ÎCCJ, Decizia nr. 102/2018

Asupra contestației de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 239 din 14 decembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A., împotriva Încheierii de ședință din data de 1 octombrie 2014 și a Hotărârii nr. 6/J din 11 martie 2015, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară.

La data de 4 ianuarie 2016, recurenta A. a formulat contestație la executare privitor la întinderea și aplicarea dispozițiilor Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, susținând, în esență, că, din cuprinsul dispozitivului deciziei menționate rezultă că instanța nu a făcut aplicarea Deciziei nr. 774/2015 a Curții Constituționale, deși avea obligația să o facă.

La termenul din 14 martie 2016, pentru lipsa nejustificată a părților, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de mai mult de 6 luni.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 14 martie 2016, stabilit pentru judecarea contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015, termen la care, constatându-se că niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, împlinindu-se la data de 14 septembrie 2016.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul de la momentul suspendării (14 martie 2016) și până la data repunerii pe rol a cauzei (19 aprilie 2018), trecând mai mult de 6 luni, perioadă în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din C. proc. civ.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada menționată, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 420 alin. (1) din același cod, judecata contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015, formulate de contestatoarea A. fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația formulată de contestatoarea A. privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării Deciziei civile nr. 239 din 14 decembrie 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2018.

Procesat de GGC - GV