ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1848/2019

HOTĂRÂRE

17.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1848/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta D.G.F.P. Cluj-Napoca - A.J.F.P. Sălaj a solicitat instanței ca, pe calea acțiunii în răspundere civilă delictuală, să dispună obligarea pârâtului A. la plata sumei totale de 859.133 RON (687.432 RON dobânzi și 171.701 RON penalități), reprezentând dobânzile și penalitățile de întârziere aferente prejudiciului în sumă de 1.145.801 RON stabilit în Dosar nr. x/2016 cauzat bugetului statului prin fapta culpabilă a acestuia.

Prin Sentința civilă nr. 2276 din 21.09.2017 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosar nr. x/2016, s-a admis acțiunea reclamantei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru Statul Român și a fost obligat pârâtul A., la plata sumei de 859.133 RON, din care 687.432 RON dobânzi și 171.701 RON penalități aferente prejudiciului în sumă de 1.145.801 RON stabilit în Dosarul penal nr. x/2016 al Tribunalului Sălaj, către reclamantă.

Prin Decizia nr. 136/A din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 2276 din 21.09.2017 a Tribunalului Sălaj.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A., solicitând, în principal, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea cu trimitere spre rejudecare Curții de Apel Cluj, având în vedere nelegala citare a recurentului-pârât, iar în subsidiar a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În cadrul memoriului de recurs s-a arătat că, deși prin cererea de apel depusă de reprezentantul convențional al pârâtului a fost indicat domiciliul procesual ales la sediul secundar al societății de avocatură, iar citația ar fi trebuit emisă la acest domiciliu procesual, conform art. 158 C. proc. civ., pârâtul a fost citat la adresa din cartea de identitate. Nulitatea deciziei datorată neregulatei citări a apelantului se întemeiază pe dispozițiile art. 153 C. proc. civ. care prevăd că nicio cerere nu poate fi soluționată decât dacă părțile au fost legal citate la judecată sau au fost prezente.

Referitor la incidența art. 488 pct. 6 C. proc. civ., arată că motivarea instanței de apel este una superficială, iar pe alocuri lipsește cu desăvârșire în privința motivelor de apel invocate de recurent. Instanța de apel nu a motivat respingerea apărărilor din cererea de apel, iar cele reținute se constituie în motive străine de natura cauzei.

În ceea ce privește dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susține că hotărârea atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 1448 alin. (1) C. civ., privind solidaritatea pasivă a debitorilor, precum și cele privind răspunderea delictuală.

Prin rezoluția din 28 noiembrie 2018, Completul nr. 4 filtru a dispus comunicarea cererii de recurs, cu mențiunea că părțile au obligația de a formula întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare, potrivit prevederilor art. XVII alin. (3) coroborate cu cele ale art. XV alin. (3) din Legea nr. 2/2013. În cazul în care se va depune întâmpinare, a dispus ca acestea să se comunice recurentului, cu mențiunea că are obligația de a depune răspuns la întâmpinare, în termen de cel mult 10 zile de la data comunicării. După efectuarea procedurilor de comunicare, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru Statul Român a pus concluzii de respingere a recursului.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare.

În cauză s-a procedat la întocmirea raportului cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului, raportorul reținând că hotărârea recurată este supusă recursului.

Conform rezoluției din 20.02.2019, s-a dispus comunicarea raportului, iar intimata a formulat punct de vedere la raport.

La data de 18 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul, fiind fixat termen de judecată la data de 17 octombrie 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Dintre motivele de recurs invocate de recurent, Înalta Curte va examina, cu prioritate, motivul de nelegalitate referitor la procedura de citare a pârâtului A., încadrat de acesta în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât modalitatea de citare are înrâurire asupra respectării dreptului la apărare al părții care invocă nelegalitatea citării și produce consecințe asupra hotărârii pronunțate.

De altfel, de analiza acestui aspect de nelegalitate este condiționată verificarea celorlalte critici ce sunt formulate în legătură cu fondul dedus judecății în apel, cu referire la incidența în cauză a prevederilor art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Argumentele care vizează nelegalitatea citării recurentului-pârât vor fi cenzurate în cadrul recursului declarat de această parte, care, subsumându-se motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a cărui incidență se constată în speță, atrage sancțiunea nulității deciziei contestate.

Conform dispozițiilor de mai sus, casarea unor hotărâri se poate cere când, "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității."

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 și art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulității, și ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare.

Prin critica subsumată acestor prevederi legale, recurentul-pârât A. a susținut, în esență, că decizia atacată a fost pronunțată în condiții de nelegalitate, întrucât a fost citat la o altă adresă decât cea indicată prin cererea de apel.

A arătat că, deși prin cererea de apel depusă de reprezentantul convențional al pârâtului a fost indicat domiciliul procesual ales la sediul secundar al societății de avocatură, iar citația ar fi trebuit emisă la acest domiciliu procesual, conform art. 158 C. proc. civ., pârâtul a fost citat la adresa din cartea de identitate.

Raportând susținerile din recurs la dispozițiile legale mai sus menționate și la lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pârâtul a menționat prin cererea de apel aflată la Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj, secția I civilă, că are domiciliul ales la sediul secundar al B. din mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, indicând drept persoană însărcinată cu primirea corespondenței pe av. C.

În ceea ce privește procedura de comunicare a citației pentru primul termen de judecată stabilit la data de 19 septembrie 2018, Înalta Curte constată că aceasta a fost comunicată pârâtului A. la adresa de domiciliu, respectiv Zalău, str. x, jud. Sălaj.

La termenul de judecată din 19 septembrie 2019, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, precum și faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a pronunțat Decizia civilă nr. 136A, prin care a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 2276 din 21.09.2017 a Tribunalului Sălaj.

În raport de circumstanțele expuse, Înalta Curte constată că toate actele de procedură, implicit hotărârea pronunțată în cauză sunt lovite de nulitate, în condițiile în care pârâtul nu a fost citat la domiciliul procesual ales, indicat prin cererea de apel.

Or, potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Conform art. 174 alin. (1) C. proc. civ., "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părților, este sancționată, potrivit art. 178 din același act normativ, cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea interesată și numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.

Art. 175 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia."

Declararea nulității unui act de procedură are ca efect lipsirea acestuia de efectele conferite de lege, potrivit principiului quod nullum est nulum producit efectum. Efectul de invalidare a actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea prescripțiilor legale se produce din chiar momentul ivirii nulității, iar nu din momentul constatării acesteia, întrucât nulitatea lipsește actul de efectele sale în ceea ce privește funcția sa procedurală.

Față de aspectele mai sus expuse, Înalta Curte apreciază că recurentului-pârât i s-a produs vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea nulității actelor de procedură. În plus, față de subzistența vătămării, se constată că aceasta nu poate fi acoperită decât prin înlăturarea actelor de procedură, conform art. 177 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește vătămarea, Înalta Curte reține că aceasta rezidă și din încălcarea principiilor care guvernează procesul civil, în speță dreptul la apărare (art. 13 C. proc. civ.) și contradictorialitatea (art. 14 din același act normativ), pe baza cărora se stabilesc raporturile dintre instanța de judecată, părțile litigante și ceilalți participanți la proces, în legătură cu activitatea lor procesuală.

În ceea ce privește conținutul principiului dreptului la apărare, consacrat cu valoare constituțională în art. 24 din Constituția României, acesta constă în posibilitatea recunoscută de lege părților litigante de a-și angaja un apărător care să le asigure o apărare calificată, precum și în posibilitatea acestora de a lua cunoștință de toate actele de la dosar, de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepții, de a exercita căile legale de atac, precum și în alte prerogative recunoscute de lege părților în scopul susținerii intereselor lor.

Între dreptul la apărare și principiul contradictorialității există o legătură indisolubilă, instanța trebuind să asigure părților posibilitatea de a-și susține și argumenta cererile, de a invoca probe, de a combate dovezile solicitate de adversar. Însă, în aplicarea acestor principii, este necesar ca părțile să fie încunoștințate despre existența și obiectul litigiului.

Or, nelegalitatea citării recurentului-pârât a condus la imposibilitatea exercitării dreptului său la apărare, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârilor pronunțate în aceste condiții.

Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 136/A din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Cluj.

Față de motivul pentru care se dispune admiterea recursului declarat de pârât, care conduce la nulitatea hotărârii de apel pronunțate în cauză, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, aspectele învederate de recurent pe această cale urmând a fi avute în vedere de instanța de rejudecare.