ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 556/2019

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 230 din 5 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A., împotriva Sentinței penale nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018.

A fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

S-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

A fost recunoscută Hotărârea nr. T20137907 pronunțată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, privind pe cetățeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, contrar secțiunii 1 (1) din Legea infracțiunilor de natură sexuală din 2003 și o infracțiune de comitere a unui act cu intenția de a obstrucționa cursul justiției, contrar dreptului comun, fapte ce au corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., o infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. și o infracțiune prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 24 august 2013 la 5 septembrie 2013 și de la 1 martie 2014, la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, inclusiv onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 420 RON.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Prin adresa din 28 august 2018, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare britanice privind transferarea cetățeanului român A. în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 5114 zile închisoare, care i-a fost aplicată prin Hotărârea penală nr. T20137907, pronunțată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2018, împreună cu documentația aferentă și referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a înregistrat cauza la data de 28 august 2018, sub nr. x/2018.

Din documentele înaintate s-a reținut că, prin Sentința penală nr. T20137907, definitivă la data de 5 iunie 2014, pronunțată de către Tribunalul Coroanei Snarebrook, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa totală privativă de libertate de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni, respectiv 3 infracțiuni de viol, contrar secțiunii 1(1) din Legea infracțiunilor de natură sexuală din 2003 și o infracțiune de comiterea unui act sau a unei serii de acte cu intenția de a obstrucționa cursul justiției publice, contrar dreptului comun, reținându-se în sarcina acestuia că:

1 - A., între ziua a 19-a din august 2013 și ziua a 21-a din august 2013, a penetrat intenționat, cu penisul său, vaginul lui B., care nu și-a dat consimțământul pentru penetrare, A. necrezând în mod rezonabil că B. era de acord;

2 - A., între ziua a 19-a din august 2013 și ziua a 21-a din august 2013, a penetrat intenționat, cu penisul său, gura lui B., care nu și-a dat consimțământul pentru penetrare, A. necrezând în mod rezonabil că B. era de acord;

3 - A., între ziua a 19-a din august 2013 și ziua a 21-a din august 2013, a penetrat intenționat, cu penisul său, anusul lui B., care nu și-a dat consimțământul pentru penetrare, A. necrezând în mod rezonabil că B. era de acord;

4 - A., în a 28-a zi din februarie 2014, la C., cu intenția de a corupe justiția publică, a acționat prin oferire de mită, unui martor al acuzării, pentru a determina victima să își retragă acuzația și, mai departe, a hărțuit cu uciderea martorului și a familiei acestuia, ceea ce a avut o tendință de a corupe cursul justiției.

Autoritățile judiciare britanice au comunicat că cetățeanul român A. a început executarea pedepsei închisorii, fiind deținut și în prezent, perioada totală a pedepsei privative de libertate deja executate în raport cu pedeapsa în legătură cu care a fost emisă hotărârea judecătorească fiind de 5114 zile de închisoare, executând până la data de 22 iunie 2018, 1588 de zile. Conform dreptului intern al statului emitent, urmează ca pedeapsa totală să fie complet executată până pe data de 16 februarie 2028.

Persoana privată de libertate A. nu a fost de acord să fie transferată în România, însă, împotriva acesteia, Ministerul de Interne din Marea Britanie a emis Ordinul de deportare nr. P1176460, cetățeanul român A. fiind încarcerat într-un penitenciar din Marea Britanie, unde executa pedeapsa la care a fost condamnat.

Curtea de Apel Craiova, examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a constatat că a fost învestită în procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, în procedura prevăzută de art. 150 - 158 din Legea nr. 302/2004, prin care au fost transpuse în legislația internă dispozițiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege.

S-a reținut astfel că cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare, prin Hotărârea nr. T20137907 pronunțată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, contrar secțiunii 1 (1) din Legea infracțiunilor de natură sexuală din 2003 și o infracțiune de comitere a unui act cu intenția de a obstrucționa cursul justiției, contrar dreptului comun.

S-a constatat că faptele reținute au corespondent în legislația română, respectiv în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., o infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a reținut că persoana condamnată se află în curs de executare a pedepsei de 14 ani închisoare, executând, până la data de 22 iunie 2018, 1588 zile (de la 24 august 2013 la 5 septembrie 2013 și de la 1 martie 2014 la 22 iunie 2018).

Față de aceste împrejurări, instanța a constatat că a fost legal învestită cu sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie cu atribuții în executarea pedepselor privative de libertate, privind recunoașterea Hotărârii nr. T20137907 pronunțate la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, în vederea transferării persoanei condamnate A., pentru continuarea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 155 din Legea nr. 302/2004, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) hotărârea este definitivă și executorie; b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; c) persoana condamnată are cetățenie română; d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia; e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151.

S-a constatat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine prevăzute de art. 155 din Legea nr. 302/2004, întrucât hotărârea este definitivă și executorie, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română, respectiv în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., o infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. și o infracțiune de influențarea declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

Din actele de la dosarul cauzei s-a reținut că persoana condamnată are cetățenie română și, deși nu a fost de acord să execute pedeapsa în România, față de aceasta autoritățile britanice au emis Ordinul de deportare nr. P1176460 din 7 ianuarie 2016, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 155 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, respectiv consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Totodată, din verificările efectuate s-a reținut că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004.

Potrivit considerentelor sus menționate și având în vedere și dispozițiile art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

A fost recunoscută Hotărârea nr. T20137907 pronunțată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, privind pe cetățeanul român A., prin care a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, contrar secțiunii 1 (1) din Legea infracțiunilor de natură sexuală din 2003 și o infracțiune de comitere a unui act cu intenția de a obstrucționa cursul justiției, contrar dreptului comun, fapte ce au corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., o infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. și o infracțiune prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 24 august 2013 la 5 septembrie 2013 și de la 1 martie 2014, la zi.

Împotriva acestei sentințe condamnatul A. a formulat contestație la executare, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 30 iulie 2019, sub nr. x/2019.

În motivarea contestației, condamnatul A. a precizat că dorește să îi fie recunoscută pedeapsa deja executată în Anglia, conform legii acestui stat, solicitând totodată să fie condamnat la o pedeapsă în acord cu dispozițiile C. pen. român pentru infracțiunea de viol în formă continuată și lipsire în mod ilegal de libertate, susținând că a fost adus forțat pentru a executa pedeapsa în România. A mai arătat că i-a fost recunoscută pedeapsa de 14 ani închisoare la care a fost condamnat de Tribunalul Coroanei Snarebrook, dar nu i-a fost recunoscută și pedeapsa de 5 ani executată deja.

Contestația a fost apreciată ca nefondată și a fost respinsă ca atare, pentru considerentele de fapt și de drept ce succed.

Conform dispozițiilor art. 598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauză, s-a constatat că nu sunt incidente prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocate de contestator.

Astfel, instanța a reținut că, prin Sentința penală nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia nr. 251 din 10 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare britanice privind transferarea cetățeanului român A. în vederea executării într-un penitenciar din România a restului de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 5114 zile închisoare, care i-a fost aplicată prin Hotărârea penală nr. T20137907, pronunțată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, constatându-se că, prin Sentința penală nr. T20137907, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa totală privativă de libertate de 14 ani închisoare, pentru săvârșirea a 4 infracțiuni, respectiv 3 infracțiuni de viol, contrar secțiunii 1(1) din Legea infracțiunilor de natură sexuală din 2003 și o infracțiune de comiterea unui act sau a unei serii de acte cu intenția de a obstrucționa cursul justiției publice, contrar dreptului comun.

S-a constatat că faptele reținute au corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de influențare a declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a reținut că persoana condamnată se află în curs de executare a pedepsei de 14 ani închisoare, aceasta executând, până la data de 22 iunie 2018, 1588 de zile, respectiv de la data de 24 august 2013, la data de 05 septembrie 2013 și de la data de 1 martie 2014, la data de 22 iunie 2018.

Așadar, prin Sentința penală nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia nr. 251 din 10 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie și a fost recunoscută hotărârea nr. T20137907 pronunțată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, privind pe cetățeanul român A., prin aceeași hotărâre dispunându-se transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei de 14 ani închisoare într-un penitenciar din România, fiind dedusă din pedeapsă perioada executată de la 24 august 2013, la 5 septembrie 2013 și de la 1 martie 2014, la zi.

Ca urmare, având în vedere că prin sentința penală susmenționată a fost dedusă perioada executată de contestator, în Marea Britanie, ca urmare a condamnării sale prin Hotărârea nr. T20137907 pronunțată la data de 05 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, s-a apreciat nu pot fi primite criticile sale privind executarea de două ori a pedepsei închisorii.

Pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, în baza dispozițiilor art. 598 și art. 425

1

C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018.

Împotriva Sentinței penale nr. 230 din 5 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestație condamnatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, contestatorul a susținut că, deși este cetățean britanic și nu a mai venit pe teritoriul statului român de peste 30 de ani, a fost transferat fără consimțământul său pentru a continua să execute pedeapsa de 14 ani închisoare, aplicată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, într-un penitenciar din România, fiindu-i produs astfel un prejudiciu întrucât, în legislația română, fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa are corespondent în dispozițiile art. 218 C. pen., pedeapsa maximă pentru această infracțiune fiind de 10 ani închisoare. Totodată, a arătat că nu i-au fost deduse în mod corespunzător perioadele executate prin hotărârea recunoscută.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speță, contestatorul persoană condamnată A. se află în executarea unei pedepse de 14 ani închisoare, aplicată prin Hotărârea nr. T20137907 pronunțată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, contrar secțiunii 1 (1) din Legea infracțiunilor de natură sexuală din 2003 și o infracțiune de comitere a unui act cu intenția de a obstrucționa cursul justiției, contrar dreptului comun, faptele având corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. și infracțiunea de influențare a declarațiilor prev. de art. 272 alin. (1) C. pen.

Prin Sentința penală nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 251 din 10 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost recunoscută Hotărârea nr. T20137907 pronunțată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, definitivă la data de 5 iunie 2014, privind pe cetățeanul român A., fiind dedusă din pedeapsă perioada executată de la 24 august 2013, la 5 septembrie 2013 și de la 1 martie 2014, la zi.

Contestatorul persoană condamnată se află în curs de executare a pedepsei de 14 ani închisoare, aceasta executând, până la data de 22 iunie 2018, 1588 zile, respectiv de la data de 24 august 2013, la data de 5 septembrie 2013 și de la data de 1 martie 2014, la data de 22 iunie 2018.

În ceea ce privește critica formulată de contestator referitoare la împrejurarea că a fost transferat fără consimțământul său în vederea continuării executării pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, într-un penitenciar din România, deși este cetățean britanic și nu a mai venit pe teritoriul statului român de peste 30 de ani, Înalta Curte reține că aceasta nu poate fi examinată pe calea contestației la executare, fiind o chestiune ce a fost rezolvată, cu autoritate de lucru judecat, de instanțele care au analizat condițiile prevăzute de lege pentru recunoașterea hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare britanice.

De asemenea, nici celelalte critici formulate în cauză de contestatorul A. în susținerea contestației la executare (fundamentată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.), reluate cu prilejul căii de atac a contestației, nu sunt întemeiate, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, contestatorul urmărind practic, pe calea contestației la executare, adaptarea pedepsei stabilite în sarcina sa, cu consecința reducerii acesteia.

Astfel, nu poate fi primită susținerea contestatorului în sensul că pedeapsa pe care o are de executat nu ar fi corespunzătoare întrucât legea penală română prevede, pentru infracțiunea de viol, limite de pedeapsă mai reduse, întrucât acesta se raportează doar la infracțiunea de viol, or hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Marea Britanie nu a fost recunoscută numai cu privire la comiterea unei singure infracțiuni, de viol, ci a mai multor infracțiuni - viol, lipsire de libertate în mod ilegal și influențarea declarațiilor, Legea nr. 302/2004 stabilind condițiile privind adaptarea pedepsei în situația existenței concursului de infracțiuni, în sensul că aceasta are loc doar atunci când durata pedepsei rezultante aplicate depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, în limita maximă generală a pedepselor avute în vedere de legea penală română.

Pe de altă parte, se constată că nu sunt întemeiate nici criticile contestatorului vizând deducerea necorespunzătoare, din pedeapsa de 14 ani închisoare ce i-a fost aplicată, a perioadelor executate, fiind de observat în acest sens că, prin Sentința penală nr. 192 din 13 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018 (hotărâre definitivă), au fost deduse perioadele executate de acesta în Marea Britanie, ca urmare a condamnării sale prin Hotărârea nr. T20137907 pronunțată la data de 5 iunie 2014 de Tribunalul Coroanei Snarebrook, astfel cum au fost menționate în certificat, respectiv un total de 1588 de zile.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 230 din 5 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 230 din 5 septembrie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM