ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2792/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea dedusă judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2016, reclamantul A., pentru și în numele membrilor de sindicat, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe și Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța:

(i) obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța la plata diferenței dintre valoarea financiară a normei de hrană efectiv plătită și valoarea financiară a acesteia actualizată, raportată la valoarea calorică, pe perioada 01 februarie 2013 - 30 iunie 2015, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă;

(ii) la plata diferenței dintre valoarea financiară a normei de echipament efectiv plătită și valoarea financiară a acesteia, actualizată anual, pe ultimii 3 ani, de la data introducerii cererii de chemare în judecată actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectuării plății;

(iii) obligarea pârâtului MAI să aloce fondurile bănești necesare pentru achitarea drepturilor bănești solicitate;

(iv) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin încheierea din data de 3 octombrie 2016, Tribunalul București a dispus măsura disjungerii cererii pentru fiecare reclamant și formarea unor dosare diferite.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 163 din 13 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, disjuns din Dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că, în materia contenciosului administrativ, competența teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanța de la sediul pârâtului, în speță Tribunalul Constanța. De asemenea, sindicatul nu are calitate de reclamant unic, ci acționează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat, care au domiciliul în județul Constanța.

S-a apreciat că nu se pot invoca în adoptarea unei soluții contrare, argumentele cuprinse în Decizia nr. 1 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, situația premisă fiind diferită, nefiind un caz de competență teritorială exclusivă, ci alternativă, iar în cauză sindicatul acționează în baza unei împuterniciri exprese din partea membrilor de sindicat, în numele acestora, cu domiciliul în județul Constanța.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 958/CA din data de 26 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu; s-a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a acțiunii; s-a constatat conflict negativ de competență și s-a dispus suspendarea din oficiu a cauzei.

S-a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Prahova a reținut, în esență, că în cauză calitate procesuală activă are, în temeiul art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, A., cu sediul social în București, astfel că pentru determinarea competenței teritoriale urmează să se țină seama de sediul sindicatului, aflat în București, și nu de domiciliul membrilor săi în numele cărora a formulat acțiunea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâților Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța la acordarea unor drepturi bănești.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât obiectul litigiului privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, sunt incidente normele speciale de competență reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Înalta Curte constată că, în cauză, acțiunea a fost formulată de A., în interesul membrilor săi de sindicat, care au fost menționați în tabelul anexat cererii, cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Se reține că, în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală activă recunoscută în virtutea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organisme sociale interesate" care acționează în vederea protejării drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

În ceea ce privește instanța competentă teritorial, devin aplicabile dispozițiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar în speță reclamantul A. a optat pentru instanța de la sediul său, anume Tribunalul București.

În cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. prin A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT