ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2763/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău, la data de 29 octombrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru Statul Român, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 393.287 RON, la care se adaugă accesoriile aferente, începând cu data nașterii datoriei și până la data stingerii datoriei conform O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. , reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat bugetului statului prin fapta culpabilă, precum și menținerea măsurii sechestrului asigurător instituit de Parchet și menținut de instanța penală.

Prin sentința civilă nr. 140 din data de 22 ianuarie 2016, Judecătoria Zalău a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a decide astfel, a reținut că sunt de competența judecătoriei, în temeiul art. 94 lit. k) C. proc. civ., cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști. Având în vedere că valoarea pretențiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată este de 393.287 lei, așadar, peste 200.000 RON, s-a stabilit că revine tribunalului competența de soluționare a pricinii în primă instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. de Dosar nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 155 din 26 ianuarie 2017, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât. A admis, în parte, cererea formulată de reclamantă, în sensul că a obligat pârâtul să plătească acesteia suma 364.421 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului general consolidat, precum și plata accesoriilor calculate conform art. 119 și art. 120 din O.G. nr. 92/2003, de la data scadenței până la data plății efective a debitului. A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de menținere a sechestrului asigurător. A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de către toate părțile din litigiu.

Prin încheierea din data de 6 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis excepția de necompetență materială procesuală și a declinat cauza spre competență soluționare secției a II-a civile a Curții de Apel Cluj.

Prin Decizia civilă nr. 447 din 12 septembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a admis apelul pârâtului declarat împotriva sentinței atacate, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că: a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantă. A respins apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe, cu mențiunea că decizia este definitivă și executorie.

Aceeași instanță, prin încheierea din camera de consiliu de la 2 noiembrie 2017, a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 447 din 12.09.2017, în sensul că decizia este supusă căii de atac a recursului în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune, sub sancțiunea nulității, la Curtea de Apel Cluj, și nu cum în mod greșit s-a menționat "definitivă și executorie".

Împotriva Deciziei civile nr. 447 din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, reclamanta a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, anularea deciziei atacate, cu consecința admiterii acțiunii civile delictuale, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 372.908 RON, reprezentând prejudiciu, precum și a accesoriilor calculate conform art. 119 și art. 120 din O.G. 92/2003, admiterii cererii de menținere a sechestrului asigurător instituit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, prin ordonanța procurorului din data de 18.06.2014 în Dosar nr. x/2012, pe bunuri, până ia concurența sumei de 372.908 RON.

Dosarul a fost înregistrat pe roiul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 15 ianuarie 2018.

La data de 4 mai 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil în raport de criteriul valoric.

La data de 10 mai 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 75 și 79-80 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Punctul de vedere al recurentei asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, înregistrat la dosar la 23 mai 2018, a vizat doar măsura suspendării cauzei în baza art. 520 alin. (4) C. proc. civ., cu privire Sa care instanța dispus în practicaua prezentei decizii.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 iulie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva celor reținute în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, sens în care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României prevăzând ca mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În conformitate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și m alte cereri evaluabile în hani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv."

Din interpretarea prevederilor legale evocate rezultă că hotărârile pronunțate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului.

În speță, decizia instanței de apel, atacată cu recurs, a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, al cărei obiect este în cuantum de 393.287 RON.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională.

În ceea ce privește aplicarea în timp a efectelor deciziei Curții Constituționale, se constată că aceasta își va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc. civ., potrivit cărora: Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". în schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești,

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/20117, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a Il-a din Constituție, potrivit căreia, de la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere mimai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nune ai actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor."

Așa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 29 octombrie 2015, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să ie influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidență în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme. Din această perspectivă se impune a se stabili care este valoarea obiectului litigiului, aceasta având relevanță atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în litigii evaluabile în bani.

Prețuirea obiectului litigiului se face de către reclamant, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

În secțiunea a doua a Titlului III din C. proc. civ. a fost reglementată competența materială a instanțelor judecătorești în funcție de valoarea obiectului cererii introductive de instanță.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 98 C. proc. civ.: "(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecații. în caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți", în cauza dedusă judecății, acțiunea cu care reclamanta a învestit instanța este o acțiune patrimonială, evaluabilă în bani, al cărei obiect este în cuantum de 393.287 RON.

Având în vedere că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 1.000.000 de tei, prag care deschide calea de atac a recursului, în raport de argumentele expuse, recursul dedus judecății este privit ca inadmisibil.

De altfel, prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosar nr. x/2018, s-a decis:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani depănă la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iunie 2017)."

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel, astfel cum a fost îndreptat, a fost menționată calea de atac a recursului, nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, astfel cum impun dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., evocate în cuprinsul prezentei decizii.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Administrația Finanțelor Publice Sălaj împotriva Deciziei civile nr. 447 din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil^ recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Finanțelor Publice Sălaj împotriva Deciziei civile nr. 447 din 12 septembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.07.2018.