ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2551/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată inițială, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 11 martie 2016, sub nr. xx/3/2016, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" în numele membrilor de sindicat din tabelul anexă, în baza art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, a solicitat:

(i) obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța la plata diferenței dintre valoarea financiară a normei de hrană efectiv plătită și valoarea financiară a acesteia actualizată, raportată la valoarea calorică, pe perioada 1 februarie 2013 - 30 iunie 2015, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și a diferenței dintre valoarea financiară a normei de echipament efectiv plătită și valoarea financiară a acesteia actualizată anual, pe ultimii trei ani, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății;

(ii) obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, ordonator principal de credite, să aloce fondurile bănești necesare pentru achitarea drepturilor bănești solicitate;

(iii) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 3 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, a fost disjuns capătul de cerere cu privire la reclamantul A., fiind format un nou dosar, înregistrat sub nr. xx/3/2016, având ca obiect "litigiu funcționari publici".

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 160 din 13 ianuarie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că acțiunea vizează raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, reprezentați de sindicatul reclamant (în baza unei împuterniciri scrise din partea mai multor membri), competența materială de soluționare aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, iar din punct de vedere al competenței teritoriale sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

A apreciat instanța că aplicarea prin analogie a considerentelor deciziei pronunțate în recurs în interesul legii (Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a ÎCCJ) nu este admisibilă în cauză, întrucât situația premisă este diferită, nefiind un caz de competență teritorială exclusivă, ci alternativă (în materia contenciosului administrativ, competența teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanța de la sediul pârâtului). Având în vedere acest aspect, precum și împrejurarea că sindicatul nu are calitate de reclamant unic, ci acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrului său de sindicat, care are domiciliul în județul Constanța, instanța a apreciat că, din ambele perspective ale competenței teritoriale alternative, Tribunalul Constanța este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 31 martie 2017, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 932 din 25 mai 2017, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în materia contenciosului administrativ, competența teritorială este una alternativă, neputându-se invoca excepția de necompetență teritorială dacă a fost învestită una dintre cele două instanțe prevăzute alternativ. Or în cauză, prima instanță învestită este cea de la sediul reclamantului Sindicat, respectiv Tribunalul București.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două tribunale îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport de prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul Sindicatul Național al B. a învestit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța la plata unor drepturi bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății, precum și obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne, să aloce fondurile bănești necesare pentru achitarea acestora.

Acțiunea este formulată în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, care prevede că organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege având calitate procesuală activă. Prin acest text de lege i se recunoaște în mod expres sindicatului legitimarea procesuală activă, astfel încât, reclamant în cauză este însăși organizația sindicală și nu membrul său, în numele căruia a formulat acțiunea.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcționar public, sunt incidente normele speciale de competență reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Sindicatul Național al B. a acționat în calitate de reclamant, iar pentru determinarea competenței teritoriale, potrivit textului de lege menționat, coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a fi avut în vedere sediul sindicatului reclamant (din municipiul București).

Soluția se impune și prin prisma Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 22 mai 2017, potrivit căreia în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului.

Prin urmare, este de necontestat faptul că reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" are calitate procesuală activă, iar, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanța de la sediul său, în raza teritorială de competență a Tribunalului București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro Lex" pentru A. și pe pârâții pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM