ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3010/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 5 noiembrie 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța, suspendarea deciziei de sancționare a raportului de serviciu nr. 50 din 28 martie 2015 până la soluționarea definitivă a cauzei, anularea deciziei de suspendare a raportului de serviciu, reintegrarea în funcția publică deținută anterior suspendării.

Tribunalul București a reținut că, deși reclamanta a menționat că domiciliază în București, în fapt aceasta domiciliază în Constanța, astfel cum rezultă, fără echivoc, din înscrisurile depuse de pârât.

Prin Sentința civilă nr. 2634 din 26 aprilie 2017, Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul Constanța, prin Sentința civilă nr. 1272 din 24 august 2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul Constanța a reținut că reclamanta a optat pentru soluționarea cererii de către instanța de la domiciliu, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 55/2004 trimite în mod expres la domiciliul părților și nu la reședința acestora.

Constatându-se ivit conflict negativ de competență, în baza art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie cererea de suspendare și anulare a deciziei de suspendare a raportului de serviciu nr. 50 din 28 martie 2015 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța, precum și la integrarea sa în funcția publică obținută anterior suspendării.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

De asemenea, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin urmare, în cauză, în raport cu obiectul acțiunii reclamantei, competența teritorială este alternativă, aparținând atât instanței de la domiciliul său, cât și instanței de la sediul pârâtului.

Potrivit art. 91 C. civ., dovada domiciliului se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

În cauză, reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de la domiciliul său, aflat în Municipiul București. De altfel, reclamanta a și invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța și a depus, în susținere, copia cărții sale de identitate, din care rezultă că domiciliază în București, sector 3.

Cu referire la competența teritorială alternativă, în doctrină și jurisprudență s-a reținut, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, că, odată ce, prin introducerea cererii, partea și-a exercitat dreptul de a opta pentru una dintre instanțele competente teritorial potrivit legii, nici reclamantul nu mai poate reveni asupra opțiunii sale și nici instanța nu poate, din oficiu, să își decline competența.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Constanța, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM