ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 846/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 86 din 22 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția perimării cererii de revizuire formulată de revizuentul-petent A. în nume propriu și în numele B., C., Fundația D., împotriva încheierilor din data de 10.09.2003 și din data de 12.11.2003 pronunțate de Curtea de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, în Dosarul nr. x/2003, în contradictoriu cu intimata S.C. E. S.A., constatându-se perimată cererea de revizuire.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin încheierea de ședință de la data de 13.10.2016 s-a dispus suspendarea soluționării cererii de revizuire formulată de revizuentul-petent A. în nume propriu și în numele B., C., Fundația D., împotriva încheierilor din data de 10.09.2003 și din data de 12.11.2003 pronunțate de Curtea de Apel București, secția pentru conflicte de muncă și litigii de muncă, în dosarul nr. 1610/2003, în contradictoriu cu intimata S.C. E. S.A., având în vedere că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, față de prevederile art. 248 raportat la art. 252 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire, se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Potrivit art. 252 C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu, prin invocarea excepției perimării.

Cum din verificările actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 13.10.2016, având în vedere că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar de la data suspendării a trecut mai mult de 1 an fără ca părțile să solicite redeschiderea judecății, și cum în cauză nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii de mai mult de un an, instanța a constatat perimată cererea de revizuire.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs la data de 20 decembrie 2017, recurenții-revizuenți B. și A.

În ședința publică din 16 martie 2018, Înalta Curte din oficiu a ridicat excepția tardivității recursului declarat de recurenții revizuienți, în raport de termenul procedural în care putea fi declarată calea de atac, prevăzut de art. 253 C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată vizează soluția de constatare a perimării cererii de revizuire formulată de revizuentul-petent A., în nume propriu și în numele B., C., Fundația D.

Înalta Curte în temeiul art. 137 C. proc. civ., urmează a examina cu prioritate excepția tardivității recursului prin prisma dispozițiilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare. Aceste dispoziții legale au constituit obiect al excepției de neconstituționalitate, pe motiv că reglementarea criticată contravine principiului general care guvernează C. proc. civ. cu privire la faptul că orice cale de atac se exercită împotriva unei hotărâri judecătorești numai după comunicarea acesteia, pentru a fi astfel garantat dreptul de apărare. Excepția de neconsituționalitate ridicată viza faptul că dispozițiile legale sus enunțate reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare și a accesului liber la justiție. Curtea Constituțională prin Decizia nr. 124 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 222 din 10 martie 2006, reținând conformitatea textului enunțat cu Constituția a statuat că dispozițiile analizate, care prevăd calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care se constată perimarea și termenul în care poate fi exercitat, nu contravin art. 21 și 24 din Constituție. Din perspectiva celor expuse și a faptului că recurenții-revizuenți B. și A. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 86 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a constatat perimarea cererii de revizuire, doar la data de 20 decembrie 2017, cu depășirea termenului prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de recurenții revizuienți ca tardiv, sens în care urmează a se dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenții-revizuenți B. și A. împotriva deciziei nr. 86 din 22 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2018.