ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1745/2018

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 27 iulie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Comisia Locală Secăria pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, A., B. și C., constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului Județean Prahova nr. 4412 din 25 mai 2006, cu privire la validarea poziției nr. 2 din Anexa nr. 37 și a tuturor actelor subsecvente acesteia, referitoare Ia cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de D., B. și C., înregistrată la Primăria Comunei Secăria sub nr. 745 din 25 august 2005; anularea titlului de proprietate nr. 136 din 16 iulie 2007, emis în favoarea solicitanților D., B. și C. de Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor pentru suprafața de 367 ha, teren cu vegetație forestieră.

In drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe art. 3 alin. (1) lit. a) pct. VI din Legea nr. 169/1997, pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, republicată, ale Legii nr. 1/2000, ale Legii nr. 247/2005 și pe prevederile H.G. nr. 890/2005.

Prin întâmpinarea formulată la data de 1 septembrie 2015, pârâta Comisia Județeană Prahova de Fond Funciar a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sinaia, arătând că tribunalului îi aparține competența soluționării cauzei în primă instanță, față de obiectul cererii de chemare în judecată care vizează constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, ipoteză care se subsumează dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 18/1993, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și de valoarea terenului în suprafață de 367 ha, asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate. în subsidiar, în cazul în care Judecătoria Slatina se va considera competentă să soluționeze cauza în fond, pârâta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intimat, a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Prin sentința civilă nr. 743 din 9 octombrie 2015, judecătoria Sinaia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă, reținând că valoarea terenului în suprafață de 367 ha este superioară plafonului care atrage competența judecătoriei.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova, secția I civilă la data de 14 octombrie 2015, sub același număr de dosar.

La data de 19 noiembrie 2015 numiții E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., Y., Z. și A.A. au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/310/2015, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis cererea formulată de pârâta Comisia județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor privind introducerea în cauză a Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de pârât.

De asemenea, prin încheierea din 24 februarie 2016, pronunțată în dosarul mai sus menționat, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis în principiu cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de intervenienții E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., X., Y., Z. și A.A.

La aceeași dată, Direcția Silvică Prahova a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantei, invocând în drept prevederile art. 61 alin. (3) și art. 63 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1136 din 15 aprilie 2016, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâta C.. A respins cererea formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca neîntemeiată. A respins, în fond, cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de intervenienții E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., X., Y., Z. și A.A. A respins cererea de intervenție accesorie formulată de Direcția Silvica Prahova. A luat act că pârâtele C. și B. solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii a formulat apel apelanta-reclamantă Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietăților, la data de 27 februarie 2017, Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă la data de 9 martie 2017, sub același număr de dosar.

Prin Decizia civilă nr. 1761 din 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis apelul declarat de apel anta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, Comisia Locală Secăria pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, A., B. și C. și cu intimați i-intervenienți E., F., G., H., I., J., K., L., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., X., Y., Z., A.A., B.B. și C.C., (moștenitori ai intimatei M., decedată pe parcursul procesului) și Direcția Silvică Prahova. A anulat sentința și, evocând fondul, a respins, ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea principală, cererea de intervenție în interesul reclamantei și cererea de intervenție accesorie formulată de Direcția Silvică Prahova. A luat act că pârâtele vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs, Ia data de 21 noiembrie 2017, recurenta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 4 decembrie 2017, sub același număr de dosar, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 12 filtru.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. cu referire la art. 499 teza finală din același cod, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constata următoarele:

În cauză, prin cererea de chemare în judecată, întemeiată în drept pe art. III alin. (1) lit. a) pct. 6 din Legea nr. 169/1997, pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, republicată, ale Legii nr. 1/2000, ale Legii nr. 247/2005 și pe prevederile H.G. nr. 890/2005, reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat constatarea nulității absolute a Hotărârii Consiliului Județean Prahova nr. 4412 din 25 mai 2006 cu privire Ia validarea poziției nr. 2 din Anexa nr. 37 și a tuturor actelor subsecvente acesteia, referitoare la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de D. și de pârâtele B. și C., înregistrată la Primăria Comunei Secăria sub nr. 745 din 25 august 2005; anularea titlului de proprietate nr. 136 din 16 iulie 2007, emis în favoarea numitului D. și a pârâtelor B. și C. de Comisia Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor pentru suprafața de 367 ha teren cu vegetație forestieră.

Astfel, raportul juridic dedus judecății are ca obiect o acțiune în materia fondului funciar.

Dispozițiile art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997, invocate de reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în susținerea cererii de chemare în judecată, reglementează expres actele care sunt lovite de nulitate absolută atunci când au fost întocmite cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere.

AIin. (2) al aceluiași articol stipulează în sensul că "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun".

Potrivit art. 1 al Titlului XIII, "Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare:

"În scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ."

Art. 5 alin. (1) din același act normativ, prevede că:

"Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. Hotărârile definitive și irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanța de judecată birourilor de carte funciară".

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile legale menționate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/20î2 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 365 din 30 mai 2012, care statuează că: «(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de Ia data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară».

Dispozițiile cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziții speciale, astfel că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 au incidență în cauza de față.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) din acest act normativ, conform cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri m cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, rezultă că hotărârile pronunțate în faza procesuală a apelului, în procesele funciare, nu sunt supuse recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Aceasta înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de prevederile art. 129 din Constituție.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că Decizia civilă nr. 1761 din 28 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Deciziei civile nr. 1761 din 28 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Deciziei civile nr. 1761 din 28 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.05.2018.