ÎCCJ, Decizia nr. 103/2018

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 239 din 14 decembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A., împotriva Încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2014 și a Hotărârii nr. 6/J din 11 martie 2015, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară.

La data de 4 ianuarie 2016, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., recurenta A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, susținând, în esență, că măsura respingerii recursului împotriva încheierii este rezultatul unei erori materiale, întrucât instanța nu a făcut aplicarea Deciziei nr. 774/2015 a Curții Constituționale, deși avea obligația să o facă.

La termenul din 14 martie 2016, pentru lipsa nejustificată a părților, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de mai mult de 6 luni.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 14 martie 2016, stabilit pentru judecarea contestației în anulare, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, împlinindu-se la data de 14 septembrie 2016.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (14 martie 2016) și până la data repunerii pe rol a cauzei (19 aprilie 2018), trecând mai mult de 6 luni, perioadă în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada menționată, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 420 alin. (1) din același cod, judecata contestației în anulare formulate de contestatoarea A. fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2018.

Procesat de GGC - GV