ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 135/2018

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 84 din 06 decembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Belgia cu privire la executarea mandatului european de arestare din 30 octombrie 2017, dat în dosarul nr. KO.IAA.21-17, emis de Parchetul Procurorului Regelui de pe lângă Tribunalul de Primă Inatanță Flandra Occidentală - diviziunea Courtrai, Belgia, cu privire la persoana solicitată A. , aflat în stare de detenție în Penitenciarul Botoșani.

În baza art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate A. până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea, la termen, a pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 128 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr. x/2014, definitivă, prin neapelare, la data de 03.06.2015.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în libertate ca urmare a liberării condiționate sau executării, la termen, a pedepsei aplicate prin sentința penală menționată și emiterea mandatului de arestare.

În temeiul art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (3) coroborate cu art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a stabilit ca mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la dreptul de a i se aplica regula specialității.

S-a revocat arestarea preventivă provizorie a persoanei solicitate A. dispusă prin încheierea nr. 15 din 22.11.2017 a Curții de Apel Suceava și s-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 30 din 22.11.2017, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză ori deținută în executarea unei pedepse.

S-a constatat că față de persoana solicitată A. a fost luată măsura arestării preventive provizorii începând cu data de 22.11.2017.

În temeiul art. 87 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 105 lei, urmând a se plăti din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că, la data de 21.11.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a solicitat instanței luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A., având în vedere semnalarea transmisă de Biroul SIRENE național ca urmarea a emiterii, la data de 30.10.2017, de către autoritățile judiciare belgiene a mandatului european de arestare, cu numărul de referință KO.IAA.21-17.

Curtea, apreciind că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, prin încheierea nr. 15 din data de 22.11.2017, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, de la data de 22.11.2017 și până la data de 06.12.2017, inclusiv.

La data de 29.11.2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat instanței mandatul european de arestare.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale în materie, Curtea a reținut că mandatul european de arestare nr. KO.IAA.21-17 din 30.10.2017 a fost emis pe seama persoanei solicitate A. pentru săvârșirea a șase infracțiuni de furt, prevăzute de art. 100 ter, 433, 461 alin. (1), (46)7 alin. (1) și 2, 484, 485, 486 și 487 din C. pen. belgian - art. 461 lit. d), 467 alin. (1) și 2, 484, 485.486.487 - art. 322 și 324 din C. pen. belgian - art. 51, 52, 66, 461 alin. (1), (46)7 alin. (1) și 2, 484, 485, 486 și 487 din C. pen. belgian.

Totodată, a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute și de legea română în art. 228 și art. 229 C. pen.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 și nefiind constatate impedimente legate la predare, Curtea a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

S-a constatat că persoana solicitată A. se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani și 6 luni închisoare în Penitenciarul Botoșani

Având în vedere că fapta comisă este prevăzută și de legea română, fiind îndeplinite cerințele textelor de lege prevăzute de art. 58 și art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Belgia cu privire la executarea mandatului european de arestare din 30 octombrie 2017, dat în dosarul nr. KO.IAA.21-17, emis de Parchetul Procurorului Regelui de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță Flandra Occidentală - diviziunea Courtrai, Belgia, cu privire la persoana solicitată A. aflat în stare de detenție în Penitenciarul Botoșani în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 128 din 06.05.2015 a Judecătoriei Zalău, definitivă prin neapelare.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 decembrie 2017, motivele fiind expuse pe larg în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

De asemenea, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunțării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autoritățile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare belgiene au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare referință dosar nr. KO.IAA.21-17 din 30.10.2017, emis de Parchetul Procurorului Regelui de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță Flandra Occidentală - diviziunea Courtrai, Belgia, pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, pentru săvârșirea a șase infracțiuni de furt, prevăzute de art. 100 ter, 433, 461 alin. (1), (46)7 alin. (1) și 2, 484, 485, 486 și 487 din C. pen. belgian - art. 461 lit. d), 467 alin. (1) și 2, 484, 485, 486 , 487 - art. 322 și 324 din C. pen. belgian - art. 51, 52, 66, 461 alin. (1), (46)7 alin. (1) și 2, 484, 485, 486 și 487 din C. pen. belgian.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare belgiene este întemeiată.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din același act normativ, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

Referitor la susținerile apărării, conform cărora contestatorul nu dorește să fie predat autorităților belgiene, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată aspectele învederate de persoana solicitată constituie un motiv facultativ de refuz pentru autoritatea română și nu motive obligatorii, predarea nefiind condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate.

Totodată, astfel cum rezultă din actele dosarului, se constată că persoana solicitată A. se află încarcerată într-un penitenciar din România, în executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 128 din 06.05.2015, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosarul nr. x/2014, definitivă, prin neapelare la data de 03.06.2015.

Astfel, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, conform cărora în situația în care persoana solicitată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen, instanța de fond dispunând, în mod corect, amânarea predării persoanei solicitate.

Față de toate considerentele anterior menționate, Înalta Curte constatată că sentința penală contestată este legală și temeinică și, în consecință, în baza art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 84 din 06 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 84 din 06 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2018.