ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 93 din data de 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 196 alin. (1), (3) și (4) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 337 C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice -, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat -, lit. i) - dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar permis de conducere-, pentru o durată de 1 an.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 65 C. pen. privind interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice -, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat -, lit. i) - dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar permis de conducere.

În baza art. 338 alin. (1) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice -, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat -, lit. i) - dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar permis de conducere-, pentru o durată de 2 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 65 C. pen. privind interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice -, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat -, lit. i) - dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar permis de conducere.

În baza art. 38 C. pen., cu referire la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate pentru infracțiunile concurente inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cu închisoarea cea mai grea, de 2 ani, sporită cu 8 luni închisoare (1/3 din 1 an +1 an), deci un total de pedeapsă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor complementare aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice -, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat -, lit. i) - dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar permis de conducere-, pentru o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) rap. la 3 lit. a) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor accesorii aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa accesorie rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice -, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat -, lit. i) - dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesar permis de conducere.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, pe un termen de supraveghere de 3 ani, ce se va calcula de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

• să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;

• să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

• să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

• să comunice schimbarea locului de muncă;

• să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare derulat de serviciul de probațiune ori organizat în colaborare cu instituții din comunitate, destinat conștientizării necesității respectării normelor legale.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pentru o perioadă de 60 de zile, în cadrul Consiliului Local Iași, la Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat sau la Direcția de Asistență Comunitară.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării în caz de nerespectare cu rea-credință a măsurilor de supraveghere ori de neexecutare a obligațiilor impuse ori stabilite de instanță.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgențe "Sf. Spiridon" Iași și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 161,11 lei, plus dobânda legală de la data formulării cererii (01.09.2016) și până la plata integrală a debitului.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009, cu referire la art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 181,35 lei, actualizată cu rata inflației, de la data formulării cererii (16.08.2016) și până la plata integrală a debitului.

S-a luat act că persoanele vătămate B. și C. nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1642,49 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 442,49 lei este aferentă urmăririi penale, iar suma de 1200 lei fazei de cameră preliminară și judecății la fond.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, în fapt, la data de 29.07.2016, în jurul orelor 6:37, în timp ce conducea autoturismul marca I. cu nr. de înmatriculare (...) pe B-dul Chimiei din municipiul Iași, la intersecția cu B-dul Metalurgiei, inculpatul A., care se afla sub influența consumului de băuturi alcoolice, nu a respectat indicatorul "Stop" și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca J., cu nr. de înmatriculare (...), condus în mod regulamentar de persoana vătămată B., intrând în coliziune cu acesta.

În urma impactului, autoturismul marca I. condus de inculpat a fost proiectat în tramvaiul marca GT 4 cu nr. IS-040, condus în mod regulamentar de martora D., iar autoturismul marca J. a fost împins spre liniile de tramvai, răsturnat pe o parte, după care a revenit pe roți. În autoturismul condus de persoana vătămată B. s-a aflat în calitate de pasager, pe scaunul din dreapta față, persoana vătămată C.

Ambele victime au ieșit singure din autoturism, persoana vătămată C. acuzând dureri la un braț.

Imediat după producerea accidentului rutier, organele de poliție au fost sesizate telefonic de martorii prezenți la fața locului și s-au deplasat la locul impactului. Înainte de sosirea organele de poliție însă, inculpatul A. a părăsit locul accidentului rutier, fiind găsit pe stradă de organele de poliție, în fața locuinței sale situate în Iași, pe str. Dr. (...) nr. 16, jud. Iași, conform procesului-verbal întocmit în acest sens.

Potrivit declarației martorei D., declarație susținută și de martorul E. și de declarațiile celor două victime, după producerea accidentului rutier, inculpatul A. a mutat autoturismul din locul unde s-a oprit inițial în urma proiectării sale în tramvai, parcându-l pe trotuarul din dreapta sensului de mers, după care a plecat de la fața locului cu un auto taxi. Deși martorii au încercat reținerea inculpatului la fața locului până la prezentarea organelor de poliție, acesta a perseverat în a pleca intempestiv de la locul accidentului, dorind, conform propriilor declarații, să meargă acasă pentru a face rost de o platformă pentru ridicarea mașinii personale.

Organele de poliție le-au găsit, la locul producerii accidentului rutier, pe persoanele vătămate B. și C., cărora li se acordau îngrijiri medicale de către personalul medical de la Serviciul de Ambulanță Iași, și respectiv, de la SMURD Iași, fiind diagnosticate "policontuzionat accident rutier".

Persoana vătămată B. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N.Oblu" Iași, iar persoana vătămată C. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Spiridon" Iași, conform actelor medicale atașate dosarului de urmărire penală.

La locul producerii accidentului, organele de poliție l-au găsit și pe martorul E., care l-a fotografiat cu telefonul mobil pe inculpatul A. când și-a dat seama că intenționează să părăsească locul producerii accidentului, fără a mai aștepta sosirea organelor de poliție, fotografiile astfel efectuate fiind atașate dosarului de urmărire penală.

După ce a fost identificat, inculpatul A. a fost adus la sediul Poliției Municipiului Iași - Biroul Rutier, unde a refuzat să sufle în aparatul alcooltest și să i se recolteze probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, potrivit procesului verbal din 29.07.2016, semnat de inculpat.

La data de 29.07.2016, la ora 7:50, inculpatul A. a consemnat în ordonanța întocmită de către organele de poliție că refuză recoltarea de probe de sânge și a semnat această ordonanță.

De asemenea, în prezența martorului F., inculpatul A. a semnat și procesul-verbal întocmit de către organele de poliție, care atestă faptul că a refuzat atât testarea cu aparatul alcooltest, cât și recoltarea de mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din declarația martorului F. a rezultat că inculpatul A. era agitat, transpira abundent și mirosea puternic a alcool.

Întrucât inculpatul A. a arătat că are calitatea de executor judecătoresc, organele de poliție au contactat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. Procurorul din cadrul acestui din urmă parchet a ajuns la sediul Poliției Municipiului Iași - Biroul Rutier la data de 29.07.2016 și a constatat personal că inculpatul A. se afla sub influența băuturilor alcoolice.

Inculpatul a semnat procesul-verbal întocmit de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în care se arăta că era agitat, avea halenă alcoolică, își manifesta nemulțumirea cu privire la faptul că se afla la sediul poliției și solicita insistent să fie lăsat să plece acasă pentru a face duș și a-și schimba hainele.

Ca urmare a accidentului rutier produs de inculpat, persoana vătămată B. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 1 - 2 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal cu nr. 12637 din 17.08.2016, iar persoana vătămată C. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 1 - 2 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal cu nr. 12638 din 17.08.2016.

În declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul A. a negat că s-ar fi aflat sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului rutier, susținând, în schimb, că a plecat de la locul impactului pentru că dorea să meargă acasă să facă rost de o platformă pentru ridicarea propriului autoturism.

Declarația sa a fost susținută de martora G., aceasta arătând că s-a aflat împreună cu inculpatul pe parcursul nopții anterioare, fiind pe scaunul din dreapta în mașina condusă de inculpat la momentul impactului, și că acesta nu a consumat alcool cât timp s-a aflat împreună cu ea.

Susținerile acestei martore nu au fost concordate, însă, cu declarația inculpatului și nu s-au coroborat cu declarațiile celorlalți martori oculari și ale persoanelor vătămate.

Persoana vătămată C. a arătat că l-a văzut pe inculpatul A. după producerea accidentului rutier și că acesta era sub influența alcoolului, apreciere ce a avut la bază felul în care mergea, expresia feței și faptul că râdea. A precizat că inculpatul A. și-a luat din mașina pe care a condus-o, de pe bancheta din spate, o geantă, după care a traversat strada, în stația de taxi H. și s-a urcat într-un taxi. Ea, împreună cu un bărbat, ce s-a dovedit ulterior a fi martorul E., au fugit după el și i-au spus conducătorului taxiului în care urcase că este implicat într-un accident rutier, motiv pentru care acesta i-a solicitat inculpatului să coboare din autoturismul său. Inculpatul A. a coborât din prima mașină taxi, însă s-a urcat într-un alt taxi, râzând de ei, pentru că nu l-au putut reține.

Declarația persoanei vătămate C. s-a coroborat cu cea a martorului E., care a arătat că a plecat după inculpat, când a văzut că părăsește locul accidentului rutier, și i-a spus taximetristului că clientul său a fost implicat într-un accident rutier. A mai precizat că, după ce taximetristul i-a cerut să coboare din mașina sa, inculpatul s-a urcat în alt taxi, fără ca el să îl poată opri.

Martora D. a declarat că, la data de 29.07.2016, conducea tramvaiul marca GT 4, cu nr. de înregistrare IS -0240, pe B-dul Metalurgiei din municipiul Iași, dinspre Piața Doi Băieți către Baza 3, iar la intersecția cu B-dul Chimiei, din partea dreaptă, a venit un autoturism I., de culoare închisă, care a lovit un autoturism Dacia care circula pe banda din dreapta, în aceeași direcție cu ea. După ce a lovit autoturismul Dacia, pe care l-a proiectat pe sensul opus de mers, autoturismul I. a ajuns pe calea de rulare a tramvaiului, iar din cauza distanței mici, nu a putut evita coliziunea cu acesta. Conducătorul autoturismului I. nu a vrut să discute cu ea, a coborât de la volan și s-a urcat într-un taxi.

Martora l-a recunoscut pe inculpat ca fiind conducătorul auto al autoturismului I. în fotografiile care i-au fost arătate pe stația mobilă de către organele de poliție, după ce acestea au ajuns la fața locului și l-a întâlnit din nou la sediul poliției, unde a ajuns în aceeași zi, în jurul orelor 8:00. A precizat martora, inclusiv în fața judecătorului cauzei, că inculpatul A. prezenta o halenă puternică de alcool și spunea în repetate rânduri că vrea să plece din sediul poliției.

Aceste aspecte s-au coroborat cu susținerile din fața instanței ale martorului F., care a arătat că inculpatul emana halenă alcoolică, nu coopera cu organele de poliție, spunându-le că are o calitate în domeniul judiciar (martorul nu are cunoștințe juridice și nu a putut reține că inculpatul se prevala, probabil, de calitatea sa de executor judecătoresc), că nu are ce căuta el acolo, refuzând constant să se supună alcooltestului sau să i se preleveze probe biologice.

Audiat fiind, inculpatul A. nu a negat că vina în producerea accidentului rutier îi aparține, susținând că, la 10 - 15 minute după impact, a realizat că nu acordase prioritate de trecere celuilalt autoturism.

Din planșa foto aferentă cercetării efectuate la fața locului s-a constatat că, deplasându-se cu autovehiculul pe B-dul Chimiei, la intersecția cu B-dul Metalurgiei, inculpatul A. avea de respectat două indicatoare rutiere: "Stop" și "Trecere pentru pietoni". Inculpatul nu a respectat aceste indicatoare și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca J. cu nr. de înmatriculare (...) și tramvaiului marca GT 4 cu nr. IS-040, motiv pentru care culpa în producerea accidentului rutier îi aparține în exclusivitate.

Inculpatul a negat faptul că, la momentul producerii accidentului rutier, se afla sub influența băuturilor alcoolice, însă declarația sa a fost contrazisă dincolo de orice dubiu de declarațiile martorilor audiați în cauză, de constatările organelor judiciare și chiar de consemnările făcute personal de inculpat pe ordonanța de prelevare de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei (scrisul fiind specific unei persoane aflate sub influența alcoolului), pe procesul-verbal de constatare întocmit de procuror.

În plus, instanța de fond a apreciat că nu se identifică rațiunea pentru care o persoană acuzată că a produs un accident de circulație nu s-ar supune probei cu alcooltest, cel puțin pentru a înlătura orice dubiu referitor la starea sa. Eventuala teamă de prelevarea de probe de sânge (sugerată de apărătorul ales al inculpatului în contextul concluziilor pe fondul cauzei) trebuia adusă la cunoștința organelor judiciare și nu invocată direct în fața judecătorului de către apărător.

De altfel, întregul comportament al inculpatului, adoptat la sediul organelor poliției rutiere, denotă faptul că acesta se afla sub influența alcoolului - recalcitrant, negând orice motiv pentru aducerea sa la sediul poliției, halena alcoolică fiind un fapt perceput cu propriile simțuri de martori și de organele judiciare.

A mai susținut inculpatul că, la momentul la care a decis să plece de la locul accidentului, nu a avut reprezentarea faptului că rezultaseră victime în urma impactului. Or, faptul că persoanele vătămate B. și C. au suferit vătămări corporale ca urmare a accidentului rutier pe care inculpatul A. l-a cauzat a rezultat din certificatele medico-legale nr. 12637 din 17.08.2016 și nr. 12637 din 17.08.2016, atașate dosarului de urmărire penală.

În plus, din fișele medicale ale persoanele vătămate a rezultat că persoana vătămată B. avea contuzie la coloana cervicală, iar persoana vătămată C. avea contuzie la umărul și brațul drept, aspect ce s-a coroborat cu susținerile martorilor oculari din fața instanței, conform cărora persoana vătămată acuza dureri la un braț.

De asemenea, din actele dosarului a rezultat în mod indubitabil că inculpatul A. a părăsit locul accidentului rutier, deși persoanele aflate la fața locului au încercat să îl oprească.

Martora G. a declarat că, din seara zilei de 28.07.2016 și până în dimineața zilei de 29.07.2016, după accident, inculpatul s-a aflat împreună cu ea și nu a consumat băuturi alcoolice. De asemenea, martora a declarat că, după accident, persoanele din dubița pe care au lovit-o cu autoturismul, un bărbat și o femeie, nu acuzau dureri și" toată lumea stătea și se uita", motiv pentru care ea a plecat singură la domiciliu.

Din declarațiile persoanelor vătămate, coroborate cu cele ale martorilor oculari a rezultat însă că persoanele din autoturismul care i-a lovit nu le-au vorbit, nu s-au interesat de starea lor, prin urmare nu aveau de unde să știe că nimeni nu a fost lovit atunci când inculpatul a decis să părăsească locul faptei.

Deși inculpatul a încercat să acrediteze ideea că, la momentul plecării de la locul accidentului, nu a avut reprezentarea faptului că accidentul cauzat era "unul cu victime", apărarea acestuia a fost înlăturată, având în vedere modul de producere a impactului și consecințele acestuia. În urma impactului, autoturismul Dacia în care se aflau persoanele vătămate a fost proiectat pe sensul opus de mers, deplasându-se prin târâre pe o parte, după care a revenit pe roți, context în care orice persoană cu un minim de diligență s-ar fi interesat de starea conducătorului auto și a pasagerului acestui autoturism. Că impactul a fost unul violent, nefiind vorba de o simplă ciocnire, a rezultat și din declarațiile martorilor oculari și din cercetarea la fața locului efectuată de organele de poliție chemate la fața locului.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului A. care, la data de 29.07.2016, în timp ce conducea sub influența consumului de băuturi alcoolice autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare (...), pe B-dul Chimiei din municipiul Iași, nu a respectat indicatorul "Stop" la intersecția cu B-dul Metalurgiei și a intrat în coliziune cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...), în care se aflau persoanele vătămate B. și C., în urma accidentului persoanele vătămate suferind leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 1 - 2 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. de art. 196 alin. (1), (3) și (4) C. pen.

Culpa inculpatului în producerea accidentului rutier a rezultat dincolo de orice dubiu, acesta încălcând prevederile art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora "La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor", indicator care, în situația inculpatului, îi impunea oprirea și acordarea priorității de trecere celorlalți participanți la trafic.

Deși inculpatul a susținut că nu există dovezi privind starea sa de ebrietate, în contextul refuzului său de a se supune prelevării de probe biologice, această stare poate fi stabilită prin orice mijloc de probă. Or, așa cum s-a arătat anterior, din declarațiile persoanelor vătămate și ale martorilor oculari a rezultat, dincolo de orice dubiu, că inculpatul se afla sub influența alcoolului la momentul producerii accidentului rutier, întrucât emana halenă alcoolică, momentul consumului neputând fi stabilit din cauza lipsei de cooperare din partea inculpatului și a declarației nereale date de martora G.

Acest aspect nu influențează, însă, reținerea formei agravate a infracțiunii, esențial fiind să se dovedească faptul că, la data producerii accidentului rutier, inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice, starea de ebrietate putând fi stabilită prin orice mijloc de probă.

A mai invocat inculpatul existența unei cauze care împiedică tragerea sa la răspundere penală, respectiv lipsa plângerii prealabile a persoanelor vătămate. Din analiza dosarului de urmărire penală s-a constatat că, deși procurorul a dispus începerea urmăririi penale pentru această infracțiune anterior formulării vreunei plângeri de către persoanele vătămate (contrar prevederilor art. 297 și 298 C. proc. pen.), în declarațiile date, în termen legal, de persoanele vătămate B. și C. la data de 09.08.2016, s-a menționat expres faptul că ambele persoane solicită tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Contrar susținerilor apărării, declarațiile celor două persoane vătămate reprezintă plângeri prealabile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, prezentând toate elementele prevăzute de art. 296 C. proc. pen., aspect confirmat și menținut de ambele persoane în contextul audierii lor de către instanța de judecată. Prin urmare, la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului la data de 14.12.2016 existau toate elementele pentru tragerea sa la răspundere penală, condiții existente și în prezent, ambele persoane vătămate menținând plângerile prealabile inițial formulate în contextul audierii lor nemijlocite de către judecător.

Fapta inculpatului A. care, la data de 29.07.2016, după ce a fost implicat în producerea unui accident rutier, a refuzat expres să se supună prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de la prelevarea de mostre biologice, prev. și ped. de art. 337 C. pen.

Intenția inculpatului de a se sustrage obligației legale a rezultat dincolo de orice îndoială din probele dosarului, fapta fiind comisă cu intenție directă, în scopul împiedicării organelor judiciare de a stabili situația inculpatului la momentul producerii accidentului rutier.

Inculpatul este absolvent de drept și conducător auto, deținător legal al permisului de conducere, prin urmare, prezumat a cunoaște legea în detaliu. Or, potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002, "Conducătorii vehiculelor sunt obligați să se supună testării aerului expirat și/sau recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, la solicitarea polițistului rutier".

De asemenea, potrivit art. 186 - 187 din Regulament, în "cazul accidentelor de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, conducătorii vehiculelor sunt obligați să se supună testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora. Dacă rezultatul testării arată o concentrație mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat sau indica prezenta în organism a substanțelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare, conducătorii de vehicule sunt obligați să se supună recoltării probelor biologice. Conducătorii de vehicule implicați în accidente de circulație din care a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane sunt obligați să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau, după caz, a consumului de substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora".

Prin urmare, inculpatul, indiferent că avea reprezentarea că a fost implicat într-un accident cu victime sau nu, avea obligația legală de a se supune recoltării de probe biologice. În toate cazurile în care se recoltează probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezentei în organism a substanțelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare este obligatorie și examinarea clinică.

Apărarea inculpatului, în sensul că fie organele judiciare au încălcat prevederile ordinului nr. 1512/2013, fie refuzul său de recoltare nu a fost cu intenție și nu i s-a pus în vedere că se pot recolta și probe de urmă, este infirmată de dispozițiile legale în materie.

Din actele dosarului a rezultat cu claritate că inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice, prin urmare deplasarea sa la o unitate medicală nu mai avea sens, astfel cum a susținut apărarea. Infracțiunea s-a consumat în momentul primului refuz din partea inculpatului, astfel cum s-a stabilit în practica judiciară (a se vedea Sentința penală nr. 88/08.06.2015 a Curții de Apel Timișoara), iar urmarea procedurii prevăzute de normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1512/2013 privind prezentarea inculpatului la o unitate medicală nu-și mai avea rostul, din moment ce inculpatul nu putea fi constrâns la prelevarea de mostre.

Or, pe ordonanța de prelevare a probelor din data de 29.07.2016 este scris de inculpat faptul că "refuz recoltarea de probe de sânge" și apoi semnat, iar procesul-verbal de constatare refuz este semnat de inculpat și de martorul F., acesta din urmă precizând, în declarația dată în fața instanței, că polițistul rutier a insistat în prelevarea de probe, inculpatul refuzând constant să se supună.

Susținerea apărării că din actele dosarului nu rezultă că inculpatului i s-a pus în vedere că i se poate recolta și urmă este lipsită de justificare legală; este adevărat că textul art. 337 se referă la recoltarea de mostre biologice și nu la recoltarea de sânge, dar prevederile legislației speciale, mai precis chiar normele invocate de apărare, stabilesc cu claritate faptul că "pentru determinarea alcoolemiei se recoltează două mostre de sânge" - art. 10 din Ordinul nr. 1512/2013, mostra de urmă recoltându-se doar pentru determinarea prezenței în organism a substanțelor psihoactive și aceasta numai după recoltarea unei mostre de sânge - art. 13 din același act normativ.

Potrivit art. 17 alin. (1) din Ordin, consimțământul în vederea determinării alcoolemiei este prezumat, dar alin. (2) și (3) același text prevede că refuzul persoanei implicate într-un eveniment rutier de a se prezenta la sediul unității medicale pentru recoltarea mostrelor biologice este confirmat de polițistul rutier, prin întocmirea procesului verbal de constatare a infracțiunii.

Fapta inculpatului A. care, la data de 29.07.2016, după ce a produs un accident rutier în urma căruia două persoane au suferit leziuni corporale, a părăsit locul accidentului, fără a mai aștepta sosirea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului, prev. și ped. de art. 338 alin. (1) C. pen.

Fapta a fost comisă de inculpat cu intenție directă, cu scopul de a ascunde faptul că se afla sub influența consumului de băuturi alcoolice.

Susținerea inculpatului că nu a prevăzut că accidentul provocat era unul cu victime nu a fost reținută de instanță. Așa cum s-a arătat anterior, din declarațiile și precizările făcute de martorii oculari, cel puțin una dintre victime acuza dureri, iar leziunile suferite de ambele victime au fost atestate de actele medicale și medico-legale atașate la dosar. În plus, este improbabil că inculpatul să nu fi realizat forța impactului și posibilitatea de a rezulta victime umane în urma acestuia, mai ales că a susținut că era perfect treaz.

Prevederile art. 338 alin. (3) lit. a) C. pen. invocate de apărare nu-și au aplicabilitatea în cauză. Art. 338 alin. (1) C. pen. face referire (doar) la părăsirea locului accidentului de către conducătorul auto implicat într-un accident de circulație, iar situațiile în care părăsirea locului accidentului nu constituie infracțiune sunt enumerate în art. 338 alin. (3) C. pen. Or, faptul că persoanele vătămate B. și C. au suferit vătămări corporale urmare a accidentului rutier pe care inculpatul l-a cauzat a rezultat din certificatele medico-legale, care atestă că ambele victime au necesitat 1 - 2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

În plus, din fișele medicale ale persoanelor vătămate a rezultat că persoana vătămată B. avea contuzie la coloana cervicală, iar persoana vătămată C. avea contuzie la umărul și brațul drept, aspect ce se coroborează cu susținerile martorilor.

O minimă diligență ar fi impus ca inculpatul să discute cu persoanele vătămate, ceea ce nu a făcut, asumându-și astfel riscul de a-i abandona la locul faptei, fără a verifica dacă aceștia au suferit vreo leziune și care este gravitatea ei. Inculpatul a preferat însă să plece imediat, fără a le acorda niciun ajutor celor doi soți, deși martorii prezenți la fața locului i-au atras atenția asupra obligației de a nu părăsi locul faptei. În plus, nimic din atitudinea inculpatului ulterioară accidentului nu a dovedit eroarea în care a pretins că s-a aflat față de starea victimelor, ci, din contră, atitudinea sa denotă că a părăsit locul accidentului cu bună știință.

În plus, conform art. 77 din O.U.G. nr. 195/2002, rep. "conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei".

În practica judiciară s-a stabilit că fapta de a părăsi locul accidentului capătă relevanță penală prin simpla decizie a persoanei implicate de a pleca fără să aibă acordul sau încuviințarea organelor de poliție, singurele în măsură să decidă dacă plecarea făptuitorului putea sau nu să afecteze în orice fel cercetarea locului faptei, fiind indiferent dacă făptuitorul intenționează sau nu să producă un astfel de efect prin decizia sa voluntară de a părăsi spațiul în cauză. Condiția referitoare la lipsa încuviințării poliției are un caracter strict obiectiv, întrucât legiuitorul nu poate să lase la aprecierea persoanei implicate în accident dacă comportamentul său ulterior poate sau nu influența cercetarea locului faptei (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 472/RC/07.11.2016).

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen. privind gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, criterii apreciate în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, respectiv pe fondul consumului de alcool, prin raportare la starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de lege prin incriminarea faptei, respectiv integritatea corporală a unor persoane și ordinea juridică, în special reglementările privind circulația pe drumurile publice și obligațiile participanților la trafic, la natura și gravitatea rezultatului produs, în cauză persoanele vătămate nesuferind leziuni grave, dar ordinea publică a fost grav afectată de faptele inculpatului, dar și având în vedere vârsta inculpatului, faptul că acesta este executor judecătoresc și faptul că este la primul conflict cu legea penală, inculpatul adoptând o poziție procesuală de negare a faptelor comise încă de la debutul cercetărilor în cauza de față.

Instanța a avut în vedere și faptul că, prin întreaga sa conduită procesuală (nu a recunoscut faptele comise, a încercat să găsească "scăpări" ale organelor de urmărire penală în cercetarea sa în loc să-și asume faptele, acuzând martorii din dosar că ar fi mincinoși), inculpatul pare să nu fi fost conștientizat gravitatea faptelor comise și consecințele inevitabile ale acestora.

Prin raportare la datele ce caracterizează în ansamblu persoana inculpatului - o persoană tânără, integrată social, fără antecedente penale, care s-a prezentat constant în fața instanței de judecată - și faptele comise de acesta, astfel cum sunt ele relevate în analiza anterioară, instanța a considerat că aplicarea unor pedepse principale orientate spre minimul legal, în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă (limitele legale de pedeapsă fiind de la 8 luni la 4 ani închisoare) sau chiar egale cu acest minim, în situația celorlalte două infracțiuni [pentru infracțiunea prev. de art. 337 C. pen. limitele legale de pedeapsă fiind de la 1 la 5 ani închisoare, iar pentru infracțiunea prev. de art. 338 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 2 la 7 ani închisoare], corespunde unei juste individualizări a pedepsei.

În baza art. 66 alin. (1), alin. (2) și (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală pentru infracțiunile de refuz de la prelevarea de mostre biologice și părăsirea locului accidentului comise și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, calculată conform disp. art. 68 C. pen.

Instanța a avut în vedere faptul că o persoană condamnată la executarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum destul de ridicat, pentru infracțiuni grave, care a adoptat un comportament de refuz al autorității cu care au fost investite organele statului, în speță, poliția rutieră, nu putea fi demnă de a fi aleasă în cadrul unor autorități publice sau să ocupe funcții publice o perioadă de timp, timp în care trebuie să facă dovada revenirii la un comportament prosocial, demn de exercițiul unei funcții de o atare importanță. În același timp, o persoană care manifestă indiferență și dispreț față de normele legale care reglementează circulația pe drumurile publice nu poate fi tolerată să aibă dreptul de a conduce vehicule, atitudinea sa reprezentând un pericol pentru ceilalți participanți la trafic.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedepsele principale stabilite pentru infracțiunile de refuz de la prelevarea de mostre biologice și părăsirea locului accidentului, și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) C. pen., având în vedere perioadele de timp succesive în care cele două tipuri de pedepse și interdicțiile impuse prin intermediul lor, referitor la exercitarea drepturilor civile de către inculpat, urmează a acționa.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. au fost contopite și pedepsele complementare aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa complementară cea mai grea.

Având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, dar și cele personale ale inculpatului, faptul că i-a fost aplicată o pedeapsă ce nu depășește 3 ani închisoare, că se află la prima încălcare a legii penale, că și-a manifestat acordul de a efectua o muncă neremunerată în folosul comunității, că a avut o conduită onorabilă anterior săvârșirii faptei și că s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală și a instanței ori de câte ori i s-a solicitat, instanța de fond a apreciat că nu se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate, dispunând executarea acesteia sub supraveghere, conform art. 91 C. pen., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că persoanele vătămate B. și C. nu s-au constituit părți civile în procesul penal, rezervându-și dreptul de a se adresa instanței civile pe cale separată

În cursul urmăririi penale, prin adresa cu nr. 39884 din 01.09.2016, Spitalul Clinic de Urgențe Sf. Spiridon Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 161,11 lei, reprezentând valoarea cheltuielilor medicale acordate persoanei vătămate C., solicitând și obligarea inculpatul la plata dobânzii legale.

De asemenea, prin adresele cu același număr, 10646/16.08.2016, Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. Nicolae Oblu Iași s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 131,35 lei, reprezentând valoarea cheltuielilor medicale acordate persoanei vătămate B. și cu suma de 50 lei, reprezentând valoarea cheltuielilor medicale acordate persoanei vătămate C., sume solicitate a fi actualizate cu rata inflației.

Din actele medicale și din cuprinsul celor două certificate medico-legale depuse la dosar rezultă că cheltuielile efectuate de părțile civile unități medicale, pentru îngrijirea celor două victime ale accidentului rutier produs de inculpat, sunt în directă legătură cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea acestuia. Or, potrivit art. 1392 C. civ., cel care a făcut cheltuieli pentru îngrijirea sănătății victimei sau, în caz de deces al acesteia, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli. Prin urmare, unitățile medicale sunt în drept a solicita rambursarea de către inculpat a cheltuielilor determinate de îngrijirea sănătății victimelor accidentului rutier produs de acesta.

În același timp, întrucât repararea prejudiciului pretins de unitățile medicale trebuie să fie integrală, iar părțile civile și-au precizat și dovedit cu înscrisuri pretențiile încă de la momentul formulării cererilor de constituire de parte civilă, de la acel moment inculpatul a fost pus în întârziere, urmând a datora dobânzi legale și actualizări, conform celor solicitate de părți.

Prin urmare, în baza art. 19 și art. art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1381 și urm. din Legea nr. 287/2009, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgențe "Sf. Spiridon" Iași și de partea civilă Spitalul Clinic de Urgențe "Prof. Dr. Nicolae Oblu" Iași și a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 161,11 lei, plus dobânda legală de la data formulării cererii (01.09.2016) și până la plata integrală a debitului, respectiv la plata sumei de 181,35 lei, actualizată cu rata inflației, de la data formulării cererii (16.08.2016) și până la plata integrală a debitului.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul A., care a criticat soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, astfel cum au fost prezentate în scris și susținute oral, inculpatul a solicitat, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare pentru toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, invocând următoarele împrejurări:

a) Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de dispozițiile art. 338 alin. (1) C. pen., apelantul-inculpat a apreciat incident impedimentul la exercitarea acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) litera b C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

Apelantul a susținut că existența sau, dimpotrivă, lipsa elementului subiectiv al intenției trebuie apreciate în funcție de condițiile concrete existente la locul și momentul producerii accidentului rutier, respectiv, în funcție de posibilitatea efectivă a conducătorului auto de a percepe că există persoane vătămate în urma impactului.

Deși, în contextul conținutului normativ actual al art. 338 C. pen., Decizia de recurs în interesul legii nr. 66 din 15.10.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (decizie care condiționa existența laturii obiective a infracțiunii de producerea unor vătămări sau leziuni cu un anumit grad de gravitate, respectiv, evaluat la peste 10 zile de îngrijiri medicale) și-a încetat aplicabilitatea, numărul de zile de îngrijiri medicale prezintă și actualmente relevanță în analiza laturii subiective, prin raportare la condiția negativă înscrisă în art. 338 alin. (3) C. pen.

Tocmai de aceea, apelantul-inculpat a apreciat că instanța de fond trebuia să aibă în vedere, în aprecierea posibilității sale de a conștientiza faptul că victimele au suferit o vătămare în urma accidentului, caracterul minor și poziționarea pe corp a leziunilor produse, astfel cum rezultă din certificatele medico-legale, dar și din comportamentul acestora după producerea incidentului rutier, care nu a fost unul de natură să sugereze că ele ar fi suferit vreo vătămare. În acest sens, apelantul inculpat a făcut trimitere la declarațiile martorei D. (care, în cursul judecății, și-a nuanțat depoziția dată în faza inițială a procesului), dar și la împrejurările ce rezultă din restul probelor administrate, care relevă că victimele au ieșit singure din mașină, concluzionând, pe baza acestor mijloace de probă, că percepția sa a fost aceea a producerii exclusive a unor pagube materiale în urma accidentului rutier.

b) Cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de dispozițiile art. 196 alin. (1), (3), (4) C. pen., apelantul-inculpat a apreciat incident, în principal, impedimentul la exercitarea acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., deoarece lipsește plângerea prealabilă a persoanelor vătămate, și, în subsidiar, pe cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv, fapta nu este prevăzută de legea penală.

În susținerea criticii principale, inculpatul A. a arătat că declarațiile luate persoanelor vătămate în timpul urmăririi penale, aflate la filele 38 și 43 ale dosarului, nu sunt conforme cerințelor prevăzute de art. 295 raportat la art. 289 C. proc. pen., astfel că ele nu au valoarea unor plângeri prealabile.

În subsidiar, apelantul a susținut că reținerea infracțiunii de vătămare corporală din culpă este condiționată de constatarea aflării conducătorului auto implicat sub influența băuturilor alcoolice. În cauza de față, această condiție nu este îndeplinită, acuzarea nereușind să demonstreze, dincolo de orice dubiu, faptul că, anterior producerii accidentului, inculpatul consumase băuturi alcoolice.

În acest sens, apelantul-inculpat a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Ordinul nr. 1512/2013 al Ministerului Sănătății, urmare a inexistenței unei examinări clinice de către personalul medical autorizat, omisiune care nu poate fi suplinită prin administrarea probatoriului testimonial, caracterizat de subiectivism, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor D. și F., ale căror aprecieri depășesc posibilitățile concrete, reale, ale acestora de percepere a anumitor elemente de fapt relative la stare de ebrietate în care s-ar fi aflat inculpatul.

Apelantul-inculpat a apreciat, de asemenea, că elementele reținute de către instanța de fond (cum ar fi, de exemplu, caracterul dezorganizat al scrisului său pe actele întocmite de organele de poliție), nu constituie, prin ele însele, dovezi ale aflării sub influența alcoolului, de vreme ce o atare împrejurare putea avea alte cauze, cea mai probabilă fiind starea de surescitare produsă de evenimentele în care a fost implicat.

c) Cu privire la infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de dispozițiile art. 337 C. pen., apelantul a apreciat incident impedimentul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., fapta nefiind săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

În acest sens, a susținut că pretinsul său refuz, astfel cum a fost reținut de către organele de cercetare penală, a vizat recoltarea de probe biologice în sediul poliției, nicidecum eventuala deplasare la o unitate medicală autorizată, pentru prelevarea de mostre. Aceasta deoarece, dacă organele de anchetă l-ar fi condus pe inculpat la o unitate sanitară, așa cum prevăd dispozițiile legale, eventualul său refuz la prelevarea de mostre biologice ar fi putut fi consemnat pe buletinul de examinare clinică și confirmat de doi martori și de medicul examinator. Neprocedându-se astfel, recoltarea de probe s-ar fi realizat la sediul poliției, în acest context inculpatul exprimându-și refuzul la prelevare.

În subsidiar, apelantul-inculpat a solicitat reaprecierea necesității aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., susținând că, întrucât normele de incriminare ale celor trei infracțiuni deduse judecății nu prevăd obligativitatea aplicării acestei sancțiuni, faptele săvârșite nu au legătură cu atribuțiile de serviciu, iar circumstanțele sale personale sunt pozitive, menținerea interdicțiilor ar afecta în mod direct și iremediabil cariera sa profesională, de executor judecătoresc.

În cursul dezbaterilor orale, apelantul-inculpat a solicitat și reducerea la un an a duratei pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a conduce vehicule pentru care este necesar permisul de conducere, susținând că, în condițiile în care nu a mai condus autovehicule de la data săvârșirii faptelor (aproximativ un an și jumătate), interzicerea acestui drept pe o perioadă de încă un an după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare este suficientă pentru asigurarea scopului sancțiunii complementare.

În cursul judecării apelului, interpelat în conformitate cu prevederile art. 420 alin. (4) C. proc. pen., inculpatul A. a optat pentru a nu face declarații în fața instanței de apel și a înțeles să nu solicite administrarea altor mijloace de probă.

În ședința publică din data de 23 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei de vătămare corporală din culpă, reținută în sarcina inculpatului A., din infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (1), (3) și (4) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 196 alin. (1) și (4) C. pen., susținerile procurorului și părților, sub acest aspect, fiind expuse detaliat în încheierea de dezbateri de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază fondat apelul declarat, însă numai în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:

Ansamblul circumstanțelor faptice în care au fost comise infracțiunile deduse judecății a fost corect reținut de către instanța de fond, în urma unei analize ample, judicioase și exhaustive a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești.

Susținerile și apărările punctuale ale inculpatului A. au fost cenzurate de către Curtea de Apel în mod detaliat, pe baze probatorii, prin evaluarea tuturor mijloacelor de probă existente și a ansamblului elementelor de fapt pertinente, a căror existență și configurație au fost neechivoc dovedite.

În virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, efectuând propria analiză a particularităților cauzei, Înalta Curte constată în totalitate temeinice statuările primei instanțe, referitoare la circumstanțele temporale și spațiale în care au fost comise acțiunile ilicite deduse judecății, la conduita adoptată de inculpatul A. la data critică și la efectele acestei conduite în planul relațiilor sociale protejate de legea penală.

Probatoriul testimonial și cu înscrisuri administrat pe parcursul procesului evidențiază, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., că, la data de 29 iulie 2016, în jurul orelor 6:37, în timp ce conducea autoturismul marca I., cu numărul de înmatriculare x, pe B-dul Chimiei din municipiul Iași, la intersecția cu B-dul Metalurgiei, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul A. nu a respectat semnificația indicatorului rutier "Stop" și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca J., cu numărul de înmatriculare x, condus în mod regulamentar de persoana vătămată B., intrând în coliziune cu acesta.

În urma impactului, autoturismul marca I., condus de apelantul-inculpat, a fost proiectat în tramvaiul marca GT 4 cu numărul IS-040, condus în mod regulamentar de martora D., iar autoturismul în care se aflau persoanele vătămate B. și C. a fost împins spre liniile de tramvai, s-a răsturnat pe o parte, după care a revenit pe roți.

După producerea impactului, ambele victime au ieșit singure din habitaclul vehiculului, C. acuzând dureri la brațul drept; martorii prezenți la fața locului au sesizat telefonic organele de poliție, însă, înainte de sosirea acestora, inculpatul A. a mutat autoturismul din locul în care se oprise inițial în urma impactului și a părăsit locul accidentului, fiind depistat ulterior, la scurt timp, în fața locuinței sale din municipiul Iași, așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu acea ocazie.

Organele de poliție sosite la locul producerii accidentului rutier le-au identificat pe