ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2822/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 03 octombrie 2016, sub nr. x/62/2016, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova și Municipiul Craiova prin Primarul Municipiului Craiova, au solicitat anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 40 adoptată de către autoritatea locală în ședința publică din data de 21 iulie 2016.

2.1. Hotărârea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 142/CA din 09 februarie 2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 17 martie 2016, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În considerentele sentinței de declinare s-a reținut că obiectul cererii îl reprezintă anularea Hotărârii nr. 40 din 21 iulie 2016 adoptată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova, prin care s-a hotărât încetarea contractului de asociere nr. 1094 din 02 octombrie 2001, încheiat cu reclamantul C., precum și încetarea dreptului de folosință gratuită al C. asupra bunurilor prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre și respectiv, radierea dreptului de folosință înscris în CF 28092 asupra imobilului cu nr. cadastral x situat în Craiova, cu un regim de înălțime P + 1, compus din 31 de încăperi, în suprafață de 1335 mp.

Tribunalul Brașov a reținut că în speță, competența acestei instanțe a fost în mod artificial atrasă, prin menționarea în calitate de reclamant a A. și că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Astfel, s-a reținut că întrucât sediul reclamanților C. și B. se află în municipiul Craiova, unde, de altfel își au sediul și pârâții, competența de soluționare a cererii revine Tribunalului Craiova.

2.2. Hotărârea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința nr. 2181 din data de 08 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., reprezentat prin lichidator judiciar D., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova și Municipiul Craiova prin Primarul Municipiului Craiova, în favoarea Tribunalului Brașov; a constatat ivit conflictul negativ de competență. S-a suspendat judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

În considerentele sentinței de mai sus s-a reținut că în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat".

Prin Încheierea din 18 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul x/2016, având ca obiect suspendare executare HCL Craiova nr. 40 din 21 iulie 2016, a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, hotărârea rămânând definitivă în urma soluționării recursului de către Curtea de Apel Brașov, reținându-se incidența prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce conferă reclamantului posibilitatea de a alege între instanțele de la sediul reclamantului și cea de la sediul pârâtului. Au fost invocate dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., republicat, care instituie prezumția legală de lucru judecat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Reclamanții au învestit instanța cu o cerere privind anularea Hotărârii nr. 40 din 21 iulie 2016 adoptată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova, prin care s-a hotărât încetarea contractului de asociere nr. 1094 din 02 octombrie 2001, încheiat cu reclamantul C., precum și încetarea dreptului de folosință gratuită, stabilit prin contract în favoarea C. asupra bunurilor prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre și respectiv, radierea dreptului de folosință înscris în CF 28092 asupra imobilului cu nr. cadastral x situată în Craiova, cu un regim de înălțime P + 1, compus din 31 de încăperi, în suprafață de 1.335 mp.

De asemenea, contractul de asociere nr. 7 din 02 iulie 2015, încheiat între A., B. și C. are ca obiect folosirea, pe bază de reciprocitate, a Sălii Atletice Grea și de către A., precum și de către B.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

De asemenea, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Astfel, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială este o competență alternativă, stabilindu-se un beneficiu în favoarea reclamantului, pentru considerații care urmăresc o protecție mai bună a drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor, de a opta între cele două instanțe la momentul formulării cererii.

Opțiunea reclamantului se exercită în momentul introducerii cererii de chemare în judecată și odată exercitat, acest drept de opțiune produce efectul investirii instanței, reclamantul neavând posibilitatea de a reveni asupra opțiunii făcute, iar pârâții și instanța din oficiu nemaiputând invoca necompetența teritorială.

Înalta Curte apreciază astfel, că prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanții au făcut alegerea de domiciliu în sensul dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în urma acestei alegeri nefiind posibilă invocarea excepției de necompetență teritorială nici de către pârâți și nici de către instanță din oficiu.

Faptul că doar unul dintre reclamanți, în speță A., are sediul în circumscripția instanței pentru care reclamanții au optat în vederea soluționării cauzei, nu prezintă relevanță, în condițiile în care argumentele invocate de către Tribunalul Brașov cu privire la atragerea în mod artificial a competenței prin raportare la sediul acestui reclamant, privesc aspecte care antamează fondul chestiunilor litigioase ale cauzei și nu fac obiect de analiză în cadrul unei excepții de necompetență.

În plus, în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Brașov, având ca obiect cererea de suspendare a executării HCL Craiova nr. 40 din 21 iulie 2016, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, corespunzătoare acțiunii în anulare de față, prin încheierea din 18 octombrie 2016 a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, soluția rămânând definitivă în urma soluționării recursului de către Curtea de Apel Brașov, apreciindu-se că în determinarea instanței competente sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care conferă reclamantului posibilitatea de a alege între instanțele deopotrivă competente.

De asemenea, tot în acțiunea având ca obiect cererea de suspendare, în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit cu caracter definitiv, calitatea procesuală a reclamantului A., în considerarea sediului căruia, reclamanții au ales a se adresa Tribunalului Brașov, astfel că nu pot fi primite susținerile Tribunalului Brașov, care a apreciat că în speță a fost atrasă în mod artificial, competența acestei instanțe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., prin lichidator judiciar D., B., prin reprezentant legal, A., și pe pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova și Municipiul Craiova prin Primar, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., prin lichidator judiciar D., B., prin reprezentant legal, A., și pe pârâții Consiliul Local al Municipiului Craiova și Municipiul Craiova prin Primar, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT