ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 306/P.I din 04.08.2016, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a dispus, în temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpatului A., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (5 acte materiale)

A înlăturat din conținutul infracțiunii de luare de mită în formă continuată reținută de acuzare în sarcina inculpatului A., 6 acte materiale, respectiv: 2 acte materiale din data de 06.11.2014, un act material din data de 11.11.2014, un act material din data de 13.11.2014, un act material din data de 20.11.2014, un act material din data de 27.11.2014 în baza principiului in dubio pro reo. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a exercita profesia de polițist pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, iar, în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. proc. pen. durata executării pedepsei.

În baza art. 399 C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea din data de 15 ianuarie 2016 a Tribunalului Timiș.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 19.11.2015 și a arestului la domiciliu începând cu data de 20 noiembrie 2015 și până la data de 15 ianuarie 2016.

În temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (2 acte materiale).

A înlăturat din conținutul infracțiunii 3 acte materiale, respectiv actul material din data 13.11.2014, un act material din 20.11.2014 și un act material din 27.11.2017 în baza principiului in dubio pro reo.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a exercitarea profesiei de polițist pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, iar, în temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) C. pen., a impus condamnatului să urmeze un curs de pregătire cu tema "Etică, integritate și deontologie profesională a funcționarilor publici", iar, în temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Timișoara sau SC C. SA, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării executării pedepsei în cazul neexecutării măsurilor de supraveghere sau neîndeplinirii obligațiilor civile.

În baza art. 399 C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea nr. 229/DL/20.11.2015 a Tribunalului Timiș.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din 19 noiembrie 2015.

PENTru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpații au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale și s-au prevalat de dreptul la tăcere, nedorind să dea declarații în fața instanței.

Cu privire la actele materiale din data de 06.11.2014, de care au fost acuzați agenții de poliție A. și D., Tribunalul a reținut că persoanele care au oferit mită nu a fost identificate, nu au fost audiate, nu a fost stabilită cu certitudine ora la care s-a produs activitatea ilicită referitor la aceste două acte materiale, iar din înscrisul depus la dosar de secția 1 Poliție a rezultat că, în acea zi, pe autoturismul aparținând unității au desfășurat activități două echipaje de poliție, neputându-se stabili cu certitudine care este echipajul implicat în activitatea ilicită.

În condițiile în care singurul mijloc de probă care confirmă împrejurările de fapt ce constituie temeiul acțiunii penale descrisă de acuzare cu privire la aceste acte materiale îl reprezintă procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, contestat de inculpați, iar, urmare a administrării probelor în cursul cercetării judecătorești, nu au apărut elemente care să confirme, dincolo de orice dubiu rezonabil, că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de cei doi inculpați, instanța nu și-a putut forma pe deplin convingerea vinovăției, motiv pentru care dat eficiență principiului in dubio pro reo, prevăzut de art. 4 alin. (2) C. proc. pen.

S-a reținut de către acuzare și că, la data de 11.11.2014, agenții de poliție A. și E.,I din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, secția I, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au depistat în trafic o persoană ce nu avea asupra sa actele personale și ale autoturismului și care avea ITP nevalabilă, motiv pentru care i-au comunicat că o vor amenda cu suma de 540 RON pentru lipsa actelor și 810 RON pentru nevalabilitatea ITP-ului. La un moment dat, contravenientul a promis celor doi agenți de poliție că se va revanșa față de ei. Tribunalul a reținut că persoana care a oferit mită nu a fost identificată nici în acest caz, nu a fost audiată, nu a fost stabilită cu certitudine ora la care s-a produs activitatea ilicită referitor la acest act material, iar din înscrisul depus la dosar de secția 1 Poliție a reieșit că în ziua de 11.11.2014, pe autoturism au desfășurat activități două echipaje de poliție.

În condițiile în care singurul mijloc de probă care confirmă împrejurările de fapt ce constituie temeiul acțiunii penale descrisă de acuzare cu privire la acest act material îl reprezintă procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, contestate de inculpați, iar, urmare a administrării probelor în cursul cercetării judecătorești, nu au apărut elemente care să confirme, dincolo de orice dubiu rezonabil, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de cei doi inculpați, instanța nu și-a putut forma pe deplin convingerea vinovăției, motiv pentru care a dat eficiență principiului prevăzut de art. 4 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, în actul de sesizare s-a reținut că, la data de 13.11.2014, agenții de poliție A. și B., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, secția 1, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au depistat în trafic o persoană al cărei autoturism a fost poziționat pe contrasens, motiv pentru care i-au adus la cunoștință că îi vor reține permisul de conducere. Persoana în cauză, pentru a nu fi sancționată contravențional, a promis celor doi agenți, inițial, o navetă de bere, însă văzând că aceștia nu acceptă a oferit două navete de bere. Agenții de poliție A. și B. au convenit în final să nu îi mai aplice persoanei în cauză nicio sancțiune contravențională, primind de la aceasta, în schimb, două navete de bere.

Tribunalul a reținut că persoana care a oferit mită nu a fost identificată nici în acest caz, nu a fost audiată, nu a fost stabilită cu certitudine ora la care s-a produs activitatea ilicită referitor la acest act material, iar din înscrisul depus la dosar de secția 1 Poliție a rezultat că, în ziua de 13.11.2014, pe autoturismul de mai sus au desfășurat activități două echipaje de poliție. Ca urmare, în condițiile în care singurul mijloc de probă care confirmă împrejurările de fapt ce constituie temeiul acțiunii penale descrisă de acuzare cu privire la acest act material îl reprezintă procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, contestate de inculpați, iar, urmare a administrării probelor în cursul cercetării judecătorești, nu au apărut elemente care să confirme, dincolo de orice dubiu rezonabil, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de cei doi inculpați, instanța a apreciat că nu își poate forma pe deplin convingerea vinovăției, astfel că a înțeles să dea eficiență principiului in dubio pro reo.

S-a mai reținut că, la data de 19.11.2014, agenții de poliție A. și E., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, secția 1, l-au depistat pe numitul F., de profesie medic, conducând pe drumurile publice un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, căruia i-au comunicat că îl vor conduce la spital pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În urma solicitărilor numitului F. de a nu fi condus la spital pentru recoltarea probelor biologice, promițând în schimb oferirea unor foloase materiale, agenții de poliție au acceptat oferta persoanei depistate, însă cu condiția ca acesta să se revanșeze față de ei în acel moment. Întrucât numitul F. nu a avut asupra sa bani, lucru pe care l-a adus la cunoștința agenților de poliție, aceștia l-au lăsat să plece fără a mai lua măsurile legale, respectiv fără a proceda la conducerea acestuia la o unitate spitalicească pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, acceptând în cele din urmă promisiunea de a se revanșa în ziua următoare cu cât va considera de cuviință.

În cursul urmării penale, numitul F. a fost audiat, acesta s-a prevalat de dreptul la tăcere, întrucât a avut calitatea de suspect raportat la infracțiunea de dare de mită. Fiind, însă, audiat ca martor în fața instanței, a confirmat că în luna noiembrie, pe timp de noapte, s-a întâlnit cu cei doi inculpați în condițiile descrise de acuzare, că a fost surprins că a săvârșit o abatere la regimul rutier, respectiv a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, că se întorcea de la un cazinou și a propus celor doi să nu îi aplice sancțiune întrucât se va revanșa, neavând bani asupra sa, că cei doi i-au restituit actele, neprecizând că i s-au pretins sau a promis suma de bani, în mod direct, dar admițând acest fapt, că, în cursul urmăririi penale, i-au fost prezentate înregistrările ambientale care conțin dialogul cu cei doi inculpați și a confirmat că acestea sunt reale.

Instanța a observat că, în acest caz, existența faptei reiese din notele de redare a convorbirilor telefonice, care se coroborează cu declarația martorului F., cel din urmă confirmând că activitatea ilicită s-a petrecut la data descrisă de acuzare, pe timp de noapte, la ora 2 - 3 dimineața, perioadă în care, așa cum reiese din înscrisul emis de IPJ Timiș, secția 1 poliție, agenții de poliție A. și E., se aflau în patrulare cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x.

Din procesul-verbal de redare a discuției dintre agenții de poliție A. și E., precum și dintre aceștia și numitul F., înregistrate în mediul ambiental, a rezultat că cei doi agenți de poliție l-au oprit în trafic pe numitul F. stabilind că acesta a condus pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice. Numitul F. i-a rugat în mai multe rânduri pe agenții de poliție să nu îl conducă la spital în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, promițându-le că se va revanșa față de ei în ziua următoare, deoarece nu avea la el nicio sumă de bani. Totodată, a rezultat că martorul, față de faptul că cei doi agenți de poliție insistau să se revanșeze față de ei în acel moment, le-a propus să le dea numărul de telefon pentru a se întâlni și a le plăti ulterior. Cu acest prilej, martorul a arătat celor doi că are portofelul gol, iar, în final, deși săvârșise o abatere gravă, martorul a fost lăsat să plece, după ce a dictat numărul de telefon celor doi.

S-a reținut că probele de mai sus au confirmat împrejurarea că fapta din data de 19.11.2014 există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de cei doi inculpați. Activitatea ilicită a constat în acțiunea celor doi inculpați de a accepta promisiunea numitului F. de a le oferi foloase materiale în schimbul conduitei contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv pentru a nu îl conduce la spital în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

S-a mai reținut că, la 20.11.2014, agenții de poliție A., E. și B. din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, secția 1, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-au depistat pe fiul numitului G. conducând pe drumurile publice un autovehicul cu RCA nevalabilă și fără a avea asupra sa actele autoturismului. După apariția la fața locului a numitului G. și după ce acesta le-a cerut să rezolve cumva și să nu mai întocmească procesul-verbal de constatare a contravenției, cei trei agenți de poliție au primit de la numitul G. suma de 50 - 100 de RON, astfel că aceștia nu au mai aplicat nicio sancțiune contravențională.

S-a arătat că această situație de fapt a rezultat din procesul-verbal de redare a discuției dintre agenții de poliție A., E. și B., precum și dintre aceștia și numitul G., înregistrate în mediul ambiental, respectiv în autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare MAI 30434, din care a reieșit că a fost surprinsă o persoană care conducea un autoturism fără a avea actele asupra sa, că a fost chemat tatăl contravenientului, că acesta ajuns la fața locului și-a exprimat dorința de a nu se întocmi proces-verbal de constatare și a dat inculpaților o sumă de bani.

În cursul urmăririi penale s-a procedat la audierea, în calitate de suspect, a numitului G., care a arătat că, în cursul anului 2014, nu mai reține exact data, într-o seară, fiul său, H., l-a anunțat telefonic că a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție și nu are actele asupra sa, motiv pentru care a luat copii de pe actele mașinii și de pe buletinul fiului său și a plecat spre locul unde acesta a fost oprit, că a ajuns la locul respectiv și a dat agenților de poliție copiile actelor, însă aceștia au afirmat că fiul său nu are RCA. Inițial, suspectul G. a declarat că este posibil să le fi dat agenților de poliție o sumă de bani, însă nu poate preciza cât anume și pentru ce. Ulterior, a revenit și a arătat că și-a amintit faptul în seara când fiul său a fost oprit în trafic de către un echipaj al secției 1 Poliție, după ce a dus copiile actelor pe care fiul său nu le-a avut asupra sa, unul dintre agenții de poliție a coborât din mașina poliției, din partea dreaptă, și i-a spus "de ce crezi că te-am chemat, dă și tu ceva", motiv pentru care i-a dat o bancnotă, însă nu mai știe dacă era de 50 de RON sau de 100 de RON, după care a plecat de la fața locului fără ca fiului său să i se mai aplice vreo sancțiune contravențională.

Fiind audiat în fața instanței, G. a confirmat declarația dată în cursul urmării penale, faptul că unul din polițiști i-a cerut să dea și el ceva pentru "o cafă", că a remis o sumă de bani de care nu este sigur, că a pus suma de bani pe bordul mașinii de poliție, că în cursul urmăririi penale i-au fost prezentate înregistrările convorbirilor ambientale și că acestea corespund adevărului.

Instanța a observat că, în acest caz, existența faptei reiese din notele de redare a convorbirilor telefonice, care se coroborează cu declarația martorului G., acesta din urmă confirmând faptul că activitatea ilicită s-a petrecut în perioada indicată de acuzare, pe timp de noapte, perioadă în care, așa cum reiese din înscrisul emis de IPJ Timiș, secția 1 poliție, agenții de poliție A., E. și B. se aflau în patrulare cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x.

Probele de mai sus au confirmat împrejurarea că fapta din data de 20.11.2014, descrisă mai sus, există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de cei trei inculpați. S-a reținut că activitatea ilicită a constat în acțiunea celor trei inculpați de a pretinde și primi o sumă de bani în schimbul conduitei contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv pentru a nu aplica sancțiune contravențională fiului martorului.

În actul de sesizare, s-a mai reținut că, tot la data de 20.11.2014, agenții de poliție A., E. și B., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, secția 1, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au depistat în trafic o persoană conducând un autovehicul având ITP expirat. Persoana în cauză a solicitat celor trei agenți de poliție să facă să fie bine, afirmând că le dă de o pizza în schimb, astfel că aceștia au lăsat-o pe respectiva persoană să plece fără să-i mai aplice vreo sancțiune contravențională, primind de la contravenient o sumă de bani neprecizată, cu privire la care, ulterior, cei trei agenți și-au manifestat nemulțumirea, fiind prea mică. În procesul-verbal de redare a discuției dintre agenții de poliție A., E. și B., precum și dintre aceștia și persoana necunoscută se face referire la numitul I. ca fiind cel a care a dat celor trei agenți de poliție o sumă de bani pentru a nu-l sancționa contravențional.

Fiind audiat în calitate de suspect, I. a arătat că deși în procesul-verbal de redare a discuției din data de 20.11.2014 înregistrată în mediul ambiental se face referire la el ca având o discuție cu cei trei agenți de poliție, el nu a comis fapta reținută în sarcina sa, declarând, după ascultarea înregistrării audio, că nu se recunoaște ca participând la discuția cu agenții de poliție, nefiind vocea sa. Prin urmare, având în vedere cele declarate de către suspectul I., în sensul că nu este el care poartă discuția cu cei trei agenți de poliție, precum și că în cuprinsul procesului-verbal de redare a discuției din data de 20.11.2014 înregistrate în mediul ambiental se face referire la suspectul I. doar ca urmare a faptului că cei trei agenți de poliție au oprit în trafic autoturismul cu nr. de înmatriculare x aflat în proprietatea numitei J., soția suspectului, s-a reținut că, în cauză, nu există probe suficiente pentru a dovedi că suspectul I. este cel la care se face referire în procesul-verbal de redare.

Tot în cursul urmării penale a fost audiat și numitul K., în legătură cu acest aspect, însă nu s-a stabilit că acesta ar fi condus autoturismul oprit în trafic.

Aceste persoane au fost audiate în instanță, menținându-și poziția exprimată în cursul urmăririi penale, constând în faptul că nu se aflau la volanului autoturismului cu nr. x și relatând că autoturismul este proprietatea soției lui I., însă face obiectul unui contract de comodat cu societatea comercială administrată de aceasta, fiind utilizat de mai mulți angajați.

Tribunalul a reținut că, față de poziția exprimată de martori, care nu confirmă întâlnirea cu inculpații, singurul mijloc de probă în susținerea acuzării îl reprezintă procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, contestat de inculpați, iar, urmare a administrării probelor în cursul cercetării judecătorești, nu au apărut elemente care să confirme, dincolo de orice dubiu rezonabil, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de cei trei inculpați, astfel că instanța nu și-a putut forma pe deplin convingerea vinovăției, motiv pentru care a dat eficiență principiului in dubio pro reo.

S-a mai reținut că, la data de 21.11.2014, agenții de poliție A. și L., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, secția 1, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-au depistat pe numitul M. conducând pe drumurile publice un autoturism fiind sub influența băuturilor alcoolice. Agentul de poliție A. i-a pretins numitului M. un folos material pentru a-l lăsa să plece fără a urma calea legală, respectiv pentru a nu-l mai testa cu aparatul etilotest și pentru a nu-l mai conduce la o unitate spitalicească pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Întrucât numitul M. nu avut la el decât bancnote de 500 de euro, agentul de poliție A. a acceptat promisiunea acestuia de a-i da 100 de euro în ziua următoare, stabilind modul în care se vor întâlni. Această situație de fapt a fost probată de acuzare cu procesul-verbal de redare a discuției dintre agenții de poliție A. și L., precum și dintre aceștia și numitul M., înregistrate în mediul ambiental, respectiv în autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x.

În cauză s-a procedat la audierea în calitate de martor a suspectului L., acesta declarând că își amintește că, în cursul lunii noiembrie, nu mai reține exact data, în jurul orelor 04:00 - 05.00, fiind la serviciu, în patrulare cu agentul de poliție A., cu mașina din dotare, marca x, au oprit în trafic un autoturism Jeep, el ducându-se la conducătorul auto și cerându-i să se legitimeze. A observat că din interiorul mașinii mirosea a alcool, crezând, așadar, că șoferul este sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care s-a întors la autoturismul poliției și i-a comunicat colegului său, A., că șoferul oprit pare a fi sub influența alcoolului. Colegul său a spus că îl cunoaște pe cel oprit în trafic deoarece au locuit în același bloc. Înainte de a veni șoferul oprit la mașina poliției, după ce a aflat că numitul A. îl cunoaște, l-a întrebat pe acesta dacă "îi facem sau ce" în sensul că dacă îi fac actele necesare pentru ceea ce a făcut, dându-i totodată actele lui A., însă l-a trimis la autoturismul oprit pentru a-i spune șoferului să vină, acesta venind la mașina poliției. A mai arătat că nu își amintește dacă numitul A. a pretins sau nu vreo sumă de bani de la șoferul oprit, însă își amintește că aceștia au discutat cu privire la faptul că or să se întâlnească ulterior pentru ca șoferul să-i dea 100 de euro, întrucât la momentul opririi șoferul nu avea asupra lui decât bancnote de 500 de euro.

Suspectul L. a precizat că suma de 100 de euro despre care vorbeau A. și șoferul oprit erau pentru ca acesta din urmă să poată să plece fără să i se verifice alcoolemia. În final, a declarat că el nu a participat la discuțiile dintre cei doi și nu a avut nicio înțelegere cu A. cu privire la acceptarea de către acesta a sumei de bani în discuție.

Prin urmare, acuzarea a reținut că cele declarate de către suspectul L. se coroborează cu cele rezultate din procesul-verbal de redare a discuției interceptate în mediul ambiental. Mai mult, s-a arătat că, din cuprinsul acestuia, rezultă că până la momentul respectiv nu a avut loc. întâlnirea dintre numitul M. și A., acesta din urmă povestindu-i agentului de poliție N. că în urmă cu aproximativ o săptămână a depistat o persoană ce a condus un autoturism sub influența băuturilor alcoolice ce i-a promis suma de 100 de euro, însă nu s-a mai ținut de promisiune și regretă faptul că nu l-a dus la spital în vederea recoltării de probe biologice.

Numitul M. a fost audiat în cursul urmării penale în calitate de suspect, acesta prevalându-se de dreptul la tăcere, fiind audiat ca martor și în fața instanței, confirmând întâlnirea avută la 21.11.2014, că în trecut era într-o relație de amiciție cu inculpatul A., că ar fi purtat discuții în legătură cu motivul opririi sale în trafic; nu a recunoscut faptul că s-ar fi aflat sub influența alcoolului; a menționat că a făcut glume cu inculpatul A. și nu își amintește să i se fi cerut sau să fi promis o sumă de bani. Cu toate acestea, martorul a confirmat în fața instanței realitatea convorbirilor ambientale prezentate la parchet.

De asemenea, în fața instanței a fost audiat martorul L., coleg de echipaj cu inculpatul. Acesta și-a modificat declarația dată în cursul urmăririi penale, arătând că nu își amintește împrejurările în care inculpatul A. l-ar fi lăsat să plece pe numitul M.. Totuși, a confirmat faptul că a fost oprit în trafic întrucât autoturismul său mergea haotic, că emana miros de alcool, că cei doi au stabilit să se întâlnească ziua următoare și că a fost lăsat să plece fără să fie testat cu aparatul alcooltest sau transportat la spital, că incidentul s-a produs la final de tură, spre dimineață, perioadă în care, conform planificării existente la dosar, pe autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x desfășurau activități martorul L. și inculpatul A.

În legătură cu acest act material, s-a conchis că există probe care să conducă la concluzia că fapta există, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. S-a arătat că procesul-verbal de redare a convorbirilor în mediul ambiental se coroborează cu declarația dată de numitul L. în cursul urmăririi penale, cu cea a martorului M., care deși nu este complet sinceră, confirmă existența întâlnirii, purtarea unui discuții cu cei doi membri ai echipajului de poliție și, totodată, confirmă conținutul interceptărilor în mediul ambiental, cu înscrisul emis de IPJ Timiș, secția 1 poliție care confirmă că agenții de poliție A. și L. se aflau în patrulare cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x în data de 21.11.2014 în jurul orelor 05:00 dimineața. De asemenea, notele de redare a convorbirilor purtate în data de 28.11.2014, dintre agenții de poliție N. și A., au confirmat că, până la momentul respectiv, nu a avut loc. întâlnirea dintre numitul M. și A., iar inculpatul A. era nemulțumit că a acceptat promisiunea martorului de a-i achita ulterior suma de 100 EUR și nu l-a dus la spital pentru recoltarea de probe biologice. S-a apreciat, totodată, relevant faptul că inculpatul A. a povestit altui coleg decât cel care a fost de față la incidentul de mai sus cu lux de amănunte și cu nonșalanță faptul că a acceptat suma de 100 EUR mită, aspect care demonstrează că acest fapt era o practică acceptată de toți agenții de poliție.

De asemenea, s-a apreciat relevantă convorbirea purtată între inculpatul A. și M., redată din rechizitoriu, din care reiese că inculpatul A. efectiv negociază cu martorul suma de bani, se oferă să meargă el personal să schimbe cei 500 EUR pentru a primi atunci 100 EUR, neavând încredere că acesta îi va plăti în viitor suma promisă.

Instanța a considerat că declarația martorului L. dată în fața instanței nu corespunde adevărului, motiv pentru care a înlăturat-o. Astfel, pe de o parte, aceasta nu se coroborează cu probele reținute mai sus, iar, pe de altă parte, martorul nu a indicat un motiv plauzibil pentru care și-a modificat declarația. Afirmația sa că era bulversat datorită faptului că fusese anchetat, în condițiile în care el însuși este polițist cu mulți ani de experiență, nu a putut fi acceptată și nici faptul că, după citirea stenogramelor, a declarat în acest mod fără să știe despre ce este vorba. S-a arătat că, chiar dacă s-ar admite că doar declarația dată în instanță este valabilă, tot nu s-ar schimba situația de fapt, întrucât martorul a confirmat prin respectiva declarație întâlnirea dintre cei doi, faptul că se cunosc, că a existat o tentativă de a i se lua actele martorului, că, în final, nu a fost testat și a fost lăsat să plece, deși existau suspiciuni că a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, și că incidentul s-a petrecut dimineața, la sfârșitul programului, aspect care se coroborează cu notele de redare a convorbirilor ambientale, confirmate de martorul M., ce redau conținutul dialogului dintre cei doi.

S-a arătat că probele de mai sus confirmă împrejurarea că actul material din data de 21.11.2014 există, constituie infracțiune și a fost săvârșit de inculpatul A., iar activitatea ilicită a constat în acțiunea inculpatului A. de a pretinde o sumă de bani în schimbul conduitei contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv pentru a nu desfășura activități de constatare a unei infracțiuni privind conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice.

S-a mai reținut că, la data de 27.11.2014, agenții de poliție A. și B., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, secția 1, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-au întâlnit în trafic pe numitul O., căruia i-au dat de înțeles că ar trebui să se revanșeze față de ei pentru faptul că l-au prins pe fiul acestuia cu ITP expirat, nesancționându-l, acceptând, astfel, oferta acestuia de a merge la brutăria lui pentru a le da cozonaci. Ulterior, cei doi agenți de poliție au discutat între ei cu privire la numărul de cozonaci pe care-l vor lua. Acest fapt s-a reținut pe baza procesului-verbal de redare a discuției dintre agenții de poliție A. și B., precum și dintre aceștia și numitul O., înregistrate în mediul ambiental, respectiv în autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, din care a rezultat că cei doi agenți de poliție, aflându-se în trafic, l-au întâlnit pe numitul O. căruia i-au dat de înțeles că ar trebui să se revanșeze față de ei pentru că, anterior, l-au depistat pe fiul acestuia conducând un autoturism cu ITP expirată și nu l-au sancționat contravențional.

În cursul urmării, s-a procedat la audierea în calitate de martor a numitului O., acesta declarând că, în toamna anului 2014, nu își mai amintește exact data, pe timp de zi, a fost oprit în trafic de către un echipaj de poliție format din doi polițiști de la secția 1 Poliție, în zona P. din Timișoara, aceștia aducându-i la cunoștință faptul că, în trecut, l-au oprit pe fiul său, având ITP expirat și nu l-au sancționat contravențional, astfel că este dator față de ei, că unul dintre agenții de poliție i-au spus că el când vine la magazinul său de haine second hand plătește, el înțelegând, așadar, faptul că ar trebui să se revanșeze față de ei, motiv pentru care le-a spus celor doi agenți că pot veni la magazinul său de haine și să le spună vânzătoarelor să îl sune pentru a le face o reducere. Martorul O. a mai arătat că, unul dintre agenții de poliție l-a întrebat dacă mai deține brutăria, el spunându-i că pot să meargă la el la brutărie pentru a le da doi cozonaci. Totodată, martorul O. a mai arătat că cei doi agenți de poliție nu l-au mai căutat.

În fața instanței a fost audiat martorul O. care a confirmat faptul că s-a întâlnit în trafic cu cei doi polițiști care i-au relatat că este dator la ei, întrucât fiul său fusese oprit în trafic în urmă cu 1 an, având ITP-ul expirat și nu a fost sancționat în considerarea faptului că acesta îl sunase pe tatăl său care promisese că va rezolva problema, că inculpații l-au întrebat dacă are brutăria, demers din care a înțeles că i se solicită drept foloase cozonaci și, în consecință, i-a invitat pe aceștia la brutărie cu acest scop. De asemenea, le-a propus, tot urmare a pretențiilor formulate, ca atunci când merg la magazinul său de haine second-hand să îl sune, astfel încât să le faciliteze obținerea de produse fără a le plăti. Martorul a mai precizat că nu a fost sunat de inculpați și, totodată, a confirmat realitatea convorbirilor ambientale prezentate în etapa urmăririi penale.

Instanța a observat că notele de redare a convorbirilor ambientale se coroborează cu declarația martorului și confirmă existența faptei descrisă de acuzare, faptul că aceasta este infracțiune și a fost săvârșită de inculpați. S-a reținut că activitatea ilicită constă în conduita inculpaților de a pretinde foloase materiale în schimbul conduitei contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv pentru a nu aplica sancțiune contravențională fiului martorului. Acțiunea de pretindere a foloaselor s-a produs concomitent cu momentul în care fiul martorului a fost surprins în trafic. Inculpații cunoșteau că tatăl martorului deține mai multe firme și au omis să aplice sancțiune contravențională în momentul în care fiul martorului a luat legătura cu tatăl său, cel din urmă promițând că se va revanșa față de ei în viitor. La data de 27.11.2014, inculpații, întâlnindu-l pe tatăl martorului, au solicitat practic plata foloaselor promise anterior.

S-a mai reținut că, la data de 27.11.2014, agenții de poliție A. și B., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, secția 1, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au depistat o persoană ce a afirmat că este medic, care a circulat pe drumurile publice cu ITP expirată, căreia îi comunică faptul că amenda este de 810 RON și se reține talonul, ulterior, dând de înțeles persoanei depistate că situația poate fi rezolvată în schimbul unei sume de bani, al cărui cuantum îl lasă la aprecierea acesteia, primind în cele din urmă de la acesta o sumă de bani neprecizată cu privire la care cei doi polițiști fiind mulțumiți, l-au lăsat pe cel în cauză să plece.

Această situație de fapt a fost reținută de acuzare pe baza procesului-verbal de redare a discuției dintre agenții de poliție A. și B., precum și dintre aceștia și persoana depistată, înregistrate în mediul ambiental, respectiv în autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x.

S-a observat că persoana care a oferit mită nu a fost identificată în cauză, nu a fost audiată, nu a fost stabilită cu certitudine ora la care s-a produs activitatea ilicită referitor la acest act material. Tribunalul a reținut că singurul mijloc de probă în susținerea acuzării îl reprezintă procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, contestat de inculpați, iar, urmare a administrării probelor în cursul cercetării judecătorești, nu au apărut elemente care să confirme, dincolo de orice dubiu rezonabil, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de cei trei inculpați, astfel că nu s-a putut forma pe deplin convingerea vinovăției, motiv pentru care a înțeles să dea eficiență principiului in dubio pro reo.

S-a mai reținut că, la data de 28.11.2014, agenții de poliție A. și N., din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, secția 1, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, l-au depistat pe numitul Q. conducând pe drumurile publice un autovehicul cu ITP expirat, fără RCA și fără a avea actele asupra sa, fapt pentru care i-au comunicat că amenda este de 2.300 de RON. Agentul de poliție A. l-a întrebat pe numitul Q. cum să facă să fie bine, stabilind să se întâlnească cu acesta peste aproximativ o oră în stația Peco de lângă Parcul Central din Timișoara. După aproximativ o oră, agenții de poliție A. și N. s-au întâlnit din nou cu numitul Q. și au primit de la acesta suma de 200 de euro, lăsându-l astfel să plece fără să îi mai aplice vreo sancțiune contravențională. Ulterior, agenții de poliție A. și N. s-au hotărât să-i restituie numitului Q. suma de 50 de euro, lucru pe care l-a făcut A.

Acuzarea a probat acest act material prin coroborarea următoarelor probe: a procesului-verbal de redare a discuției dintre agenții de poliție A. și N., precum și dintre aceștia și numitul Q., înregistrate în mediul ambiental, respectiv în autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, declarația de suspect a numitului Q., care a arătat că recunoaște că, în toamna anului 2014, nu mai reține exact ziua, a fost depistat de către doi agenți de poliție conducând autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, fără a avea RCA valabil, fără ITP valabilă și fără a avea asupra sa toate actele mașinii, fapt pentru care cei doi agenți de poliție i-au comunicat că o să fie sancționat contravențional și că o să i se rețină plăcuțele cu nr. de înmatriculare. El i-a rugat să-l lase să ducă mașina acasă, urmând să desfacă ulterior plăcuțele și să le aducă celor doi agenți de poliție la sediul secției 1 Poliție. A fost lăsat de către cei doi agenți să plece, urmând să se întâlnească cu ei peste aproximativ două ore în benzinăria Mol aflată vis-a-vis de Parcul Central din Timișoara, pentru a-i restitui buletinul și permisul de conducere și pentru a le aduce de acasă talonul mașinii. Suspectul Q. a arătat, în continuare, că a plecat acasă unde a căutat talonul mașinii însă nu l-a găsit, motiv pentru care, peste aproximativ două ore s-a întâlnit din nou cu cei doi agenți de poliție în locul stabilit, el având pregătit pentru aceștia un plic cu suma de 200 de euro compusă dintr-o bancnotă de 100 și două bancnote de 50 de euro. A mers la mașina celor doi agenți de poliție, mai exact la portiera din partea dreaptă unde geamul era deschis, actele sale fiind pe bord, respectiv buletinul și permisul de conducere, astfel că a pus plicul pe bord și și-a luat actele, după care a plecat cu mașina înspre domiciliu. Acesta a mai arătat că în direcția în care se deplasa el cu mașina au mers și cei doi agenți de poliție, aceștia aflându-se în fața sa, iar, după aproximativ un km, a văzut că mașina poliției a oprit, lucru pe care l-a făcut și el, văzând că din mașina poliției a coborât unul dintre cei doi agenți de poliție care a venit la el dându-i 50 de euro din cei 200 pe care i-a lăsat pe bordul mașinii poliției, că nu a fost sancționat contravențional de către cei doi agenți de poliție pentru contravențiile pe care aceștia au susținut că le-a comis.

Numitul Q. a fost audiat în fața instanței, recunoscând complet faptele descrise de acuzare, confirmând întâlnirea cu cei doi inculpați și realitatea convorbirilor purtate în mediul ambiental, că a oferit un plic cu 200 EUR celor doi inculpați, pentru a nu îi aplica amendă pentru faptul că avea ITP-ul expirat, iar la scurt timp inculpatul A. l-a ajuns cu autoturismul și i-a restituit suma de 50 EUR.

Tribunalul a reținut că acest act material este confirmat prin procesul-verbal de redare a convorbirilor ambientale care se coroborează cu declarația martorului și cu înscrisul ds. fond, care confirmă împrejurarea că la 28.11.2014, între orele 14 - 22 pe autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x își desfășurau activitatea agenții de poliție A. și N. S-a arătat că activitatea ilicită constă în acțiunea inculpaților de a primi suma de 150 EUR în schimbul conduitei contrare atribuțiilor de serviciu, respectiv pentru a nu aplica sancțiune contravențională numitului Q.

Tribunalul a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, astfel: inculpatul A. (11 acte materiale), iar B. (5 acte materiale).

S-a arătat că, pentru existența formei continuate a infracțiunii, este necesară săvârșirea, la diferite intervale de tip, dar în baza unei rezoluții unice, acțiuni care reprezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. Instanța a considerat că o parte din actele materiale ce au intrat în componența infracțiunii unice continuate nu au fost suficient probate pentru a conduce la o condamnare, respectiv nu s-a demonstrat de către acuzare că și acestea pot constitui conținutul infracțiunii de luare de mită, constituindu-se doar în indicii care neconfirmate de alte elemente probatorii, ce au creat o îndoială în procesul de interpretare și coroborare a probelor. Pentru acest motiv, în cazul inculpatului A., instanța s-a raportat la 5 acte materiale, întrucât au fost înlăturate 6 acte materiale, respectiv: 2 acte materiale din data de 06.11.2014 și câte un act material din datele de 11.11.2014, 13.11.2014, 20.11.2014 și de 27.11.2014. În cazul inculpatului B., instanța s-a raportat la 2 acte materiale, întrucât au fost înlăturate 3 acte materiale, respectiv actul material din data 13.11.2014 și câte un act material din 20.11.2014 și din 27.11.2017.

S-au păstrat argumentele acuzării în legătură cu forma continuată a infracțiunii, reținând că este îndeplinită condiția unicității persoanei care a săvârșit fapta (raportat la fiecare inculpat în parte), a aceluiași subiect pasiv care este persoana juridică de interes public în cadrul căreia inculpații își exercită atribuțiile de serviciu, respectiv Ministerul de Interne.

De asemenea, instanța a reținut existența unei rezoluții infracționale unice, având în vedere desfășurarea faptelor la intervale mici de timp, precum și că, din modul de operare descris, reiese împrejurarea că exista o coeziune între inculpați. Indiferent cine făcea parte din echipajul de poliție la momentul constatării unei abateri contravenționale, fie direct, fie tacit, agenții de poliție lăsau posibilitatea interlocutorului de a oferi mită. S-a mai arătat că discuțiile purtate de aceștia demonstrează că acceptau faptul că erau priviți de cetățeni ca fiind dispuși să primească mită și alimentau această convingere prin gesturi de tergiversare sau apropo-uri de natură a îi încuraja să ofere diverse foloase sau solicitau direct diverse foloase. Totodată, aceleași convorbiri demonstrează că unul din scopurile activității pe care o desfășurau era de a obține oricât de mici foloase. Din discuțiile cu fiecare interlocutor, s-a evidențiat faptul că, pretinderea, primirea sau acceptarea sumelor de bani sau a foloaselor apare a fi o practică și are continuitate, întrucât în cele 30 zile în care a fost supravegheat tehnic autoturismul folosit de inculpați, au fost identificate un număr mare de acte materiale susceptibile a fi calificate drept infracțiune și, deși unele nu au fost suficient probate pentru a conduce la condamnare, pot contura opinia cu privire la continuitatea activității ilicite, dar și opinia că fenomenul corupției în rândul agenților de poliție cu atribuții de constatare a abaterilor la regimul circulației este extins, existând practic o toleranță atât a agenților de poliție, cât și a oamenilor, în general, față de acest tip de practici, considerate a nu fi suficient de grave.

Instanța a constatat că toți martorii audiați cu privire la realitatea conținutului convorbirilor purtate, au confirmat realitatea acestora, cu excepția unuia din martori, respectiv I., care nu și-a recunoscut vocea, dar a cărui depoziție nu infirmă episodul de mai sus, ci oferă date cu privire la posibilitatea ca o altă persoană să fi condus autoturismul, persoană care, deși nu a fost identificată de acuzare, era identificabilă în condițiile în care martorul relatează că putea fi un angajat al soției sale.

Tribunalul nu a reținut argumentele de nelegalitate a interceptărilor purtate în mediul ambiental raportat la Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 C. proc. pen. invocate de apărare, cu privire la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică. Pe de o parte, s-a considerat că punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică cu referire la interceptarea în mediul ambiental s-a realizat de către lucrători specializați din cadrul D.I.P.I. - Serviciul de informații și protecție Internă Timiș, supravegherea tehnică desfășurându-se la finele anului 2014, iar respectiva decizie nu își găsește aplicabilitatea în acest caz, întrucât la data efectuării interceptărilor, nu era în vigoare. Punerea în executare a mandatelor de supraveghere a respectat dispozițiile legale care reglementează procedura încuviințării și administrării procedeului probatoriu al supravegherii tehnice, iar rezultatul acestuia a fost consemnat în procesele-verbale de redare depuse la dosar. Textul de lege care permitea, la momentul respectiv, serviciilor să facă interceptări autorizate de magistrat se bucură de prezumția de constituționalitate, iar decizia instanței de contencios constituțional se aplică numai pentru viitor. Pe de altă parte, s-a apreciat că situația exprimată ar putea conduce la o nulitate relativă întrucât punerea în executare a unui mandat de interceptare nu se încadrează în cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 281 C. proc. pen., iar inculpații nu pot dovedi vreo vătămare produsă din faptul că interceptarea autorizată de un magistrat a fost efectuată de un ofițer care nu ar avea atribuții de organ de cercetare penală, cu atât mai mult cu cât a fost redată în scris și confirmată de procuror.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, printre alții, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, precum și inculpații A. și B.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a arătat, în esență, că hotărârea este netemeinică în ceea ce privește modalitatea în care instanța de fond a interpretat probatoriul administrat în cauză, înlăturând unele acte materiale din conținutul infracțiunii de luare de mită în forma continuată, așa cum a fost reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpaților A. și B., deși acestea întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de lege și sunt dovedite de probe care se află la dosar.

Totodată, s-a arătat că, în mod netemeinic, s-a reținut în favoarea inculpatului B. circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., împrejurarea că au fost reținute în sarcina acestora mai puține acte materiale ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată decât în sarcina inculpatului A., nefiind de natură să diminueze gravitatea unei fapte de corupție.

Procurorul a completat motivele de apel, solicitând și confiscarea de la inculpați a sumelor de bani ce au făcut obiectul infracțiunilor de luare de mită.

În motivarea apelului său, inculpatul A., în esență, a criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul condamnării sale pentru 5 acte materiale de luare de mită, menținând achitarea pentru celelalte 6 acte materiale, în baza principiului in dubio pro reo. A invocat nulitatea absolută a rechizitoriului, încălcarea dreptului la apărare și a unui proces echitabil, raportat la momentul începerii urmăririi penale în cauză, nulitatea interceptărilor efectuate, în cauză, atât din perspectiva realizării lor de către un organ ce nu are calitatea prevăzută de art. 142 C. proc. pen., respectiv D.I.P.I., o structură de informații a Ministerului Afacerilor Interne, cât și față de conținutul acestora. A concluzionat că, în speță, s-a dispus condamnarea sa pe interpretarea speculativă a convorbirilor atribuite în mod nelegitim, precum și a declarațiilor unora dintre suspecți deveniți martori.

Inculpatul B. a solicitat, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) raportat la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., arătând, în esență, că nu există probe că ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Prin Decizia penală nr. 1.349/A din 15 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, a fost desființată sentința penală apelată și, rejudecând, în temeiul art. 289 alin. (3) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 75 de euro, precum și suma de 167 RON de la inculpatul A.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe, în sensul că a fost redusă pedeapsa la care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (5 acte materiale), prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., de la 5 ani la 4 ani închisoare.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiași sentințe.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul apelant B. să plătească fiecare statului 200 RON, cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat cu soluționarea apelului procurorului, au rămas în sarcina acestuia.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea a constatat că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond și, în baza analizării coroborate și obiective a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, a concluzionat că faptele pentru care au fost condamnați inculpații A. și B. au fost probate, acestea fiind comise cu forma de vinovăție cerută de textele de lege încriminatorii.

Instanța de apel și-a însușit starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată, din care a rezultat vinovăția inculpaților A. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de luare de mită în formă continuată.

S-a arătat că vinovăția inculpaților A. și B. cu privire la faptele reținute prin hotărârea penală apelată, rezultă din procesele-verbale de redare a discuțiilor din datele respective, înregistrate în mediul ambiental, procesele-verbale privind componența echipajelor care au efectuat activități de patrulare cu autoturismul de serviciu, împreună cu anexele, declarațiile martorilor audiați în mod nemijlocit în fața instanței, relațiile primite de la unitate, precum și raportul de expertiză întocmit în apel.

S-a mai arătat că, prin încheierea de cameră preliminară din data de 20.01.2016, a Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin resp