ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 760/2018

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 149 din data de 04 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/54/2018, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul A.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat condamnatul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile în cuantum de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că la data de 30 aprilie 2015 a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu nr. x/II/5/2014 din 29 aprilie 2015, având ca obiect cererea formulată de Ministerul Justiției din Marea Britanie, privind transferarea cetățeanului român A., deținut în Penitenciarul Isle of Wight din Marea Britanie, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare britanice, în România.

Cererea formulată de autoritățile judiciare britanice a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, note de ședință din data de 11.04.2013, Dosar nr. x, ordinul de deportare nr. x emis de Ministerul de Interne, îndrumar pentru un proces eficient nr. x, raport de repatriere, diagrama pedepselor, hotărârile cu nr. x și nr. x pronunțate de Curtea Coroanei Wood Green din Marea Britanie, ordinul de încarcerare, declarația condamnatului A. conform căreia nu dorește să fie trimis în România în vederea continuării executării pedepsei. Au fost, de asemenea, atașate la dosarul cauzei fișa de evidență pentru CNP x și fișa de cazier judiciar.

În cuprinsul referatului întocmit de Parchet s-a reținut că prin sentința penală nr. T/20127676 pronunțată de Curtea Coroanei Wood Green la data de 22.02.2013, definitivă la data de 11.04.2013 prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prevăzute de sect. 75 și 76 din Legea privind infracțiunile cu caracter sexual (Sexual Offences Act din 2003) și tâlhărie, prev. de sect. 75 și 76 din Legea privind infracțiunile împotriva patrimoniului (theft Act din 1968), reținându-se că în data de 02.09.2012, inculpatul A. a întreținut un act sexual cu Kristyn Puritin, prin constrângerea victimei, iar la data de 14.10.2012 a exercitat acte de violență asupra victimei B., ulterior sustrăgând geanta acesteia.

Sentința penală pronunțată de Curtea Coroanei Eood Green la data de 22.02.2013, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la 13 ani închisoare, a rămas definitivă la 11 aprilie 2013. Durata arestului preventiv, respectiv 652 zile, de la data de 22.01.2015, a fost dedusă din pedeapsă.

În prezent, cetățeanul român A. execută pedeapsa închisorii la care a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor susmenționate, în Penitenciarul Isle of Wight din Marea Britanie.

Împotriva cetățeanului român A. autoritățile britanice au dispus măsura expulzării, cu interdicția de reintrare pe teritoriul statului de condamnare, pe o perioadă nelimitată.

Cetățeanul român A. a declarat că se opune transferării sale în România, în vederea executării pedepsei în continuare într-un penitenciar în această țară.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 75 din data de 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2015, a fost admisă cererea de asistență judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

În baza art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 au fost recunoscute:

- Sentința penală nr. T/20127676 pronunțată de Curtea Coroanei Wood Green la data de 22.02.2013, definitivă la data de 11.04.2013 prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de secțiunea 1(1) din Legea privind infracțiunile cu caracter sexual care are corespondent în legea penală română în dispozițiile art. 218 C. pen.

- Sentința penală nr. T/20127584 pronunțată de Curtea Coroanei Wood Green la data de 22.02.2013, definitivă la data de 11.04.2013 prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare consecutivă față de sentința nr. T/20127676, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de secțiunea 8(1) din Legea privind infracțiunile împotriva patrimoniului care are corespondent în legea penală română în dispozițiile art. 233 C. pen., urmând să execute în total pedeapsa de 13 ani închisoare.

S-a dispus punerea în executare a pedepsei de 13 ani închisoare.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., deținut în Penitenciarul Isle of Wight din Marea Britanie în vederea continuării executării pedepsei în România.

S-a dedus din durata pedepsei perioada executată de 652 zile până la 22.01.2015 și în continuare la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare corespunzător prezentei hotărâri.

S-a constatat că potrivit certificatului și diagramei pedepselor transmise de autoritățile din Marea Britanie, persoana condamnată A. a fost arestată preventiv în perioada 15.10.2012 - 10.04.2013, a început executarea pedepsei la data de12.04.2013, iar pedeapsa aplicată expiră la data de 14.10.2025. Din cuprinsul acelorași înscrisuri a rezultat că până la data de 22.01.2015 persoana condamnată a executat un număr de 652 de zile. Din actele de la dosarul cauzei reiese, de asemenea, că pedepsele aplicate persoanei condamnate nu depășesc limita maximă prevăzută de legea penală română, astfel că nu este necesară adaptarea pedepsei, conform art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Sentința penală nr. 75/06.05.2015 a Curții de Apel Craiova a rămas definitivă la data de 25.08.2015, prin Decizia penală nr. 288/A din 25.08.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei sentințe condamnatul A. a formulat contestație la executare, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 22 iunie 2018 sub nr. x/54/2018.

În motivarea contestației, condamnatul a arătat că, deși are două pedepse de 9 ani și, respectiv 4 ani închisoare pentru fapte care sunt concurente, execută aceste pedepse consecutiv, impunându-se contopirea lor, iar potrivit legislației din Marea Britanie ar fi propozabil pentru liberare condiționată în anul 2018, în condițiile în care potrivit legislației române împlinește fracția de pedeapsă în anul 2022.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că persoana condamnată A. a fost transferată în România, fiind deținută în Penitenciarul Craiova, unde execută pedeapsa de 13 ani închisoare.

De asemenea, a constatat că, așa cum rezultă din certificatul emis de autoritățile britanice, din pedeapsa de 13 ani închisoare, condamnatul a executat 652 zile până la data de 22.01.2015, perioadă care a fost scăzută prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În opinia Curții, împrejurarea că, potrivit legii statului emitent al certificatului, condamnatul trebuie să execute jumătate de pedeapsă pentru a fi propozabil pentru liberarea condiționată, iar potrivit legii române trebuie executată o fracție de pedeapsă de trei pătrimi, nu are nicio relevanță în prezenta cauză, în condițiile în care, potrivit art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanța română este guvernată de legea română, inclusiv sub aspectul îndeplinirii condițiilor pentru liberarea condiționată.

De asemenea, cu privire la recunoașterea pedepsei de 13 ani închisoare aplicată de autoritățile din Marea Britanie, Curtea a reținut că, potrivit art. 154 din Legea nr. 302/2004, curtea de apel competentă examinează hotărârea judecătorească străină, și dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent sau ../../../../../Documents and Settings/cpopa/sintact 3.0/cache/Legislatie/temp nr. 198542/00140497. HTML - în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent.

Astfel, instanța de judecată are posibilitatea de a adapta pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

În cauza de față, Curtea a recunoscut cele două decizii pronunțate de instanța din Marea Britanie și a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 13 ani stabilită de autoritățile britanice, condamnatul exercitând calea de atac a apelului împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Craiova, apel care a fost respins ca nefondat de instanța de control judiciar, astfel încât, aceste aspecte nu mai pot fi invocate ulterior prin intermediul unei contestații la executare, care reprezintă un mijloc procesual prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor definitive sau în cursul executării pedepsei, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Împotriva sentinței penale nr. 149 din data de 04 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/54/2018, a formulat contestație condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 17 iulie 2018, primind termen, aleatoriu, la data de 18 septembrie 2018.

În dezbateri, persoana condamnată, beneficiind de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a solicitat contopirea pedepselor stabilite prin hotărârile penale străine, recunoscute de instanța din România, susținând că le execută în mod nelegal, consecutiv, întrucât nu au fost contopite.

Examinând contestația prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei

În speța de față, prin intermediul acestui mijloc procesual, condamnatul a solicitat contopirea pedepselor de 9 ani închisoare și 4 ani închisoare la care a fost condamnat în Marea Britanie pentru fapte care sunt concurente, pe care le execută consecutiv, arătând că potrivit legislației din Marea Britanie ar fi propozabil pentru liberare condiționată în anul 2018, în condițiile în care potrivit legislației române împlinește fracția de pedeapsă în anul 2022.

Reținând istoricul cauzei, prezentat in extenso în hotărârea atacată, se constată că prin sentința penală nr. T/20127676 pronunțată de Curtea Coroanei Wood Green la data de 22.02.2013, definitivă la data de 11.04.2013, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de secțiunea 1(1) din Legea privind infracțiunile cu caracter sexual care are corespondent în legea penală română în dispozițiile art. 218 C. pen.

De asemenea, prin sentința penală nr. T/20127584 pronunțată de Curtea Coroanei Wood Green la data de 22.02.2013, definitivă la data de 11.04.2013, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare consecutivă față de sentința nr. T/20127676, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de secțiunea 8(1) din Legea privind infracțiunile împotriva patrimoniului care are corespondent în legea penală română în dispozițiile art. 233 C. pen., urmând să execute în total pedeapsa de 13 ani închisoare.

Hotărârile străine au fost recunoscute prin sentința penală nr. 75 din data de 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2015 (definitivă la data de 25.08.2015, prin Decizia penală nr. 288/A din 25.08.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), dispunându-se punerea în executare a pedepsei de 13 ani închisoare. Din durata pedepsei s-a dedus perioada executată de 652 zile până la 22.01.2015 și, în continuare, la zi.

Susținerile persoanei condamnate, în sensul că execută pedepsele menționate mai sus, consecutiv și că acestea ar trebui contopite, dar și aprecierile că potrivit legii penale din Marea Britanie ar putea beneficia de liberare condiționată în anul 2018, nu pot fi calificate ca fiind caz de contestație la executare, în speță, nefiind incidente niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Se constată că procedura de recunoaștere și transferare a persoanei condamnate în România în vederea executării în continuare a pedepsei s-a desfășurat în condiții de legalitate, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (6) lit. a) și art. 155 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2015 condamnatul a formulat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 288/A din 25.08.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa cum în mod corect a constatat și instanța de fond, pe calea contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre de condamnare pronunțată de o instanță străină. În speța de față, contestatorul solicită modificarea modului în care instanțele din statul în care a fost condamnat au hotărât executarea sancțiunilor care i-au fost impuse. Deși aceste hotărâri au fost recunoscute de instanța din România prin sentința penală nr. 75 din data de 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 288/A din 25.08.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), conținutul acestei din urmă hotărâri nu poate fi modificat pe calea contestației la executare pentru considerentele ce țin de aplicarea pedepsei de către instanțele străine. Instanța din România a recunoscut doar efectele acestor hotărâri străine, astfel încât dacă se dorește modificarea executării pedepsei, contestatorul trebuie să obțină satisfacerea cererii sale de la instanța de condamnare, conform legii instanței respective, iar nu de la instanța care doar a recunoscut hotărârea.

Conform art. 10 paragraful 1 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, în caz de continuare a executării, statul de executare este legat de natura juridică și durata sancțiunii așa cum rezultă din condamnare. Instanța română are posibilitatea numai de a adapta pedeapsa dacă natura sau durata sancțiunii aplicate de statul străin este incompatibilă cu natura și durata pedepsei prevăzute de legislația națională (art. 154 alin. (6) din Legea 302/2004 coroborat cu art. 10 paragraful 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate), fără a putea modifica soluția de condamnare dată prin hotărârea penală străină.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 149 din data de 04 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/54/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 RON, va rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 149 din data de 04 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/54/2018.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 septembrie 2018.