ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1084/2018

Ședința publică din data de 22 martie 2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, sub nr. x/2014/a2, reclamantul A. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., a formulat în contradictoriu cu pârâtul C., cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a acestuia, solicitând obligarea pârâtului la acoperirea creanței înscrise în tabelul definitiv al creanțelor în sumă de 46.035 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Prin sentința nr. 95 din data de 6 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost admisă cererea formulată de reclamantul A. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei B. S.R.L., fiind obligat pârâtul la plata sumei de 46.035 RON, în sensul aducerii acestei sume la masa credală.

Împotriva sentinței nr. 95 din data de 6 martie 2017 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, a declarat apel pârâtul C..

Prin decizia nr. 497 din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul ca nefondat.

Recurentul-pârât C. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 497 din 21 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul-pârât a depus, la data de 24 iulie 2017, o cerere de suspendare a efectelor deciziei recurate, care a fost respinsă prin încheierea din 19 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014.1.

La 30 august 2017, recurentul-pârât a transmis, prin e-mail, și ulterior cu plic, o cerere de acordare a facilității la plata taxei de timbru, sub forma scutirii de plata acesteia.

Prin încheierea din 19 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014.2 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă cererea formulată de petentul C. privind acordarea ajutorului public judiciar.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a indicat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul-pârât a arătat, în esență, că solicită casarea deciziei recurate întrucât este dată cu depășirea atribuțiilor judecătorești și cu aplicarea greșită a legii, cu motive care sunt străine de această cauză, sens în care se impune reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale întrucât este nedovedită.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 februarie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, față de care recurentul-pârât a depus punct de vedere prin care a susținut, în esență, că recursul este admisibil și că a depus taxa de timbre la termenul din data de 1.02.2018.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Totodată, conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …", iar alin. (3) din același cod stipulează că "... cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Se observă că, în punctul de vedere la raport recurentul-pârât a arătat că recursul este admisibil, iar în privința taxei de timbru a susținut că a depus această taxă la termenul din data de 1.02.2018.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că, la data de 1.02.2018, recurentul-pârât a transmis, prin e-mail, la dosar o cerere, nesemnată, prin care a susținut că depune taxa judiciară de timbru, însă taxa nu se află atașată acestui e-mail, astfel cum reiese din referatul aflat la dosarul de recurs, întocmit de grefier.

Înalta Curte, constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurentul nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în valoare de 1093,03 RON, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosar recurs.

Reținând că în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de pârâtul C., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâtul C. împotriva deciziei nr. 497 din 21 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2018.