ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra conflictului negativ de competență,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 46 din 15 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare britanice, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
S-a recunoscut hotărârea nr. x pronunțată la data de 1 decembrie 2017 de Curtea Coroanei Isleworth, definitivă la data de 13 martie 2018 prin hotărârea Curții de Apel, secția penală, nr. ref. x A2, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de secțiunea 1(1) din Legea Infracțiunilor sexuale 2003, atac cu penetrare, prev. de secțiunea 2 din Legea Infracțiunilor Sexuale 2003, tentativă de viol, prev. de secțiunea 1(1) din Legea Tentativelor Penale 1981, spargere prev. de secțiunea 9 (1) (b) din Legea furturilor 1968 și atac cu vătămare corporală, prev. de secțiunea 47 din Legea infracțiunilor împotriva persoanei 1861, fapte săvârșite la data de 10 mai 2017, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) și alin. (3) lit. f) C. pen. și furt calificat prev de art. 228, 229 alin. (2) lit. b) C. pen.
În baza art. 154 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 302/2004 s-a adaptat pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin hotărârea autorităților judiciare britanice prin reducerea acesteia la 12 ani închisoare, maximul special pentru infracțiunea corespondentă din legislația română.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 8 iunie 2017 la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Sentința penală nr. 46 din 15 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, a rămas definitivă prin neapelare la data de 4 iunie 2019, fiind emis la aceeași dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/2019 pe numele condamnatului A. pentru pedeapsa de 12 ani închisoare.
La data de 13 mai 2020, prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. x/2020 petentul A. a solicitat deducerea unei perioade de 10 ani închisoare executată în Franța în baza unei condamnări aplicate de autoritățile franceze.
În ședința publică din data de 16 iulie 2020 petentul A. a precizat cererea formulată în sensul că solicită recunoașterea unei sentințe penale pronunțate de Curtea de Apel din Franța, contopirea pedepsei aplicată prin această sentință cu cea aplicată de Curtea de Apel Craiova în executarea căreia se află și deducerea perioadei executate, de 10 ani închisoare.
Prin Sentința penală nr. 1731 din data de 16 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova și în temeiul art. 585 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 50 C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contopire pedepse, formulată de petentul A., deținut în Penitenciarul Craiova, în favoarea Curții de Apel Craiova.
Instanța a reținut că, potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen. instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
În speța de față, instanța a constatat că ultima sentință penală de condamnare a petentului este Sentința penală nr. 46 din 15 februarie 2019 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 4 iunie 2019.
Totodată, a rezultat că la data formulării cererii 11 mai 2020, la data înregistrării acesteia la instanță, respectiv 13 mai 2020 și în prezent, petentul A. se află deținut în Penitenciarul Craiova.
În consecință, față de dispozițiile legale sus enunțate, instanța a constatat că cererea de contopire este de competența Curții de Apel Craiova, aceasta fiind instanța corespunzătoare în grad instanței de executare a ultimei hotărâri în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
De asemenea, în ceea ce privește cererea de recunoaștere a sentinței penale de condamnare, instanța a reținut că competența de soluționare a acestei cereri aparține tot Curții de Apel Craiova.
Astfel, în cauză s-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, întrucât față de precizarea cererii, instanța a constatat că cererea de recunoaștere a devenit cerere incidentală, iar recunoașterea se solicită în vederea producerii altor efecte decât cel al executării în regim de detenție a pedepsei.
În consecință, s-a apreciat că cererea de contopire este de competența Curții de Apel Craiova și tot acestei instanțe îi revine și competenta de soluționare, pe cale incidentală, a cererii de recunoaștere, conform dispozițiilor art. 147 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, care stabilesc că "Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face și pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către ... instanța de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluționare".
Prin Sentința penală nr. 168 din data de 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, ridicată din oficiu de către instanță.
În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 585 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. constatând ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Craiova și Judecătoria Craiova, în temeiul art. 50 alin. (2) C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 313 RON s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit art. 585 alin. (2) C. proc. pen., instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
În cazul în care, în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004 rep., Curtea de apel a dispus recunoașterea unor hotărâri penale străine, transferarea condamnatului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România și a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii, curtea de apel nu constituie instanță de executare, în sensul art. 553 C. proc. pen., art. 585 alin. (2) C. proc. pen., ci o instanță specială desemnată ca autoritate judiciară competentă în unele dintre procedurile reglementate în legea menționată.
Analizând conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Craiova și Curtea de Apel Craiova cu privire la competența de soluționare cauzei privind pe condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că petentul A. a fost transferat din Marea Britanie în România la data de 11 iulie 2019, iar în prezent execută pedeapsa 12 ani închisoare aplicată prin hotărârea nr. x pronunțată la data de 1 decembrie 2017 de Curtea Coroanei Isleworth, definitivă la data de 13 martie 2018 prin hotărârea Curții de Apel, secția penală, nr. ref. x A2, în Penitenciarul Craiova.
Condamnatul A. a formulat contestație la executare prin care a solicitat instanței recunoașterea unei sentințe penale pronunțate de Curtea de Apel din Franța, contopirea pedepsei aplicate prin această sentință cu cea aplicată de Curtea de Apel Craiova în executarea căreia se află și deducerea perioadei executate, de 10 ani închisoare.
Potrivit art. 585 alin. (1) C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența concursului de infracțiuni, a recidivei, a pluralității intermediare sau a altor acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
Înalta Curte reamintește că potrivit Deciziei nr. 1 din 22 ianuarie 2018 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, a instanței supreme, s-a statuat, obligatoriu, că: "cererea de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii pronunțată de o instanță străină, formulată de persoana condamnată, aflată în România, în vederea contopirii cu pedepse aplicate de instanțele române și deducerii duratei executate în străinătate, este o cerere incidentală de competența instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire".
În stabilirea instanței învestite cu soluționarea cererii de contopire, din punct de vedere material, se va avea în vedere și competența judecării în primă instanță de către o instanță română, a infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de instanța străină.
Se poate observa astfel că, în speță, această competență aparține judecătoriei.
Totodată, art. 585 alin. (2) C. proc. pen., stipulează că instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.
Din actele dosarului rezultă că la data formulării contestației la executare, respectiv, la data de 13 mai 2020, condamnatul A. se afla încarcerat în Penitenciarul Craiova, care se află în circumscripția Judecătoriei Craiova, împrejurare ce atrage competența teritorială a acestei instanțe.
Pentru considerentele expuse în baza art. 51 alin. (6) C. proc. pen. Înalte Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2020.