ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1737/2018

HOTĂRÂRE

10.05.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1737/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta D.G.F.P. Cluj-Napoca - A.J.F.P. Sălaj a solicitat instanței ca, pe calea acțiunii în răspundere civilă delictuală, să dispună obligarea pârâtului A. la plata sumei totale de 859.133 RON (687.432 RON dobânzi și 171.701 RON penalități), reprezentând dobânzile și penalitățile de întârziere aferente prejudiciului în sumă de 1.145.801 RON stabilit în Dosar nr. x/2016 cauzat bugetului statului prin fapta culpabilă a acestuia.

Prin sentința civilă nr. 2276 din 21.09.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Sălaj, secția civilă, s-a admis acțiunea reclamantei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru Statul Român, și a fost obligat pârâtul A., la plata sumei de 859.133 RON, din care 687.432 RON dobânzi și 171.701 RON penalități aferente prejudiciului în sumă de 1.145.801 RON stabilit în Dosarul penal nr. x/2016 al Tribunalului Sălaj, către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel A.

Prin încheierea civilă nr. 27 din 21.02.2018 pronunțată în Dosar nr. x/2016 a Secției I Civilă a Curții de Apel Cluj s-a admis excepția de necompetență materială a acestei secții și s-a declinat în favoarea Secției a II-a Civilă a Curții de Apel Cluj, soluționarea prezentului apel.

Pentru a dispune astfel, Secția I Civilă a Curții de Apel Cluj a reținut în esență că, obiectul prezentului litigiu se circumscrie prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., astfel încât, în raport de cele statuate prin Decizia în interesul legii nr. 18 din 17 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența materială de soluționare a cauzei în apel revine secției specializate, adică secției a II-a Curții de Apel Cluj, fosta secție comercială.

Prin încheierea de ședință nr. 151/2018 din data de 20 martie 2018, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale de soluționare a apelului declarat de pârât, a constatat existența conflictului negativ de competență și, în temeiul art. 134, a dispus suspendarea prezentei cauze și înaintarea dosarului instanței competentei să soluționeze conflictul, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea a avut în vedere faptul că, în speță, se impune a se examina natura litigiului în vederea delimitării competenței materiale a instanței sesizate cu prezenta cerere de apel în raport de cea a instanței civile.

Sub acest aspect, prezentul litigiu nu vizează activitatea economică a unui profesionist, noțiune identificată ca element comun obiectelor enumerate cu titlu exemplificativ de dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu decizia nr. 18/2016 pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii, ci are în vedere aplicarea unor norme de natură procedurală general valabile independent de natura titlului executoriu, cererea de chemare în judecată având natură civilă - răspundere civilă delictuală.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 136 alin. (1) raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei D.G.F.P. Cluj-Napoca - A.J.F.P. Sălaj, care a solicitat instanței, pe calea acțiunii în răspundere civilă delictuală, obligarea pârâtului A. la plata sumei totale de 859.133 RON (687.432 RON dobânzi și 171.701 RON penalități), reprezentând dobânzile și penalitățile de întârziere aferente prejudiciului în sumă de 1.145.801 RON stabilit în Dosar nr. x/2016 cauzat bugetului statului prin fapta culpabilă a acestuia.

Cauza a fost soluționată în fond prin sentința civilă nr. 2276 din 21.09.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Sălaj, secția civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția I civilă, care și-a declinat competența în favoarea secției a II-a civilă.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ., "Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere."

În speță, aceste condiții sunt îndeplinite, pentru că dezinvestirea reciprocă a operat între două secții cu specializări diferite din cadrul Curții de Apel Cluj.

Conflictul negativ de competență în cauză vizează soluționarea apelului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță de un complet specializat în cauze civile din cadrul Tribunalului Sălaj.

Prin Decizia nr. 18/2016 pronunțată în complet de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație si Justiție a reținut că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare.

La pronunțarea acestei decizii Înalta Curte a avut în vedere că, raportat la dispozițiile art. 514 și ale art. 517 din C. proc. civ., completul competent în soluționarea recursurilor în interesul legii are sarcina de a dezlega problemele de drept cu care a fost sesizat în scopul interpretării și aplicării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești, sens în care deciziile date în această procedură se pronunță numai în interesul legii. Așa fiind, nici acest complet nu poate, pe cale de interpretare, să adauge la lege, efect care în speță s-ar putea realiza în mod nepermis în modalitatea identificării altor criterii la care legiuitorul nu s-a oprit anume în cuprinsul art. 226 din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare. S-a reținut astfel, în considerentele deciziei în interesul legii, că revine în acest scop judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate, și de a aprecia asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.

Analizând obiectul litigiului, ca element de determinare a competenței materiale procesuale, secția I civilă, din cadrul Curții de Apel Cluj a reținut că obiectul prezentului litigiu se circumscrie prevederilor art. 226 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 71/2011, adică este o cerere în materia societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, de competența secției specializate, adică a secției a Ii-a a aceleiași curți de apel.

Această calificare a obiectului litigiului este greșită, deoarece, așa cum s-a reținut în considerentele încheierii nr. 151 din 20 martie 2018 a secției a II-a civilă din cadrul Curții de Apel Cluj, prezentul litigiu nu vizează activitatea economică a unui profesionist, noțiune identificată ca element comun obiectelor enumerate cu titlu exemplificativ de dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu decizia nr. 18/2016 pronunțată de I.C.C.J. în recursul în interesul legii.

Relevant în lumina deciziei nr. 18/2016 pronunțată de I.C.C.J. este natura și obiectul pricinii care în prezentul litigiu este o răspundere civilă delictuală derivată din sentința penală nr. 166 din 09.11.2016 pronunțată de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. x/2016, prin care instanța a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj cu inculpatul A. cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Prin urmare, având în vedere natura și obiectul pricinii - acțiune în răspundere civilă delictuală, competența de soluționare a apelului revine instanței de drept comun, acesta fiind un litigiu esențialmente civil și care nu pune în discuție nici un moment activitatea economică sau de întreprindere a societății, care să justifice în vreun fel competența instanței specializate.

În aceste condiții, față de considerentele arătate, competența de soluționare a apelului revine secției I civile, pe rolul căreia a fost înregistrat apelul, urmând ca Înalta Curte să dispună în acest sens.