ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 100/2020

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 06 ianuarie 2017 sub nr. x/2014/a2, reclamantul A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul C., cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a acestuia, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la acoperirea creanței înscrise în tabelul definitiv al creanțelor în sumă de 46.035 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința nr. 95 din 06 martie 2017, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul C. și a obligat pârâtul la plata sumei de 46.035 RON, în sensul aducerii acestei sume la masa credală.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul C. a declarat apel, criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea acesteia, în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale.

Prin decizia nr. 497 din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C..

Împotriva acestei decizii, apelantul C. a formulat recurs.

Prin decizia nr. 1084 din 22 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâtul C..

Împotriva acestei decizii, pârâtul C. a formulat contestație în anulare prin care a solicitat admiterea căii de atac și anularea deciziei mai sus indicate și continuarea judecății.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 mai 2018, sub nr. x/2018.

Prin încheierea din 11 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata contestației în anulare formulate de contestatorul C. în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Constatându-se că pricina a fost suspendată la data de 11 decembrie 2018, dată de la care au trecut mai mult de 6 luni, prin referatul din data de 21 noiembrie 2019 s-a propus fixarea unui termen de judecată pentru constatarea perimării, potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., sens în care a fost stabilit termen la 21 ianuarie 2020, în vederea constatării perimării.

Asupra incidentului procedural al perimării, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) teza I C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală care conduce la stingerea procesului în faza în care se găsește, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în proces.

Conform textului de lege anterior evocat, perimarea poate opera atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, de reformare sau retractare.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin încheierea din 11 decembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata contestației în anulare, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Autorul contestației în anulare nu a solicitat repunerea cauzei pe rol după suspendarea judecății, dispusă prin încheierea din 11 decembrie 2018. Astfel, contestatorul nu a mai stăruit în soluționarea contestației în anulare, deși justifica un interes în continuarea judecății acestei căi de atac.

Având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina contestatorului începând cu 11 decembrie 2018 și până la 21 ianuarie 2020, când a fost luată în examinare perimarea contestației în anulare, rezultă că s-a împlinit termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de art. 416 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina contestatorului mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, conform art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) și art. 420 alin. (1) din același act normativ, va constata perimată contestația în anulare formulată de contestatorul C. împotriva deciziei nr. 1084 din 22 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul C. împotriva deciziei nr. 1084 din 22 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2020.