ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 231/2017

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă, sub nr. x/122/2012, reclamanta Compania Națională A. SA a chemat în judecată în calitate de pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei de rambursare a TVA în valoare de 891.956 RON.

Prin Sentința civilă nr. 136/CAF din 20.03.2012 Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 2753 din 27 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat perimarea cauzei de contencios administrativ formulată de reclamanta Compania Națională A. SA, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, în ședința publică din data de 30.12.2012, Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul disp. art. 244 pct. 1 din C. proc. civ., apreciind că soluționarea cauzei depinde de soluția ce se va pronunța în Dosarul nr. x/2012.

La termenul de judecată din 26.05.2015, constatând că părțile nu s-au prezentat la strigarea pricinii și nu au solicitat în scris judecarea în lipsă, Curtea a dispus, în temeiul art. 242 pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecății, pentru lipsa părților.

La data de 01.07.2016 reclamanta Compania Națională A. SA a solicitat repunerea cauzei pe rol, apreciind că motivele pentru care s-a dispus suspendarea nu mai subzistă.

La termenul de judecată din 27.09.2016 curtea de apel a pus în discuție excepția perimării.

Având în vedere că, de la data suspendării cererii de chemare în judecată, 26.05.2015 și până la data soluționării excepției de perimare, a trecut mai mult de un an, iar în cererea de față, pe parcursul perimării, nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării pricinii, Curtea a constatat perimarea cauzei.

Împotriva Sentinței civile nr. 2753 din 27 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Compania Națională A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârii atacate și repunerea cauzei pe rolul Curții de Apel București.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a apreciat că instanța de fond, în mod greșit, a constatat intervenită perimarea, întrucât termenul prevăzut de art. 248 și următoarele din C. proc. civ. se calculează de la data comunicării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății, în condițiile art. 101 alin. (3) din C. proc. civ. S-a arătat că legea nu stabilește în mod expres momentul de la care începe să curgă termenul de perimare având în vedere suspendarea conform art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu nu a depus la dosar întâmpinare.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ședința publică din data de 30.10.2012, instanța de fond a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 din C. proc. civ., apreciind că soluționarea cauzei depinde de soluția ce se va pronunța în Dosarul nr. x/2012.

În data de 18.05.2015 a fost înregistrată cererea reclamantei, prin care solicita ca la termenul din data de 26.05.2015 să fie menținută suspendarea conform art. 244 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 26.05.2015, curtea de apel a dispus, în temeiul art. 242 pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecății pentru lipsa părților.

La data de 05.07.2016 a fost înregistrată la instanța de fond cererea prin care reclamanta Compania Națională A. SA a solicitat repunerea cauzei pe rol, întrucât motivele pentru care s-a dispus suspendarea nu mai subzistă.

La termenul de judecată din 27.09.2016 curtea de apel a pus în discuție excepția perimării și a constatat perimarea acțiunii formulate de reclamanta Compania Națională A. SA.

Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Așadar, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație decurgând din lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că după suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 26 mai 2015, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cauzei.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 26 mai 2016, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) din C. proc. civ., părțile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Este adevărat că, la termenul din 26.05.2015, instanța de fond avea obligația de a se pronunța și asupra cererii înregistrată la dosar în data de 18.05.2015, însă reclamanta Compania Națională A. SA avea deschisă calea de atac a recursului pe toată durata suspendării, demers procedural pe care reclamanta nu a înțeles să-l exercite.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Compania Națională A. SA

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Compania Națională A. SA împotriva Sentinței civile nr. 2753 din 27 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 februarie 2017.

Procesat de GGC - GV