ÎCCJ, decizie (scj.ro #147658)

Faptă săvârșită în public. Distrugere. Tulburarea ordinii și liniștii publice

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală. Înțelesul unor termeni sau expresii în legea penală

Indice alfabetic:

Drept penal

-

faptă săvârșită în public

-

distrugere

-

tulburarea ordinii și liniștii publice

C. pen.,

art. 184, art. 253, art. 371

Exercitarea de acte de violență împotriva unei persoane și distrugerea de bunuri, prin violențe, în public, tulburând ordinea și liniștea publică, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută în art. 253 alin. (1) C. pen., cât și elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută în art. 371 C. pen., în concurs. Săvârșirea faptei într-un local neaccesibil publicului la momentul comiterii acesteia, cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută, rezultat care s-a produs față de mai multe persoane prezente în local, se încadrează în dispozițiile art. 184 lit. c) C. pen. și, în consecință, fapta se consideră săvârșită în public.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 278/A din 29 octombrie 2018

Prin sentința nr. 54 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori a dispus:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata A., avocat, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 4 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatei A. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatei obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Cantinei de Ajutor Social B. sau Bibliotecii Municipale B.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 8 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului obligațiile de a urma un curs de calificare profesională și de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei D. ori Consiliului Local D., societatea E.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul F. pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 8 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului obligațiile de a urma un curs de calificare profesională și de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei B. ori Consiliului Local B.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, dar și nemijlocit, în cursul judecății, instanța a reținut că la data de 8/9 noiembrie 2013, în jurul orei 24, inculpații A., C. și F. s-au deplasat către barul Întreprinderii Individuale G.

Întrucât ușa barului era încuiată, dar în interior se aflau persoane, inculpații au insistat prin bătăi repetate în ușă să fie lăsați în interior. Deși martorul H., barman la acea dată în locație, le-a explicat că este închis iar în interior are loc o petrecere privată, inculpații au insistat și au pătruns în interiorul barului. Pentru a evita un conflict, martorul H. a permis inculpaților să rămână, aceștia așezându-se la o masă.

Anterior, în cursul aceleiași seri, inculpatul F. a avut în bar o dispută verbală cu unul dintre invitații la petrecere, numitul I., acesta din urmă aplicându-i o lovitură cu pumnul, așa cum au declarat atât inculpatul F. cât și martorii oculari J., K., H., L. și M.

În acest context, la vederea celor trei, numitul I. a manifestat (așa cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere) o neliniște generată de temerea că ar putea reizbucni conflictul inițiat anterior.

La un moment dat, inculpatul F., aflat în stare de ebrietate și încurajat de prezența celorlalți doi inculpați, a început să se adreseze numitului I., purtând discuții contradictorii cu acesta, discuții în cadrul cărora a intervenit și inculpatul C.

După ce barmanul le-a adus celor trei inculpați comanda, s-a deplasat către ușă pentru a o închide cu cheia, fapt ce l-a deranjat pe numitul I., care se simțea amenințat, având în vedere discuțiile cu cei doi inculpați și atitudinea acestora.

La scurt timp, așa cum reiese din înregistrări, inculpatul C. s-a deplasat la masa celor care participau la petrecere și s-a adresat numitului I., după care a încercat să-l prindă de mână, fiind împiedicat de inculpata A. care l-a tras către ea. Imediat, potrivit acelorași înregistrări, a apărut și inculpatul F. care s-a deplasat către I., pe care intenționa să-l lovească cu un obiect luat de pe masă, context în care numitul I. a luat o sticlă de pe masă și aruncat-o peste masă în scopul de a se apăra și a opri atacul declanșat de inculpatul F. Acesta a continuat, însă, încercarea de a-l agresa fizic pe I., care a reușit să-l pună jos pe inculpatul F.

Martorul H. a intervenit pentru aplanarea conflictului, însă inculpatul C. s-a îndreptat către I., acesta fugind pentru a se adăposti după tejgheaua barului.

Deși martorul H. a încercat să îi oprească pe inculpații F. și C. să se deplaseze către I., nu a reușit, aceștia aruncând cu sticle luate de pe masă către I., inculpata A. alăturându-se și ea celor doi inculpați și aruncând și ea cu o sticlă către bar, după care a apucat un scaun pe care l-a aruncat înspre I. Pentru a se apără, I. a ripostat aruncând și el cu sticle, unele lovind și spărgând geamurile de la ușa de acces în local.

La rândul său, inculpatul F. a luat un scaun pe care l-a ridicat cu intenția să îl lovească pe I., însă acesta s-a apărat aruncând espressorul de cafea ce se afla pe tejghea.

Ca urmare a zgomotelor și țipetelor din local, o patrulă a organelor de poliție din cadrul Biroului Poliție Urbană a Poliției Municipiului B. a sosit la fața locului, punând capăt scandalului.

Situația de fapt anterior expusă a rezultat din analiza coroborată a înregistrărilor de pe camerele de supraveghere din interiorul și exteriorul Întreprinderii Individuale G. de la data incidentului cu declarațiile martorilor oculari J., K., H., L. și M., dar și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexate. În ceea ce privește declarațiile inculpaților, acestea au fost parțial reținute, doar în măsura în care s-au coroborat cu probele anterior menționate.

Instanța a constatat că faptele săvârșite de către inculpați, așa cum au fost reținute mai sus, realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracțiuni.

Împotriva sentinței nr. 54 din 24 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori au formulat apel inculpații C. și A.

Examinând apelurile formulate de inculpații C. și A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată, în principal, următoarele:

Acuzațiile formulate în prezenta cauză se circumscriu infracțiunilor de distrugere și tulburare a ordinii și liniștii publice.

Potrivit art. 253 alin. (1) C. pen., distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 371 C. pen., fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 184 C. pen., fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă:

a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;

b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;

c) într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane;

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 184 lit. c), fapta fiind săvârșită într-un loc neaccesibil publicului (ușa barului era încuiată), însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane. Fapta a fost săvârșită într-un bar în care se desfășura o petrecere privată, deci în prezența unui număr relativ larg de persoane, care de altfel au devenit martori în prezenta cauză, fiind audiate de prima instanță. În plus, din cauza zgomotelor și țipetelor din local, o patrulă a organelor de poliție din cadrul Biroului Poliție Urbană a Poliției Municipiului B. s-a deplasat la fața locului, punând capăt scandalului.

Pe fondul unui conflict preexistent (din aceeași zi) și însoțit de apelanții din prezenta cauză, A. și C., inculpatul F. a reluat disputa și atitudinea agresivă împotriva numitului I. ce a escaladat în violențe, distrugeri de bunuri, coinculpații apelanți angrenându-se benevol. În urma altercației s-a produs distrugerea unor bunuri din bar, potrivit sentinței primei instanțe, în valoare de 7.820 lei. Este de subliniat și insistența inculpaților de a pătrunde în spațiul ce la acel moment nu era accesibil, ușa barului fiind încuiată, în condițiile în care în interior se afla persoana vizată de inculpatul F., ce participa la o petrecere. În plus, acesta a revenit însoțit de prieteni pe care, chiar dacă nu i-a solicitat evident, au acționat benevol în favoarea sa și împotriva participantului la petrecerea privată, în care cei trei s-au insinuat.

Întreg probatoriul administrat în apel, la solicitarea apelanților inculpați, nu are aptitudinea de a răsturna concluzia primei instanțe în ceea ce privește existența temeiurilor angajării răspunderii penale, ci adaugă argumente soluției pronunțate. În plus, situația de fapt a fost corect evaluată și reținută în sentința pronunțată de instanța de fond.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție evocă înregistrările de pe camerele de supraveghere din interiorul și exteriorul Întreprinderii Individuale G. de la data incidentului, ce dovedesc, dincolo de orice dubiu, săvârșirea faptelor de către inculpații A. și C., în maniera expusă în actul de sesizare și reținută, ulterior, de către prima instanță.

În calea de atac a apelului, inculpata A. a invocat faptul că a acționat în legitimă apărare împotriva numitului I. ce a inițiat conflictul, în timp ce inculpatul C. a invocat faptul că a acționat în stare de provocare față de acțiunile aceleiași părți.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că probatoriile administrate nu au aptitudinea de a dovedi teza apărării. Instanța de apel amintește că, potrivit art. 19 C. pen., este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului. Potrivit art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constituie circumstanță atenuantă legală săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, din evaluarea probatoriului, cu accent pe declarația inculpatei A. și înregistrările video, că inculpații sunt cei care au inițiat și amplificat conflictul, continuând cu acțiuni violente, direcționate către I.: au insistat să pătrundă în local, deși martorul H. le-a adus la cunoștință că barul este închis și în interior se desfășoară o petrecere privată; au devenit violenți în limbaj și atitudine față de numitul I., ce se afla așezat la o masă, participant fiind la petrecerea ce se desfășura la acel moment. Înregistrările de pe camerele de supraveghere dovedesc că I. nu s-a deplasat către inculpați, ci disputa verbală a fost inițiată de inculpatul C., care s-a apropiat de masa numitului I. și a fost continuată de F. cu violențe fizice îndreptate împotriva persoanei vătămate. Apelanții au intervenit benevol, de partea numitului F. și împotriva persoanei vătămate I., iar acțiunile lor au fost progresive, de la violența în limbaj ajungându-se la acțiuni violente față de persoană și bunuri, loviri și distrugere. De altfel, numitul I. nu avea motiv sau interes în reluarea unei noi altercații, în condițiile în care în cadrul conflictului anterior, din cursul aceleiași seri, fusese cel care îl încheiase prin aplicarea unei lovituri cu pumnul numitului F.

În acest context, instanța de control judiciar constată că inculpatul F. a generat condițiile reluării disputei, dar în situație de superioritate numerică, beneficiind și mizând pe prezența și cointeresarea coinculpaților apelanți. În contextul în care cei implicați în dispută au fost numai inculpații și I., în mod judicios, s-a stabilit că, în realitate, acesta din urmă, I., s-a aflat în legitimă apărare, încercând să înlăture atacul inculpaților.

Ca urmare, nici ipoteza provocării din partea persoanei vătămate I. nu este susținută probator; conflictul anterior dintre I. și F. era stins, iar cel ulterior a fost inițiat sau declanșat de inculpați (C. și F.).

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că susținerile inculpatei A. conform cărora a încercat să aplaneze conflictul, deși adevărate pentru debutul confruntării, nu mai subzistă după declanșarea acesteia, când inculpata s-a angrenat personal și voluntar de partea inculpaților C. și F., aruncând la rândul ei cu sticle și chiar cu un scaun către numitul I. Acțiunile inculpatei A. nu au fost generate de încercarea de a înlătura un atac material, direct, imediat și injust din partea numitului I. împotriva sa sau a coinculpaților, ci au fost îndreptate împotriva acestuia în contextul unei evidente superiorități numerice și în lipsa unei acțiuni anterioare a persoanei vătămate I., apte a genera o ripostă.

Ca urmare, în mod justificat s-a reținut că fapta nu a fost comisă în legitimă apărare sau în stare de provocare, nefiind realizate exigențele art. 19 alin. (2) sau art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect prima instanță a stabilit, în baza probatoriului administrat, situația de fapt și caracterizarea în drept a faptelor deduse judecății.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în acord cu prima instanță, constată întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de distrugere, prevăzută în art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și de tulburare a ordinii și liniștii publice, prevăzută în art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. Probatoriile administrate în apel nu sunt apte a susține tezele apărării, în continuare fiind întrunite și dovedite exigențele angajării răspunderii penale, faptele există, au fost săvârșite de inculpați, cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C. și A. împotriva sentinței nr. 54 din 24 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori.