ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 542/2019

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 90/PI/2019 din data de 21 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Belgia cu privire la executarea mandatului european de arestare având referința dosarului A. 2019/x din data de 27 septembrie 2019, emis de judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului de Primă Instanță din Anvers - Belgia, față de persoana solicitată B..

A constatat că persoana solicitată B. nu a fost de acord cu predarea și că nu a renunțat la regula specialității conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate B. în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 21 octombrie 2019 și până la data de 19 noiembrie 2019, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare față de persoana solicitată B..

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus predarea persoanei solicitate B. către autoritățile judiciare din Belgia. Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea se va realiza în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a constatat că persoana solicitată B. a fost reținută pe o durată de 24 de ore prin ordonanța de reținere din data de 3 octombrie 2019 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019, începând cu ora 10:30, iar prin Încheierea penală nr. 27/IP/2019 din data de 3 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus luarea față de persoana solicitată a măsurii controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 3 octombrie 2019 până în data de 1 noiembrie 2019 inclusiv.

În baza art. 242 alin. (1) din C. proc. pen. a revocat măsura controlului judiciar luată față de persoana solicitată B. prin Încheierea penală nr. 27/IP/2019 din data de 3 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, ca urmare a luării măsurii arestării în vederea predării.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Oradea a reținut că prin sesizarea înregistrată la data de 3 octombrie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanței ordonanța de reținere prin care s-a dispus reținerea pe timp de 24 ore a persoanei solicitate B., începând cu data de 3 octombrie 2019, ora 10:30, procesul-verbal de identificare din data de 3 octombrie 2019, proces-verbal încheiat la data de 3 octombrie 2019 conținând comunicarea drepturilor persoanei privative de libertate în baza unui mandat european de arestare, emise în dosarul nr. x/2019, precum și procesul-verbal de depistare a persoanei solicitate întocmit la data de 3 octombrie 2019, fișa de cazier judiciar, semnalarea în Sistemul Informatic Schengen a Biroului SIRENE Belgia privind pe numitul B., față de care a fost emis mandat european de arestare, precum și mandatul european de arestare emis în limba flamandă de către autoritățile judiciare din Belgia, solicitându-se în conformitate cu dispozițiile articolului 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, arestarea persoanei solicitate pentru o perioadă de 15 zile în vederea predării acestuia către autoritățile judiciare belgiene.

S-a constatat că prin Încheierea penală nr. 27/IP/2019 din data de 3 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus luarea față de persoana solicitată a măsurii controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 3 octombrie 2019 până în data de 1 noiembrie 2019 inclusiv.

La data de 9 octombrie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a depus la dosarul cauzei traducerea în limba română a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare belgiene.

La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2019 s-a dispus repunerea cauzei pe rol și s-a fixat termen la data de 21 octombrie 2019, constatând cu ocazia deliberării că este necesară pentru solutionarea cererii de predare obținerea unor informații suplimentare, având în vedere insuficiența și neclaritatea datelor regăsite în cuprinsul Mandatului European de Arestare, în legătură cu elementele prevăzute art. 8 alin. (1) lit. d), e) și f) din Decizia - Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002, privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre.

La data de 17 octombrie 2019 s-a depus la dosar răspunsul autorităților judiciare belgiene, prin care s-au expus unele informații suplimentare și s-a arătat că mandatul european de arestare se referă la 3 infracțiuni: înșelăciune, prevăzută de art. 496 din C. pen. belgian; emiterea de bancnote false, prevăzută de art. 160 - 178 din C. pen. belgian și grup infracțional, prevăzută de art. 322 - 326 din C. pen. belgian.

Curtea a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată B. pe baza cărții de identitate seria x nr. x eliberată de SPCLEP Oradea la data de 6 iunie 2016 și a fișei de evidență DEPABD, în prezența avocatului C., în substituirea avocatului desemnat din oficiu D. din cadrul Baroului Bihor.

Totodată, persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință motivele reținerii și faptul că s-a emis un mandat european de arestare în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă totodată că este îndeplinită și condiția ca acesta să indice existența unui mandat de arestare național pe care mandatul european de arestare se întemeiază, arătându-se că este vorba de mandatul de arestare separat emis în lipsă de către Judecătorul de instrucție A., având nr. de referință A. 2019/x din data de 27 septembrie 2019.

Această ultimă condiție se impune a fi analizată având în vedere Decizia nr. C-241/15 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Aurel Bob-Dogi.

Totodată, sub aspectul conținutului, curtea a reținut că mandatul european de arestare îndeplinește cerințele prevăzute la art. 8 din Decizia - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Curtea a reținut că potrivit acestei decizii - cadru, mecanismul mandatului european de arestare se bazează pe un grad ridicat de încredere între statele membre, astfel încât situațiile în care statele membre pot refuza executarea unui mandat european de arestare sunt limitate, motivele de refuz fiind expres, restrictiv și limitativ prevăzute, ținând cont de faptul că executarea mandatului european de arestare de către statele membre, potrivit aceleiași decizii -cadru, are la bază principiul recunoașterii reciproce.

Analizat în aceste limite, mandatul european de arestare și informațiile suplimentare comunicate de autoritățile judiciare belgiene realizează descrierea circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, sens în care mandatul european de arestare corespunde, sub aspectul conținutului, dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Decizia - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Din cuprinsul mandatului european de arestare și informațiilor suplimentare a rezultat în fapt, că la data de 28 februarie 2019 numitul E. a semnalat că a fost victima unor fapte de escrocherie pentru suma de 75.000 Euro, în contextul negocierilor de vânzare și preluare a firmei F.. Suspecții s-au întâlnit cu vânzătorul și și-au arătat interesul de a cumpăra proprietatea pe care acesta o avea de vânzare, iar negocierile au durat un an, suspecții folosind o identitate falsă, inclusiv domnul G., cetățean elvețian. La un moment dat vânzătorul a mers la Milano pentru a continua negocierile, iar suspecții au spus că vor să solicite unui avocat să examineze cazul, cu un cost de 75.000 Euro, această sumă urmând să fie suportată de vânzător și plătită numai dacă vânzarea s-a finalizat. Întrucât suspecții doreau să fie siguri că vânzătorul are acești 75.000 Euro în numerar s-au întâlnit la adresa firmei din Herentals 2200, Belgielaan 26, căsuța 301, pentru a arăta acești bani. Arătând cei 75.000 Euro, banii au fost tranzacționați cu bancnote contrafăcute. Pe bancnotele contrafăcute există întotdeauna mențiunea "Facsimil" și acestea sunt următoarele cupiuri: E 500 cu numărul de serie x; E 200 cu numărul de serie x; E 50 cu numărul de serie x. Laboratorul Poliției Judiciare Federale Anvers a descoperit amprente digitale pe bancnotele false, fiind identificate ca fiind ale numitului B.. Potrivit Oficiului Central pentru Suprimarea Falsurilor, astfel de bancnote cu aceste numere de serie au fost deja folosite în Italia și România.

Curtea a reținut, în legătură cu modalitatea în care au fost descrise faptele, că întinderea modalității de descriere a circumstanțelor comiterii infracțiunilor și gradul de detaliere a elementelor de fapt privitoare la momentul, locul și implicarea persoanei căutate în cuprinsul mandatului european de arestare, sunt strâns legate de stadiul cercetărilor în cauza instrumentată de autoritățile emitente, în legătură cu care mandatul european de arestare este emis.

Din acest punct de vedere s-a reținut că predarea persoanei solicitate B. s-a solicitat de către autoritățile judiciare belgiene într-un stadiu incipient al urmăririi penale, urmărindu-se a se elucida modalitățile concrete de implicare a persoanelor suspecte de comiterea faptelor, inclusiv gradul de implicare a persoanei solicitate, în condițiile în care pe bancnotele contrafăcute, de 500, 200 și 50 Euro au fost identificate amprentele digitale ale numitului B..

Prin urmare, ținând cont de stadiul cercetărilor, curtea a apreciat că mandatul european de arestare corespunde, sub aspectul conținutului, dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Decizia - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, iar executarea acestuia este necesară, ținând cont și de criteriile prevăzute de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep., fiind avute în vedere o serie de elemente, precum faptul că s-au identificat amprentele digitale ale lui B. pe bancnotele contrafăcute care au fost înmânate victimei (și nu doar pe o singură bancnotă, pentru a se putea reține un eventual caracter accidental), faptul că astfel de bancnote (cu seriile indicate de autoritățile judiciare belgiene) au fost deja folosite în Italia și România, faptul că în prima declarație dată în cadrul prezentei proceduri judiciare B. a arătat că în ultimii 5 - 6 ani s-a deplasat în mai multe rânduri în străinătate, inclusiv în Italia (aspect retractat ulterior de persoana solicitată, după ce a luat cunoștință de cuprinsul mandatului european).

Totodată, infracțiunile care fac obiectul mandatului european de arestare intră în categoria celor care sunt expres enumerate de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și care dau loc la predare necondiționat de existența dublei incriminări.

Informațiile suplimentare comunicate de autoritățile emitente au lămurit neclaritățile privitoare la numărul infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, comunicându-se că se referă la 3 infracțiuni, respectiv înșelăciune, emiterea de bancnote false și grup infracțional.

La termenele de judecată din 3 octombrie 2019, respectiv din 10 octombrie 2019 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate B., care întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare belgiene, menționând de asemenea că nu renunță la regula specialității, aspecte consemnate în declarația atașată la dosarul cauzei.

Prin intermediul avocatului ales, a arătat că mandatul european de arestare nu respectă condițiile de formă și conținut, astfel cum sunt prevăzute la art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că nu sunt precizate momentul, locul și gradul de implicare a persoanei solicitate în săvârșirea celor trei infracțiuni, aspect analizat de curte în considerentele anterioare.

A mai arătat că informațiile insuficiente din cuprinsul mandatului european de arestare împiedică instanța să analizeze dacă în cauză sunt incidente două motive opționale de refuz, respectiv cele prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. e), g) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Curtea a mai reținut că nu este incident niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele enumerate de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare conform art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, iar potrivit art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 republicată, când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române.

În legătură cu primul motiv, faptul că în cuprinsul mandatului european de arestare s-a arătat că bancnote cu aceleași numere de serie precum cele folosite la înșelarea numitului E., au fost deja folosite în Italia și România, nu este în măsură să susțină concluzia că mandatul european de arestare se referă și la aceste fapte de folosire a bancnotelor respective pe teritoriul României.

Dimpotrivă, inclusiv din cuprinsul informațiilor suplimentare rezultă neechivoc că mandatul european de arestare se referă la o singură faptă, cea prin care numitul E. a fost înșelată cu suma de 75.000 Euro, faptă care a fost comisă pe teritoriul Belgiei, precedată de negocieri care au durat un an, negocieri care au avut loc și în Milano.

Prin urmare, s-a apreciat că din cuprinsul mandatului european de arestare și a informațiilor suplimentare nu rezultă ca mandatul european să se refere la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României.

S-a arătat că nici prescripția răspunderii penale nu rezultă a fi incidentă, în condițiile în care din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă că numitul E. a semnalat la data de 28 februarie 2019 că a fost victima unor fapte de escrocherie pentru suma de 75.000 Euro și că negocierile au durat un an, elemente factuale în raport de care potrivit legislației române nu este incidentă prescripția răspunderii penale pentru cele trei infracțiuni, respectiv înșelăciune, emiterea de bancnote false și grup infracțional, ținând cont de pedeapsa prevăzută de legea penală română pentru infracțiunile similare și de termenele de prescripție determinate conform de art. 154 C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 90/PI/2019 din data de 21 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019 a formulat contestație persoana solicitată B. arătând că mandatul european de arestare nu îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de legea penală, precum și faptul că sunt incidente motivele opționale de refuz prevăzute de art. 99 alin. (2) lit. e) și g) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana solicitată B. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare presupune o decizie judiciară prin care autoritatea competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Belgia pe numele persoanei solicitate, acesta fiind cercetat pentru comiterea a 3 infracțiuni de: înșelăciune, prevăzută de art. 496 din C. pen. belgian; emiterea de bancnote false, prevăzută de art. 160 - 178 din C. pen. belgian și grup infracțional, prevăzută de art. 322 - 326 din C. pen. belgian.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea și care fac obiectul mandatului european de arestare sunt cuprinse în cele enumerate de dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată și presupun o predare necondiționat de existența dublei incriminări.

Potrivit art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) în situația prevăzută la art. 97 alin. (2) din prezenta lege; în mod excepțional, în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislația română nu impune același tip de taxe sau de impozite ori nu conține același tip de reglementări în materie de taxe și impozite, de vamă și de schimb valutar ca legislația statului membru emitent;

b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiția ca, în caz de condamnare, sancțiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost grațiată potrivit legii statului de condamnare;

e) când mandatul european de arestare se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

f) când mandatul european cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

g) când, conform legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-a prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

h) când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri;

i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanță a apreciat că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, se constată că din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, art. 84 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare nr. A. 2019/x din data de 27 septembrie 2019 emis de judecătorul de instrucție A. conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată. Mandatul european și informațiile suplimentare comunicate prin adresa din 17 octombrie 2019 de autoritățile din Belgia realizează descrierea faptelor în limitele impuse de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte constată că informațiile cuprinse în mandatul european de arestare sunt suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege. Astfel, se constată că stadiul cercetărilor în prezenta cauză este unul incipient, iar solicitarea autorităților belgiene se grevează pe identificarea amprentelor digitale ale persoanei solicitate pe bancnotele contrafăcute înmânate victimei, aspect ce necesită lămuriri pentru stabilirea implicării fiecărei persoane suspectate.

Faptul că în mandat nu sunt indicate exact momentul, locul și gradul de implicare a persoanei solicitate nu este de natură a conduce la neîndeplinirea condițiilor de formă și conținut, toate aceste aspecte fiind determinate de stadiul prezent al cercetărilor, autoritățile din Belgia urmând a stabili modalitatea de implicare a persoanelor suspectate de comiterea faptelor, în cursul procedurii, acesta fiind scopul cercetărilor derulate și al emiterii mandatului european de arestare.

Mai mult, indicarea datei săvârșirii faptelor se realizează pentru stabilirea împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale, aspect ce nu este incident în cauză, în raport de data la care se presupune a fi săvârșite faptele, respectiv anul 2018. Termenele de prescripție prevăzute de dispozițiile art. 154 C. pen. în raport de infracțiunile reținute, respectiv înșelăciune, emitere de bancnote false și grup infracțional prevăzute de legea română, nu sunt îndeplinite astfel încât nu se poate reține incidența art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În ceea ce privește incidența motivului opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, se constată că faptul că bancnotele folosite în prezenta cauză cu aceleași număr de serie au fost folosite și pe teritoriul Italiei și României nu susține concluzia că mandatul european de arestare privește faptele comise în sensul legii penale pe teritoriul României. De altfel, din cuprinsul mandatului european de arestare și a informațiilor suplimentare transmise rezultă că acesta privește o singură faptă care implică o victimă, în care victima însuși a schimbat 75.000 de Euro și a primit bani falși în schimb. Acest fapt a fost procedat de o perioadă de negocieri și, de aceea, s-a dovedit că faptul a fost comis în mod organizat și de un grup care și-a dat nume false.

În ceea ce privește susținerea persoanei solicitate conform căreia nu a fost în Belgia, în perioada 2016 - 2019, Înalta Curte constată că prelevarea urmelor papilare ale persoanei solicitate B. de pe bancnote false necesită lămuriri în vederea stabilirii modalității în care amprentele digitale au ajuns pe bancnotele falsificate, stabilirii limitelor contribuțiilor infracționale de către autoritățile judiciare din Belgia.

Din datele furnizate până în prezent rezultă că infracțiunea a fost săvârșită pe teritoriul statului belgian, iar maniera sau condițiile în care bancnotele falsificate au fost găsite pe teritoriul altui stat urmează a fi elucidat de autoritățile învestite.

Totodată, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii, atât în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare belgiene, cât și pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate de la procedurile judiciare care o vizează; în cauză nu există garanții suficiente pentru a lua față de persoana solicitată una din măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b), c) C. proc. pen., dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar și față de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluționarea cu celeritate și asigurarea procedurii în fața instanței.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2014.

Față de considerentele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinței penale nr. 90/PI/2019 din data de 21 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinței penale nr. 90/PI/2019 din data de 21 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2019.

Procesat de GGC - MM