ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 185 din 28 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc, în Dosarul penal nr. x/2015, instanța de fond a dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice în privința inculpatului A., din infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2009.

În baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice în privința inculpatului B., din infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248. C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2009 în baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și la art. 19 C. pen., a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248. C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2009.

În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și la art. 19 C. pen., a achitat pe inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art. 248. C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. din 2009.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1360 C. civ., a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea civilă Municipiul Gheorgheni.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul B. a fost încadrat în structurile Ministerului Afacerilor Interne la data de 01.08.1992, și în anul 2013 avea funcția de agent I la Biroul de Ordine Publică și patrulare în cadrul Poliției municipiului Gheorgheni, având ca sarcină și îndatorire asigurarea supravegherii, îndrumarea și controlul traficului rutier - aproximativ 1 - 2% din timpul total de lucru.

Inculpatul A. a fost încadrat în structurile Ministerului Afacerilor Interne la data de 15.03.2005 și în anul 2013 făcea parte din structura poliției judiciare, fiind desemnat prin Dispoziția ISPR din 11.04.2005, iar în anul 2013 își desfășura activitatea la Compartimentul de Conductori Câini din cadrul Poliției municipiului Gheorgheni.

Între atribuțiile de serviciu ale inculpatului B. figurează desfășurarea activității specifice poliției rutiere, aproximativ 1 - 2% din timpul total de lucru și executarea întocmai și la timp a dispozițiilor șefilor ierarhici, așa cum rezultă din fișa postului, secțiunea D, descrierea sarcinilor, îndatoririlor și responsabilităților postului.

Între atribuțiile inculpatului A. figurează asigurarea, supravegherea, îndrumarea controlului și traficului rutier aprox. 1 - 2% din timpul total de lucru.

Judecătoria Gheorgheni, prin încheierea din 6.06.2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, a admis cererea Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, a autorizat pentru perioada 7.06.2013 - 6.07.2013 localizarea, interceptarea și înregistrarea pe bandă magnetică sau orice alt tip de suport a convorbirilor și comunicărilor din timpul discuțiilor purtate de pe telefoanele mobile cu nr. 07x1 și 07x2, aparținând învinuitului C. și D., numitului E. și F., numitului G. și H., numitului I.

S-au emis autorizațiile nr. 8 și 9 din 6.06.2013.

S-a reținut că, prin rezoluția din data de 06.06.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană ori încheierea de tranzacții financiare, utilizând informațiile obținute în virtutea funcției, atribuției sau însărcinării sale și abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționatul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 12 și art. 132, ambele din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina lui C., s-au imputat mai multe fapte:

În urma audierii învinuitului G. și a martorului J., a rezultat că în perioada 2009 - 2011, învinuitul I., împreună cu numitul C., pădurar în cadrul Ocolului Silvic Miercurea-Ciuc, au exploatat împreună atât legal cât și ilegal, material lemnos de pe terenurile împădurite situate în comuna Voșlobeni, județul Harghita, în special în zonele Răchitiș și Ostoroș, după ce în prealabil obțineau acordul proprietarilor.

Materialul lemnos era valorificat de S.C. K. S.R.L., firmă administrată de învinuitul I., iar veniturile împărțite în mod egal cu pădurarul C., lemnul fiind tăiat și exploatat de angajații firmei cât și de diferite persoane care erau plătite pentru munca prestată cu suma de 50 RON/zi.

Utilajele de exploatare a materialului lemnos erau depozitate în curtea martorului J., atât de către pădurarul C., cât și de învinuitul I., imobilul deținut de martor fiind situat în comuna Voșlăbeni, județul Harghita, în apropierea drumului forestier.

În cursul anului 2010, între pădurarul C. și învinuitul I. au intervenit unele neînțelegeri cu privire la împărțirea profitului, motiv pentru care nu au mai lucrat împreună, pădurarul C. înființând pe numele soției sale o societate comercială având ca obiect de activitate exploatarea materialului lemnos, concurentă cu S.C. K. S.R.L.

După înființarea firmei, pădurarul C. a mers în locurile unde cunoștea că învinuitul I. exploata material lemnos, în mod ilegal, și surpinzându-i în flagrant pe autorii tăierilor ilegale, a sesizat organele de poliție, la una dintre fapte întocmind și procesul-verbal de constatare a infracțiunii silvice, respectiv Procesul-verbal nr. x din data de 04.11.2011, această activitate întreprinzând-o în scopul limitării activității comerciale a S.C. K. S.R.L.

Se presupune că pădurarul C. i-a surprins în flagrant pe învinuiții G. și L., însă acesta nu a solicitat sprijinul organelor de poliție, deși cunoștea că terenul de pe care exploata material lemnos nu face parte din cantonul său, întocmind proces-verbal de constatare a infracțiunii silvice singur, fără martori asistenți și în absența făptuitorilor, iar ulterior a restituit materialul lemnos provenind din exploatarea ilegală învinuitului I.

S-a procedat la punerea în aplicare a autorizărilor și din discuția purtată între martorii C. și E., la data de 11.06.2013, rezultă că C., în calitate de administrator de fapt a S.C. K. S.R.L., a cărei administrator era soția acestuia, a solicitat lui E., angajat în calitate de șofer la S.C. K. S.R.L., să se deplaseze cu un camion, în zona stațiunii Lacu Roșu, locul denumit Kupașu, să încarce lemne de foc pentru S.C. M. S.R.L.

Procurorul de supraveghere a solicitat șefului Poliției municipiului Gheorgheni, martorului N., să trimită un echipaj de control, care să efectueze controlul transportului de material lemnos efectuat de martorul E. S-au transmis datele de identificare ale camionului și locul de încărcare și descărcare al materialului lemnos. Martorul N. a luat legătura cu inculpatul A. și a dat dispoziție ca aceasta, împreună cu colegul de patrulare, să aștepte la intrarea în oraș dinspre Lacu Roșu, să oprească și să verifice documentele de însoțire a materialului lemnos pentru toate transporturile, în special a transportului de material lemnos indicat de procuror. Martorul a arătat că a transmis inculpatului A. detaliile transportului, dar nu-și amintește exact aceste detalii.

În dimineața zilei de 11.06.2013, martorul E., împreună cu martorul O., fratele lui, s-a deplasat cu ansamblul format din camionul cu nr. de înmatriculare (...) în zona denumită Kupașu, în zona stațiunii Lacu Roșu. Cei doi martori indicați anterior au încărcat remorca și camionul cu material lemnos de esență brad de calitate inferioară. Operațiunea de încărcare a fost finalizată în după amiaza zilei de 11.06.2013. Martorul E. a arătat expres că materialul lemnos transportat a fost bătut cu ciocanul.

Din declarația acestui martor a mai rezultat că nu avea asupra sa aviz de însoțire și foaie de parcurs. Foile de parcurs nu se eliberează pentru trasee în interiorul județului și avizul de însoțire trebuia predat de martorul C. în municipiul Gheorgheni.

Martorul O. nu știa că exista sau nu aviz de însoțire.

Martorul C. a arătat că a predat lui E. avizul de însoțire, dar foile de parcurs se aflau tot timpul în cabina camionului.

Ansamblul de vehicule care transporta materialul lemnos a început să se deplaseze din zona stațiunii Lacu Roșu în direcția municipiului Gheorgheni.

În această perioadă de timp, cei doi inculpați au verificat transportul de material lemnos efectuat de martorul P., în zona municipiului Gheorgheni, dar care dispunea de foaie de parcurs și aviz de însoțire a mărfii.

După ce a trecut de zona vârfului Pângărați, ansamblul de vehicul condus de către E. a fost oprit de către echipajul de poliție, format din cei doi inculpați. Locul unde a fost oprit inițial martorul era un loc strâmt cu curbe și inculpatul A. a coborât din vehiculul poliției.

Inculpatul A. a arătat că nu a solicitat și nu i-a fost predat niciun act. Inculpatul B. a declarat că celălalt inculpat a discutat o perioadă de timp scurtă cu șoferul și nu i-a fost predat niciun act. Martorul E. a arătat că a predat actele agentului de poliție. Ansamblul de vehicule a fost dirijat spre o parcare situată la o distanță de aproximativ 250 - 300 m.

În această parcare a oprit ansamblul de vehicule condus de către martorul E., iar în fața ansamblului a parcat vehiculul echipajului de poliție.

Martorul E. a arătat că, înainte de a intra în parcare, a văzut din contrasens apropiindu-se mașina lui C.

Martorul O. a arătat că "Ne-am deplasat vreo 500 m și a venit pădurarul, cu o mașină mică. Când a venit pădurarul, mașina poliției era în fața noastră într-o parcare. În momentul în care a venit pădurarul, atunci ne-am oprit."

Martorul C. a arătat că a ajuns în parcare înainte de ansamblul de vehicule.

Potrivit procedurii privind controlul vehiculelor PRO/GPOP/8 art. 6 alin. (1) permite poziționarea vehiculelor în afara părții carosabile, în parcări ori alte spații, astfel încât să nu fie afectată fluența traficului rutier.

Din declarația martorului E., a rezultat că la prima oprire nu s-a efectuat controlul actelor.

S-a reținut că inculpații au oprit într-o curbă ansamblul de vehicule și l-au dirijat în parcarea de la km 9 în vederea efectuării controlului.

Susținerile martorului E. în sensul că la prima oprire s-ar fi solicitat actele la control nu este susținut de nicio altă probă.

Toți participanții sunt de acord că ploua foarte tare și inculpații nu au coborât din mașină.

Din declarațiile martorilor E. și C., a rezultat că au efectuat măsurătorile pentru calculul cubajului lemnului. C. a completat avizul de însoțire și l-a predat martorului E.

Acesta s-a deplasat la autospeciala în care se aflau inculpații și a predat lui A. avizul de însoțire primar din 11.06.2013, actele personale și ale vehiculului.

Inculpatul A. a consemnat în agenda de serviciu datele de pe aviz, iar inculpatul B. a menționat pe verso datele cu privire la efectuarea controlului, după care l-a semnat.

Conform acestor date, controlul documentelor a fost efectuat la ora 19:10.

După efectuarea controlului, inculpații au comunicat martorului N. faptul că nu au constatat nicio neregulă, arătând că au procedat la oprirea și controlul autovehiculului condus de martorul E., care avea asupra sa avizul de însoțire seria nr. x3.

Între martora Q. și martorul C. a avut loc. o convorbire telefonică la ora 18:39, iar în jurul orei 19:00; vehiculul în care se afla cel de-al doilea martor se afla la locul efectuării controlului, în parcarea de la km 8,7.

La ora 19:18, martorul E. l-a sunat pe martorul O., arătând că poliția i-a lăsat în pace; prin urmare, la acest moment operațiunea de control era finalizată.

Din adresa din 24.10.2014 a Serviciului Județean de Anticorupție Harghita, a rezultat că autospeciala MAI (...), cu care deplasau inculpații în intervalul 18:38:35 - 18:41:21, era localizat pe Bulevardul Lacu Roșu.

În intervalul de timp 19:09:37 - 19:27:43, autospeciala MAI (...) nu figura localizată.

La ora 19:28:02, autospeciala apare localizată pe strada Pompierilor din municipiul Gheorgheni.

S-a reținut că, înainte de intrarea ansamblului de vehicule și al autospecialei poliției, autovehiculul martorului C. se afla în parcarea de la 8,7 km sau a ajuns acolo aproximativ în aceeași perioadă cu celelalte două vehicule.

S-a observat că martorul C. a ajuns în parcarea de la km 8,7 la orele 19:00 și la 18:41 era în Gheorgheni, deplasarea se desfășura în aproximativ 29 minute (18:41 - 19:00), iar autospeciala poliției după efectuarea controlului 19:00 -, a apărut în Gheorgheni - 19:27; deplasarea a durat aproximativ 27 minute; cele două intervale de timp fiind identice.

Toți participanții au fost de acord că timpul era ploios, fapt care îngreuna circulația și vizibilitatea.

În perioada efectuării controlului s-a mai reținut că toți participanții au fost de acord că inculpații nu au discutat cu martorul C.

S-a mai reținut că, în condițiile în care inculpații nu au părăsit autospeciala și ploua, aceștia probabil că au observat prezența martorului C., deoarece operațiunile de măsurare necesită o perioadă de timp mai îndelungat și în jurul ansamblului de vehicule erau două persoane.

Abuzul în serviciu constă în fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice

Obiectul juridic special îl formează relațiile sociale a căror normală desfășurare și dezvoltare nu este posibilă fără o corectă îndeplinire a îndatoririlor de serviciu de către funcționarii publici (sau funcționari), astfel încât drepturile oricărei entități dintre cele la cere se referă art. 176 C. pen. sau a altor persoane juridice să poată fi exercitate, iar patrimoniul acestora să fie corect gospodărit.

Subiectul activ al infracțiunii de abuz în serviciu este calificat și trebuie să aibă calitatea de funcționar public.

În speța dată, inculpații sunt angajați ai Poliției Române și au exercitat atribuțiile de serviciu, respectiv au avut calitatea de funcționari publici.

Subiectul pasiv este instituția care a suferit o pagubă, respectiv Municipiul Gheorgheni, care s-a constituit parte civilă pentru sumele neîncasate cu titlu de amendă.

În structura infracțiunii de abuz în serviciu intră ca și componente situația premisă și conținutul constitutiv al faptei.

Situația premisă în structura infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor obștești constă în preexistenta competenței unui serviciu funcționând la o organizație de stat sau obștească de a efectua, din oficiu sau la solicitare, acte privitoare la interesele obștești. Fără această situație nu se poate concepe și săvârși infracțiunea.

Conținutul constitutiv constă în ceea ce obiectiv și subiectiv trebuie să realizeze făptuitorul pentru existența infracțiunii.

Latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor obștești este alcătuită dintr-un element material însoțit de o cerință esențială, o urmare imediată și o legătură de cauzalitate.

Elementul material constă fie dintr-o inacțiune (omisiune), fie dintr-o acțiune (comisiune) și anume: neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea actului în mod defectuos.

Pentru ca neîndeplinirea unui act de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu să întregească latura obiectivă a infracțiuni de abuz în serviciu, este necesar ca omisiunea sau comisiunea săvârșită să aibă o anumită urmare imediată în care își află expresia atingerea adusă entității.

Pentru întregirea laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu este necesar să existe o legătură de cauzalitate între acțiunea sau inacțiunea care constituie elementul material și urmarea imediată.

Potrivit art. 26 alin. (10) din Legea nr. 218/2002 cu modificările și completările ulterioare (1) Poliția Română are următoarele atribuții principale: constată contravenții și aplică sancțiuni contravenționale, potrivit legii;

Astfel, inculpații aveau obligația de a efectua controlul transportului de material lemnos potrivit prevederilor legale arătate anterior.

S-a arătat că subiect activ al contravenției este, atât persoana fizică, cât și persoana juridică care realizează acțiunea sau inacțiunea prevăzută și sancționată de legea contravențională.

Contravențiile se pot comite fie prin acțiune, fie prin omisiune.

Acțiunea constă în realizarea a ceea ce norma contravențională interzice, iar inacțiunea constă în abținerea de a efectua o acțiune pe care legea pretinde a fi îndeplinită, încălcându-se în acest fel o normă onerativă.

Acțiunea sau inacțiunea prevăzută de norma contravențională este sancționată indiferent dacă se comite cu intenție sau din culpă, astfel încât, pentru a fi în prezența unei contravenții, trebuie să dovedească cel puțin o culpă din partea persoanei care realizează conținutul laturii obiective a unei contravenții.

Potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010 în forma care era în vigoare la data săvârșirii faptei "Constituie contravenții silvice și se sancționează cu amendă de la 2.000 RON până la 5.000 RON și confiscarea materialelor lemnoase în cauză următoarele fapte:

b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare".

Potrivit art. 2 lit. e) din anexa nr. 1 la H.G. nr. 96/2008 în vigoare la data săvârșirii faptei

"În sensul prezentelor norme, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

e) aviz de însoțire - document care însoțește materialul lemnos, cu scopul de a atesta proveniența legală a acestora, pe perioada transportului și/sau pe perioada depozitării".

Din acest text legal, rezultă că actul, prin care se justifică proveniența materialului lemnos, este avizul de însoțire.

Prin Decizia nr. 1 din 18.02.2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată în M.Of. nr. 326/16.05.2002 s-a statuat că, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.

În cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 126 din 29 august 1998, prezentarea ulterioară, în fața instanțelor judecătorești, a actelor prin care se dovedește proveniența licită a bunurilor ce nu erau însoțite, în momentul constatării contravenției, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate și restituirea mărfii confiscate.

Prin art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243 din 17 decembrie 1998, se prevede că "efectuarea de acte sau fapte de comerț cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii" constituie activitate comercială ilicită ce atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz, instituindu-se și obligativitatea ca documentele de proveniență să însoțească mărfurile, "indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării".

Din dispozițiile menționate, coroborate cu cele ale art. 2 din aceeași lege, rezultă că sancționarea unei atare activități ce constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracțiune, este condiționată de lipsa documentelor de proveniență a mărfurilor, indiferent dacă aceasta se constată pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării.

Această condiție nu poate fi considerată îndeplinită, însă, în cazul când persoana care a efectuat actul de comerț dovedește ulterior, în fața instanței căreia i s-a plâns împotriva actului de constatare și sancționare, că documentele de justificare a provenienței mărfurilor existau la data întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției și că nu a avut posibilitatea să le prezinte în momentul efectuării controlului.

O atare interpretare este impusă și de noile reglementări privind regimul juridic al contravențiilor, înscrise în Ordonanța Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001, care a abrogat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, ce au fost invocate în susținerea recursului în interesul legii.

Or, potrivit art. 11 alin. (1) și (5) din această ordonanță, "caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită", iar atribuția de a constata aceste cauze revine numai instanței de judecată.

A considera altfel ar însemna că în cazuri de efectuare cu bună-credință a actelor sau faptelor de comerț cu bunuri având proveniență vădit licită, dar fără posibilitatea prezentării documentelor de proveniență în momentul efectuării verificării, persoana care le-ar deține să nu mai poată justifica proveniența lor nici în fața instanței de judecată, ceea ce ar fi inadmisibil.

Inadmisibilitatea unei atare interpretări rezultă și din aceea că prin art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 s-a prevăzut că "dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile C. proc. civ.".

Or, în conformitate cu art. 255 alin. (1) din C. proc. civ., "Probele și să ducă la soluționarea procesului", iar potrivit art. 260 alin. (4) al "dovada și dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeași ședință.

S-a arătat că reiese, deci, din dispozițiile C. proc. civ., la care se face trimitere prin art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, că instanțele de judecată nu se pot abate de la cerința de a admite ca dovadă nu numai procesul-verbal de constatare a contravenției prevăzute de Legea nr. 12/1990, ci sunt datoare să încuviințeze, în conformitate cu art. 167 și următoarele din acel cod, administrarea tuturor dovezilor susceptibile a duce la dezlegarea pricinii, cu atât mai mult a celor prin care se vizează stabilirea existenței documentelor de proveniență, cum sunt factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii și celelalte acte la care se referă art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordonanța Guvernului nr. 126/1998.

A nu admite luarea în considerare a unor astfel de dovezi ar însemna să se contravină principiului aflării adevărului și să nu se pronunțe o soluție dreaptă, încălcându-se astfel dreptul la un proces echitabil instituit prin art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, la care România a devenit parte.

Pe de altă parte, în condițiile dovedirii provenienței licite a mărfurilor sau produselor care au făcut obiectul efectuării de acte ori fapte de comerț sau au fost destinate să servească la astfel de operațiuni, nu se mai justifică nici menținerea confiscării dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției.

S-a arătat că, sub acest aspect trebuie să se aibă în vedere că scopul adoptării Legii nr. 12/1990 este acela al asigurării protecției populației împotriva unor activități comerciale ilicite, atât prin sancționarea penală sau contravențională, după caz, a celor care încalcă dispozițiile acestei legi, cât și prin confiscarea bunurilor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea de activități comerciale ilicite.

În măsura în care, pe calea soluționării plângerii îndreptate împotriva actelor de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 126/1998, aprobată prin Legea nr. 243 din 17 decembrie 1998, se constată de instanța de judecată existența documentelor de proveniență a mărfurilor, este evident că această constatare trebuie să atragă nu numai anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea contravenientului de plata amenzii aplicate, ci și restituirea mărfii confiscate.

Această soluție este impusă și de reglementarea art. 41 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prin care se stabilește că "în caz de anulare sau de constatare a nulității procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepția celor a căror deținere sau circulație este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept". Tot astfel, dacă bunurile ce au făcut obiectul confiscării au fost, între timp, valorificate, potrivit alin. (3) din același articol, va trebui să se dispună, de către instanță, achitarea unei despăgubiri stabilite în raport cu valoarea lor de circulație.

Instanța supremă nu a dispus în mod expres și cu privire la contravențiile prev. de Legea nr. 171/2010, dar prin analogie se pot aplica statuările Deciziei 1/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În speța dată s-a prezentat avizul de însoțire primar emis de S.C. K. S.R.L., pentru lemn rotund rășinoase, în care este consemnată cantitatea, esența rășinoasă și nr. de înmatriculare al vehiculului transportator.

Astfel, chiar dacă a fost adus ulterior, s-a justificat proveniența materialului lemnos și nu există elementul material al contravenției prev. de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010.

Mai mult s-a emis factura fiscală din 12.06.2013 de S.C. K. S.R.L. și materialul lemnos transportat a fost preluat de la S.C. M. S.R.L., așa cum rezultă din declarația martorului R.

Se reține că una din cerințele esențiale ale infracțiunii de abuz în serviciu este producerea unei pagube; ori în speța dată, nefiind întrunite elementele contravenției prev. de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010, nu se poate vorbi de o contravenție și, prin urmare, de aplicarea vreunei amenzi; prin urmare nu s-a produs nicio pagubă prin neîncasarea amenzii.

Potrivit art. 105 alin. (1) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 27 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 1391/2006 . "Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane juridice:

Art. 27. (2) Persoanele juridice deținătoare de vehicule au, pe lângă cele prevăzute la alin. (1), și următoarele obligații:

b) să elibereze foaie de parcurs sau ordin de serviciu pentru vehiculele care se deplasează în cursă;"

Din aceste texte legale rezultă că S.C. K. S.R.L. avea obligația de a emite foaie de parcurs pentru transportul de material lemnos. Martorul C. a arătat că foaia de parcurs era în cabina camionului, martorul E. a arătat că nu s-a emis foaia de parcurs în interiorul județului.

Inculpatul A., în cursul urmăririi penale, a arătat că a omis să solicite acest act, iar în fața instanței a arătat că a solicitat acest act.

Potrivit adresei S.C. K. S.R.L. din 20.05.2014, în arhiva societății nu există foaia de parcurs din data de 11.06.2013, pentru ansamblu de transport format din autocamionul marca x, cu numărul de înmatriculare x și semiremorca (...).

S-a reținut că nu s-a făcut dovada că ar fi existat foaie de parcurs.

Din declarația martorului E., care se coroborează cu declarațiile inculpatului A., a rezultat că s-au prezentat actele solicitate, permis de conducere, etc, aviz de însoțire cu excepția foii de parcurs.

Regimul juridic al contravențiilor a fost reglementat de către legiuitorul român prin emiterea Ordonanței de Guvern nr. 2/2001, potrivit căreia legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.

S-a susținut că constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

Art. 5 al textului legal mai sus menționat prevede ca sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.

Sancțiunile contravenționale principale sunt avertismentul, amenda contravențională și munca în folosul comunității. Sancțiunile contravenționale complementare sunt: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții, suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități, închiderea unității, blocarea contului bancar, suspendarea activității agentului economic, retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv și desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială. Prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare.

S-a arătat că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Potrivit art. 6, avertismentul și amenda contravențională se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică sau juridică.

Art. 7 din O.G. nr. 2/2001 prevede ca avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale.

Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.

Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Potrivit art. 15 din O.G. nr. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.

Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.

De asemenea potrivit art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Raportat la textele legale menționate anterior, instanța a reținut că inculpații, având calitate de agenți constatatori, odată cu constatarea contravențiilor aveau posibilitatea legală de a aplica una din sancțiunile contravenționale principale -avertismentul și amenda contravențională - prevăzute de textele legale incriminatoare, sancțiunea urmând a fi aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și trebuind să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Inculpații, în calitate de agenți constatatori, aveau posibilitatea de a aplica sancțiunea și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Din actele dosarului rezultă că, contravențiile constatate de către inculpați erau reglementate de următoarele acte normative: O.U.G. nr. 195/2002, Legea 171/2010, în cuprinsul cărora se arată că prevederile lor se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare - art. 118 din O.U.G. nr. 109/2005, art. 41 din Legea nr. 171/2010.

Prin urmare, inculpații, în calitate de agenți constatatori, aveau posibilitatea, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, de a aplica contravenienților sancțiunea avertismentului verbal sau scris, dacă apreciau că această sancțiune este suficientă pentru apărarea valorilor sociale ocrotite de legea contravențională, situație în care nu se poate vorbi de cauzarea unor pagube bugetului municipiului Gheorgheni.

În aceste condiții, niciun agent constatator nu ar mai avea posibilitatea, conferită de altfel de lege, de a aprecia asupra oportunității aplicării uneia din sancțiunile contravenționale pe care legea i le pune la dispoziție și ar trebui să aplice în mod automat sancțiunea cea mai aspră - amenda contravențională, în caz contrar el putând fi acuzat că a produs un prejudiciu bugetului de stat.

S-a arătat că instanța de contencios administrativ poate cenzura conținutul unui proces-verbal de contravenție, în urma sesizării cu o plângere formulată împotriva acestuia de către contravenient ori de către o persoană interesată.

Atâta timp cât inculpații aveau posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului, nu se poate afirma că aceștia au urmărit sau acceptat ca, prin aplicarea acestei sancțiuni contravenționale, ar produce o pagubă bugetului orașului Gheorgheni.

La o analiză mai atentă se poate lesne constata că, legislația în materie contravențională urmărește prevenirea unor stări de pericol prin săvârșirea de fapte antisociale, precum și sancționarea comportărilor antisociale care prezintă un pericol social mai redus.

În schimb, infracțiunea de abuz în serviciu presupune cauzarea unui prejudiciu sau a unui rezultat în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către un funcționar, motiv pentru care între cele 2 fapte antisociale nu poate exista o legătură de cauzalitate de natură să atragă răspunderea concomitentă a inculpaților din cauză.

Instanța a apreciat ca nu ar putea fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu deoarece nu se poate stabili cu certitudine valoarea prejudiciului care se susține că a fost produs bugetului statului.

Organele de urmărire penală au calculat acest prejudiciu luând în considerare limita minimă a amenzii prevăzută de legea contravențională, modalitate de calcul subiectivă.

Astfel, pe de o parte, inculpații puteau stabili orice sumă în limitele prevăzute de actul normativ, iar, pe de alta parte, persoanele sancționate aveau posibilitatea de a contesta în instanță procesul-verbal de sancționare și de a obține reducerea amenzii sau chiar înlocuirea ei cu sancțiunea avertismentului.

De asemenea, persoanele sancționate aveau posibilitatea, conferită de lege, de a achita în termen de 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege.

Toate aceste variante atrag posibilitatea ca, în urma sancționării contravenționale a unei persoane, la bugetul de stat sa fie vărsată o sumă mai mică decât amenda aplicată de către agentul constatator ori să nu fie vărsată nici o sumă de bani.

S-a apreciat că, în aceste condiții, nu putem vorbi în speță de un prejudiciu cert care să poată atrage răspunderea inculpaților, cu atât mai mult cu cât, dimpotrivă, caracterul incert, îndoielnic al acestuia și posibilitatea agentului constatator de a aplica amenzi contravenționale sunt definitorii în materie contravențională.

De asemenea, o eventuală exercitare defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către inculpați poate antrena și răspunderea disciplinară a acestora în condițiile în care se constată că ar fi încălcat regulamentele de organizare ale instituției din care făceau parte.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, s-a reținut că nu s-a demonstrat faptul că între martorul C. și inculpați ar fi existat vreo înțelegere.

Instanța a reținut că, în privința neaplicării amenzii pentru fapta prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 171/2010 nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, iar neaplicarea amenzii pentru fapta prev. de art. 105 punctul 9 din O.U.G. nr. 195/2002 are caracterul unei abateri disciplinare, astfel că nu s-a reținut infracțiunea de abuz în serviciu.

Potrivit prevederilor art. 132 din Legea nr. 78/2000, în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Din acest text legal rezultă că pentru aplicarea prevederilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 este necesară săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, ori în speța dată s-a reținut că nu suntem în prezența acestei infracțiuni.

Articolul 248 C. pen. din 1969 care reglementează infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevede o pedeapsă cuprinsă între 6 luni și 5 ani închisoare, iar C. pen. din 2009, prin art. 297, care reglementează infracțiunea de abuz în serviciu, prevede o pedeapsă cuprinsă între 2 - 7 ani închisoare; prin urmare, s-a apreciat că, C. pen. din 1969 reprezintă legea mai favorabilă.

În concluzie, s-a arătat că infracțiunea de abuz în serviciu pentru care inculpații au fost trimiși în judecată nu este prevăzută de legea penală, fiind aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel Parchetai de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc.

Prin Decizia penală nr. 148/A din 23 martie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din noul C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiul Secuiesc împotriva Sentinței penale nr. 185 din 28 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Odorheiul Secuiesc, în Dosarul penal nr. x/2015 și în consecință:

În baza art. 423 alin. (1) din noul C. proc. pen., a desființat hotărârea atacată și rejudecând cauza în limitele de mai jos:

În temeiul art. 5 C. pen., a recalificat infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la 297 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la 248 vechiul C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 248 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 81 alin. (1) vechiul C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (2) C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 248 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000, a condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 81 alin. (1) vechiul C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. (2) C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă mun. Gheorgheni cu sediul în Gheorgheni.

Examinând apelul promovat, prin prisma materialului aflat la Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, potrivit dispozițiilor art. 417 - 418 C. proc. pen., instanța de control judiciar a constatat că acesta este fondat având în vedere următoarele:

Sub aspectul stării de fapt, instanța de apel a constatat că, la data de 11.06.2013, inculpații A. și B., în calitate de lucrători de poliție în cadrul Poliției mun. Odorheiu Secuiesc, au fost direcționați de către șeful acestora, martorul N., pentru a efectua controlul camioanelor ce transportau material lemnos. Din declarația martorului N. a rezultat că acesta le-a indicat celor doi inculpați și nr. de înmatriculare al unui autocamion și al remorcii aferente, ce trebuia verificate în mod expres.

Astfel, cei doi s-au deplasat din mun. Gheorgheni, în direcția Lacu Roșu, iar în zona km 9 au identificat autocamionul cu nr. de înmatriculare (...), condus de martorul E., autocamion ce transporta material lemnos. Inculpatul B. a pus în funcțiune semnalele luminoase, a pornit în fața autocamionului și s-a oprit într-o parcare amenajată în zona km 7. În momentul în care au ajuns în parcare, a sosit din direcția Gheorgheni și martorul C.. Astfel, inculpații au așteptat în autospecială, iar martorii C. și E. au măsurat materialul lemnos, martorul C. completând avizul de însoțire primar din 11.06.2013, iar martorul E. le-a prezentat ulterior inculpaților actele de însoțire a materialului lemnos.

Din declarația martorului E. a rezultat că acesta a plecat de la locul de încărcare spre direcția Lacu Roșu fără a avea asupra sa vreun act cu privire la materialul lemnos. Pe drum l-a sunat pe martorul C. care i-a transmis să se îndrepte spre mun. Gheorgheni unde îi va înmâna avizul de însoțire pentru materialul lemnos. Pe drum, la km 9 s-a întâlnit cu echipajul de poliție format din cei doi inculpați care i-au cerut actele (martorul le-a înmânat doar cartea de identitate și permisul de conducere), acesta spunându-le că nu are avizul de însoțire a materialului lemnos, motiv pentru care i-au solicitat să îl urmeze. Atât echipajul de poliție, cât și camionul au pornit și s-au deplasat până într-o parcare situată pe partea stângă unde a apărut și martorul C., șeful numitului E. Martorul E. a mai arătat că a măsurat lemnele cu o ruletă, apoi avizul de însoțire a fost completat doar cu cantitatea de material lemnos (celelalte rubrici fiind completate - avizul fiind deja pregătit de șeful său), apoi a prezentat avizul de însoțire celor doi inculpați.

Din declarația martorului O., fratele martorului E., a rezultat că acesta din urmă i-a spus, după ce au fost opriți de către organele de poliție, "că se confiscă lemnul dacă nu vine pădurarul".

Din declarația martorului C. a rezultat că avizul de însoțire pentru materialul lemnos a fost completat în mod corespunzător doar după ce autocamionul a fost oprit în parcare, iar șoferul E. a măsurat înălțimea încărcăturii. Din aceeași declarație a mai rezultat că operațiunile de măsurare și completare a avizului au durat aproximativ 5 minute, iar în momentul în care a ajuns în parcare, aceasta era goală. Și din declarația acestuia a rezultat că autocamionul a circulat fără a avea aviz de însoțire a materialului lemnos de la locul de încărcare până în parcare.

Astfel, din declarațiile acestor martori a rezultat cu certitudine că avizul de însoțire al materialului lemnos nu exista în momentul în care autocamionul a fost oprit de către inculpați, acesta fiind completat doar după ce autocamionul a ajuns în parcare. De asemenea, se poate constata cu ușurință că acțiunea de completare a avizului de însoțire a durat cel puțin 5 minute după ce camionul a fost oprit, având în vedere că s-a procedat și la măsurarea estimativă a materialului lemnos.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că declarațiile inculpaților sunt subiective în măsura în care aceștia au afirmat că au așteptat în autospecială cam 2 minute până când a venit conducătorul autocamionului cu actele.

Astfel, instanța de apel a constatat că inculpații nu s-au dat jos din autospecială în momentul în care au ajuns în parcare, deși știau din momentul în care au oprit inițial autocamionul că materialul lemnos nu are de aviz de însoțire (conform declarației martorului E. - șoferul autocamionului), prin această modalitate de operare asigurându-li-se martorilor E. și C. timpul necesar pentru completarea avizului de însoțire a materialului lemnos. Faptul că vremea era nefavorabilă și ploua torențial nu îi scutește pe inculpați de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, respectiv de a nu constata faptele contravenționale.

S-a arătat că apărarea inculpaților, conform căreia nu l-au observat pe martorul C. și nu s-au dat jos din autospecială deoarece ploua torențial, este lipsită de credibilitate, dacă ne raportăm la martorul E., care s-a dat jos din autocamion, a măsurat materialul lemnos și i-a transmis datele martorului C., deși "ploua torențial".

Astfel, instanța de apel a constatat că, în data de 11.06.2013, inculpații A. și B. nu au întocmit proces-verbal de contravenție și nu au confiscat materialul lemnos transportat cu autocamionul cu nr. de înmatriculare (...), deși în momentul în care a fost oprit, inițial,,și apoi în parcare, martorul E., conducătorul autocamionului nu avea asupra sa avizul de însoțire a materialului lemnos transportat.

Instanța de apel a constatat că, pentru a se putea reține existența unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice trebuie îndeplinite următoarele condiții:

d) ofițerii și agenții de poliție din cadrul Poliției Române și Poliției de Frontieră Române - pentru constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru faptele prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) și b), art. 8 alin. (1) lit. a) și b), art. 9, art. 12 și 19 - 21;"

De asemenea art. 26 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române prevede că:

"(1) Poliția Română are următoarele atribuții principale:

Prin urmare una din atribuțiile de serviciu ale inculpaților era și aceea de a constata și aplica sancțiunile contravenționale.

b) transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare;"

Conform art. 23 din Legea 171/2010, "Sancțiunea amenzii contravenționale se aplică și persoanelor juridice, limitele minime și maxime ale amenzilor majorându-se de 5 ori, cu excepția acelora prevăzute numai pentru persoane juridice".

Prin urmare, instanța de apel a