ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 360 din data de 27 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art. 5 C. pen., s-a constatat că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului este reprezentată de C. pen. din 1969 și Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, și, în consecință, în baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., faptă din perioada aprilie - mai 2012.

În baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost achitat același inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, faptă din luna aprilie 2013.

S-a luat act că inculpatul a fost reținut, arestat la domiciliu și arestat preventiv în perioada 04.02.2015 - 08.05.2015.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr. 281/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de luare de mită.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: denunț și declarații C., declarații martori (dintre care unul, D., cu identitate protejată), raport de constatare criminalistică asupra comportamentului simulat nr. 315.785 din 23.01.2015 întocmit de expert criminalist psiholog din cadrul I.P.J. Buzău, procese verbale de redare a unor convorbiri telefonice, procese verbale de constatare a unor situații de fapt întocmite de ofițerul de poliție judiciară din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploiești, înscrisuri, declarații suspect/inculpat A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 2821/105/2015 la data de 05 mai 2015.

Prin încheierea nr. 285 din data de 18 iunie 2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat competența Tribunalului Prahova în soluționarea cauzei, precum și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, în baza art. 374 alin. (1) C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța de fond i-a adus inculpatului la cunoștință prevederile art. 374 alin. (4) și ale art. 396 alin. (10) C. proc. pen., acesta arătând că nu dorește ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate instituite de aceste texte legale, rezervându-și dreptul la tăcere pentru moment.

Instanța de fond a reținut că inculpatul a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale constând în declarațiile martorilor C., E., F., D., G., H. și I. și a solicitat în apărare, iar tribunalul a încuviințat, audierea martorilor J., K., L., M. și N.

Pe parcursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea martorilor anterior menționați, precum și a inculpatului .

Examinând probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și cu prilejul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că, în perioada 01 aprilie 2010 - 10 septembrie 2010, inculpatul A. a îndeplinit funcția de director executiv adjunct Compartiment Financiar Gestiune din cadrul Consiliului Județean Prahova (Direcția Economico-Financiară), apoi până la data de 31 iulie 2012, funcția de director executiv adjunct în cadrul Direcției Economice din Consiliul Județean Prahova, iar de la data de 01 august 2012 a fost numit în funcția de director executiv al Direcției Finanțelor Publice Prahova.

De asemenea, instanța de fond a reținut că prima acuzație ce i s-a adus inculpatului a constat în aceea că, în perioada aprilie - mai 2012, având calitatea de director executiv adjunct la Direcția Economică din cadrul Consiliului Județean Prahova cu atribuții delegate de ordonator principal de credite și administrator public, a primit în mod repetat, în trei rânduri, de la denunțătorul C., sumele de 20.000 lei, 10.000 lei respectiv 20.000 lei (în total 50.000 lei), pentru ca, în calitatea deținută, să facă demersuri pentru favorizarea S.C. O. S.R.L. Blejoi în sensul atribuirii lucrării privind modernizarea drumului județean DJ 101 I P. finanțată din fondurile Consiliului Județean Prahova, efectuării cu prioritate a plăților către această societate și suplimentării cu 20% din valoarea totală a lucrării de reabilitare și asfaltare menționate, pe parcursul derulării contractului. Acuzarea a apreciat că cele trei acte materiale sunt dovedite cu depozițiile martorilor C., E., F., H. și I., dar și cu înscrisuri, printre care raportul specialistului D.N.A. întocmit în dosarul nr. x/2013 și raportul de constatare criminalistică asupra comportamentului simulat nr. 315.785 din 23 ianuarie 2015 întocmit de expertul criminalist psiholog din cadrul I.P.J. Buzău (din care rezultă sinceritatea declarațiilor primilor trei martori).

Făcând propria analiză a mijloacelor de probă pe care se întemeiază această acuzație, prima instanță a constatat că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul nu a fost răsturnată.

Astfel, în rechizitoriu s-a susținut că suma de 50.000 lei i-a fost remisă inculpatului de către martorul denunțător C. în trei rânduri: de două ori în incinta sediului Consiliului Județean Prahova (suma de 20.000 lei pentru susținerea intereselor S.C. O. S.R.L. la atribuirea lucrării P. și suma de 10.000 lei pe parcursul derulării lucrării, la depunerea uneia dintre situațiile de plăți de către agentul economic, pentru decontarea cu prioritate a tuturor sumelor către societatea menționată) și ultima dată la sediul biroului deținut de denunțător în comuna Bărcănești, sat Tătărani (suma de 20.000 lei pentru susținerea în acordarea unei suplimentări de 20% din valoarea totală a lucrării atribuite). În continuare, s-a menționat că ultima remitere de bani s-a făcut în prezența martorei F. care, la solicitarea lui C., a pregătit efectiv suma ce urma a fi dată, în cuantumul respectiv, precum și că existența faptelor expuse a fost confirmată și de martora E., care era persoana de încredere a lui C. și care îi ținea evidența cheltuielilor, inclusiv a celor privind sumele cu care erau cointeresați funcționarii publici, pentru a avea o evidență exactă a profiturilor.

Or, instanța de fond a reținut că, în privința sumelor pretins oferite inculpatului în incinta sediului Consiliului Județean Prahova, declarația martorului denunțător C. nu este confirmată de alte probatorii concludente, care să excludă orice echivoc, astfel încât dubiul îi profită inculpatului.

Astfel, martora E. a precizat în declarația dată în fața procurorului că "…eu mă ocupam cu evidența personală a cheltuielilor lui C., cheltuieli ocazionate de desfășurarea unor lucrări atribuite prin licitații publice. Aceste lucrări erau atribuite unor societăți ca urmare a înțelegerilor prealabile pe care reprezentanții acestora le aveau cu șeful meu. Pentru a fi atribuite lucrări societăților susținute de către C., acesta plătea anumite sume de bani unor funcționari, iar eu trebuia să evidențiez în orice moment profitul și cheltuielile avute. Mai concret, C., în anul 2012, în urma unor planificări a unor cheltuieli mi-a spus să țin evidența strictă a sumelor de bani rezultați în urma câștigării de către S.C. O. S.R.L. a lucrării P. … C. i-a mai remis lui A., în vederea sprijinului acordat la lucrarea P., cum ar fi urgentarea plăților, și alte sume de bani pe care la momentul respectiv le-am evidențiat ca și cheltuieli, dar nu mai pot preciza cuantumul exact al acestora și datele remiterii banilor".

Aceeași martoră a susținut, cu ocazia audierii de către instanța de fond, la data de 08 septembrie 2015, că "În timp, am ajuns să țin pentru C. anumite evidențe în privința socotelilor, în concret în privința cheltuielilor pe care le făcea, chiar și personale. Aceste cheltuieli erau ținute pe niște coli de hârtie separate pe care le aruncam când nu mai erau de actualitate. Știu că în privința lucrării de modernizare a drumului P., și C. a făcut anumite cheltuieli pe care eu le-am evidențiat în cuprinsul unor hârtii. Știu că referitor la această lucrare s-au dat niște bani domnului A. de mai multe ori de către C. ".

S-a observat, așadar, că mijloacele de probă pe care procurorul își întemeiază acuzația analizată reliefează doar existența unor indicii în ceea ce privește o pretinsă implicare a inculpatului A. în favorizarea S.C. O. S.R.L. Blejoi, care din punctul de vedere al instanței de fond, nu dau consistență și nu pot fi valorificate ca elemente determinante de natură să conducă la stabilirea vinovăției acestuia.

Tribunalul a reținut, totodată, că nici depozițiile martorilor H. și I. nu sunt apte să ateste, fără echivoc, situația de fapt invocată în rechizitoriu, întrucât în susținerile acestora nu s-au regăsit elemente concrete (data, modalitatea și împrejurările în care denunțătorul i-ar fi oferit inculpatului sume de bani și nici cuantumul acestora), cu relevanță juridică în reținerea primirii de către inculpat de sume de bani în scopul arătat.

În privința sumei de 20.000 lei pretins primită de către inculpat în incinta biroului deținut de denunțător în comuna Bărcănești, sat Tătărani, martorele E. și F. au arătat că au cunoștință despre această împrejurare, în opinia acuzării depozițiile acestora conducând cu certitudine la reținerea vinovăției inculpatului.

Astfel, în cursul urmăririi penale, E. a susținut că "la un moment dat, în primăvara anului 2012, știu că la biroul S.C. R. S.R.L. din com. Bărcănești, satul Tătărani, a venit A. Nu-mi amintesc cu exactitate dacă înainte de sosirea acestuia la birou sau în timp ce acesta se afla în birou cu C., colega mea, F., actualmente F., a primit dispoziție de la acesta din urmă să pregătească «două sute de milioane pentru A.». Suma respectivă a fost extrasă de colega mea din sertarul unde noi țineam banii și depusă într-un plic pe care ulterior i l-a dat lui C.".

În cursul judecății, audiată fiind la data de 08 septembrie 2015, aceeași martoră a afirmat, în legătură cu suma de bani în discuție, următoarele:

" personal am auzit într-una din zile când C. i-a cerut secretarei sale F. să-i pregătească banii lui A. Dacă nu mă înșel, era vorba de 20.000 lei. Secretara a pregătit banii, i-a pus într-un plic, a intrat în biroul lui C., căruia i-a înmânat acel plic, în biroul lui C. la acel moment fiind A. Nu am observat momentul în care plicul i-a fost înmânat lui A., însă afirm cu certitudine că banii i-au fost dați".

De asemenea, martora F. a declarat în cursul urmăririi penale că "în primăvara anului 2012, din câte îmi amintesc, înainte de sărbătorile pascale, C. mi-a spus «să pregătesc suma de două sute milioane lei pe care să-i pun într-un plic» pentru că o să vină o persoană căreia trebuie să-i dea suma respectivă. Am scos din sertarul în care aveam bani o sută de bancnote de 200 lei pe care le-am introdus într-un plic. La scurt timp, la biroul șefului meu a sosit A. După câteva minute de discuții între cei doi, C. mi-a cerut plicul cu suma pe care mi-o solicitase să o pregătesc. Am intrat în biroul în care se aflau cei doi și am înmânat plicul cu suma de 20.000 lei șefului meu, care în prezența mea a remis lui A. suma respectivă. La acel moment nu cunoșteam motivul pentru care C. a remis acea sumă lui A., dar ulterior am aflat de la colega mea de birou, E., că suma respectivă era dată acelei persoane pentru a favoriza o societate a cărei denumire nu o cunosc și care efectua lucrarea P. pentru Consiliul Județean Prahova. Precizez faptul că la momentul la care șeful meu mi-a solicitat să-i pregătesc cele «două sute de milioane», în birou se afla și colega mea E., care știu că și-a notat respectiva sumă de bani în evidența pe care o ținea cu referire la cheltuielile și profitul pentru lucrarea P.".

Împrejurarea în care secretara denunțătorului a pregătit suma de bani și momentul ulterior acesteia a fost descrisă cu prilejul audierii aceleiași persoane de către instanța de fond, la data de 08 septembrie 2015, astfel:

"Din câte îmi amintesc, în primăvara anului 2012 am fost chemată de către C. în biroul său, acesta rugându-mă să-i pregătesc suma de 20.000 lei și să o pun într-un plic, pentru că urmează să vină cineva, fără să îmi dea o altă explicație. Am pregătit suma respectivă, am pus-o într-un plic și din câte îmi amintesc, dar nu sunt sigură, era prezentă în acel moment și colega mea, E. La biroul lui C. a sosit A. și la un moment dat, C. m-a strigat, rugându-mă să i aduc acel plic, lucru pe care l-am făcut. Cred că acel plic era destinat domnului A. și am observat când C. a pus acel plic pe masă".

Reaudiată fiind de instanță în ziua de 29 iunie 2016, martora F. a afirmat, printre altele:

"C. mi-a spus să pregătesc «200 milioane lei», ceea ce am și făcut, în sensul că am luat din sertar 100 de bancnote a câte 200 lei și le-am pus într-un plic. Am ținut plicul la mine și la un moment dat, la birou a ajuns A.… La un moment dat, C. m-a strigat și mi-a spus să-i aduc plicul. Am intrat cu plicul pregătit în birou și i l-am dat lui C., dar nu îmi amintesc dacă i l-am înmânat sau l-am lăsat pe birou, în dreptul său, după care am ieșit din birou. În momentul în care am ieșit din birou, fiind poziționată în lateral, am observat cum C. i-a împins pe masă acel plic lui A. și nu am observat dacă acesta l-a luat sau nu și nici ce s-a întâmplat mai departe, întrucât am ieșit din birou și cred că am închis ușa. Afirmația «în prezența mea a remis lui A. suma respectivă» consemnată în declarația dată în fața procurorului semnifică faptul că C. i-a dat lui A. acea sumă și arăt că ulterior am făcut legătura înmânării efective a sumei, deoarece am auzit de la colega mea, E., că și-a notat pe o fișă suma de bani în dreptul lucrării P.. În momentul când C. i-a împins acea sumă de bani lui A. nu am auzit niciun refuz din partea celui din urmă și nici vreun cuvânt de mulțumire. …Nu l-am văzut pe A. punând mâna pe plic. Plicul se oprise în apropierea lui A. la o distanță de circa 10-20 cm."

Tribunalul, a mai reținut că, din raportul de constatare criminalistică asupra comportamentului simulat nr. 315.785 din 23 ianuarie 2015 întocmit de expert criminalist psiholog din cadrul I.P.J. Buzău rezultă că răspunsurile martorilor C., E. și F. nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Or, instanța de fond a apreciat că declarațiile celor trei martori trebuie analizate prin raportare la buna lor credință, la interesul manifestat în cauză, la legăturile dintre ei, precum și la împrejurările formulării denunțului.

Astfel, referitor la C., s-a reținut că este de notorietate că acesta a fost trimis în judecată cel puțin în trei dosare (aflate în prezent pe rolul Tribunalului Prahova - x/105/2014, al Curții de Apel București - x/2/2014 și al Înaltei Curți de Casație și Justiție - x/1/2014), încă nesoluționate, prin urmare, veridicitatea afirmațiilor sale trebuie analizată în mod minuțios, prin raportare la mobilul din spatele acestui demers procesual, care poate consta în beneficiul pe care legea i-l acordă, și anume - reducerea limitelor de pedeapsă.

De asemenea, s-a constatat că martorele E. și F. se află în relații foarte apropiate cu denunțătorul C. (angajate ale sale la momentul săvârșirii pretinselor fapte, iar F. - și în prezent), iar cea dintâi, posibil și de adversitate față de inculpat, aceasta fiind afectată în mod direct ca urmare a activităților de inspecție fiscală efectuate în perioada cât inculpatul a deținut funcția de director executiv al Direcției Finanțelor Publice Prahova, în urma cărora a fost trimisă în judecată (având calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Prahova).

În plus, s-a apreciat că testarea sincerității celor trei persoane nu trebuie supraestimată, în condițiile în care această tehnică, pe de o parte, nu face parte din mijloacele de probă enumerate în art. 97 C. proc. pen., testul poligraf fiind, de cele mai multe ori, imperfect, dependent de o multitudine de factori subiectivi.

Indiciile furnizate de concluziile testării poligraf, în opinia instaței de fond, pot fi valorificate, în planul unei soluții, doar dacă sunt coroborate cu alte elemente de fapt, suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului.

Astfel, deși în descrierea primei acuzații se afirmă că în perioada aprilie - mai 2012, inculpatul avea "calitatea de director executiv adjunct la Direcția Economică din cadrul Consiliului Județean Prahova cu atribuții delegate de ordonator principal de credite și administrator public", din actele existente în dosarul de urmărire penală a rezultat că abia în data de 23 mai 2012 i-a fost delegată acestuia calitatea de ordonator principal de credite (conform dispoziției nr. 119 emisă de președintele Consiliului Județean), iar administrator public nu a fost desemnat niciodată.

În perioada menționată, inculpatul îndeplinea funcția de director executiv adjunct la Direcția Economică din cadrul Consiliului Județean Prahova, scopul principal al postului fiind coordonarea, organizarea, îndrumarea și controlarea activității Compartimentului Decontări Fonduri Europene (conform fișei postului nr. 1072 din 10 septembrie 2010) și începând cu data de 23 mai 2012 i s-a delegat calitatea de ordonator principal de credite, calitate ce era îndeplinită pe timp limitat și din motive bine întemeiate, în caz de absență a președintelui, a vicepreședintelui și a administratorului public (conform pct. 2 al art. 1 din dispoziție).

S-a reținut că în niciuna din aceste calități inculpatul nu avea vreo competență în privința atribuirii lucrării privind modernizarea drumului județean DJ 101 I P. (contract din 19 aprilie 2012) sau suplimentării cu 20% din valoarea totală a lucrării de reabilitare și asfaltare (act adițional nr. 13024/3006 din 26 septembrie 2012). Această lucrare a fost finanțată din fondurile Consiliului Județean Prahova, componența comisiei de evaluare în vederea atribuirii prin procedura de cerere de oferte a contractului de lucrări în discuție (din care inculpatul nu făcea parte) a fost stabilită prin dispoziția nr. 31 din 22 februarie 2012 a președintelui Consiliului județean, S., iar procedura de achiziție a fost on-line, prin urmare, posibilitatea inculpatului de a efectua demersuri, în exercitarea îndatoririlor de serviciu, pentru favorizarea S.C. O. S.R.L. Blejoi în sensul atribuirii lucrării sau suplimentării acesteia era inexistentă.

Singura atribuție pe care inculpatul ar fi putut-o avea în calitățile menționate era aceea a efectuării cu prioritate a plăților către această societate, fapt ce nu a fost demonstrat de către acuzare. În acest sens, s-a reținut că, deși instanța a efectuat demersuri în vederea atașării la dosar a actelor aprobate/semnate de cãtre inculpat în legătură cu contractul nr. x/1042 din 19 aprilie 2014 având ca obiect executarea lucrării "Modernizare DJ 101 I P., jud. Prahova" și cu actul adițional lucrări suplimentare, acestora nu li s-a dat curs nici de către Consiliul Județean Prahova (care a răspuns că documentele au fost ridicate în original de la sediul sãu, conform procesului verbal din data de 20 noiembrie 2013 și nu au fost restituite până în prezent - f.133 vol. II), nici de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești (care a răspuns că probele în baza cărora s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului în dosarul nr. x/2014 se află la dosarul cauzei - f.157 vol. II). Cum în dosarul de urmărire penală astfel de înscrisuri nu există, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că S.C. O. S.R.L. Blejoi ar fi beneficiat de plăți preferențiale în detrimentul altor societăți care au efectuat lucrări pentru Consiliul Județean Prahova, instanța de fond a apreciat că nu poate fi trasă o concluzie certă cu privire la vinovăția inculpatului.

În plus, s-a apreciat că nu poate fi omis faptul că prin rechizitoriul nr. x/2013 al aceleiași unități de parchet (existent în fotocopie la filele 101 și urm. vol. III u.p.), denunțătorul C. și președintele Consiliului Județean Prahova, S., au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și dare de mită (cel dintâi), respectiv luare de mită (cel de-al doilea), pretins comise în legătură și cu lucrarea "Modernizare DJ 101 I P., jud. Prahova", în scopul încheierii contractului și decontarea cu prioritate a sumelor solicitate la platã. Or, în condițiile în care denunțătorul C. era apropiat al familiei T., s-a apreciat că este greu de acceptat că acesta avea interesul să mai intervinã și pe lângă inculpatul A. (care nu se putea implica direct în derularea procedurilor privind lucrarea supusă analizei), scopul său putând fi atins doar prin abordarea directă a președintelui Consiliului județean sau a persoanelor care au făcut parte din comisia de evaluare în vederea atribuirii prin procedura de cerere de oferte a contractului de lucrări în discuție.

În legătură cu acest din urmă aspect, s-a reținut că martorii J., K., L. și N., audiați de prima instanță la propunerea inculpatului, au relevat că inculpatul nu s-a implicat în niciun fel în derularea procedurilor de atribuire a lucrării către S.C. O. S.R.L. Blejoi și nici nu a încercat să influențeze vreun membru al comisiei în acest scop.

Instanța de fond a mai considerat că nici depozițiile martorilor H. și I. nu sunt relevante pentru reținerea vinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii celei dintâi acuzații de luare de mită ce-i este adusă, împrejurarea că în biroul său au fost purtate discuții în legătură cu societatea ce trebuia să fie declarată câștigătoare a licitației (conform unor înțelegeri dintre C., administratorii unor societăți comerciale și persoane angajate în cadrul Consiliului Județean Prahova) și se stabileau strategii prin care să fie descalificate societățile care depuseseră oferte cu un preț mai mic decât cel ofertat de către S.C. O. S.R.L. Blejoi, neimpunând în mod automat concluzia că A. a primit bani în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

În legătură cu cea de-a doua acuzație adusă inculpatului s-a reținut că aceasta constă în aceea că în luna aprilie 2013, înainte de sărbătorile pascale, având calitatea de director executiv al D.G.F.P. Prahova, a primit de la C. suma de 10.000 lei pentru a favoriza aceeași societate, S.C. O. S.R.L., la un control derulat de către inspectorii din subordinea sa.

Instanța de fond a observat că teza acuzării constă în aceea că denunțătorul C. avea interes în cenzurarea controlului derulat de organele fiscale la S.C. O. S.R.L. Blejoi, deoarece aceasta era una dintre societățile cu care relaționa și de la care primea comisioane, societatea pe care o controla, S.C. U. S.R.L., având încheiate cu agentul economic documente fictive în baza cărora se rulau sume importante de bani reprezentând obiect al unor infracțiuni de corupție, iar relațiile inadecvate dintre cele două societăți comerciale au fost relevate în totalitate abia după controlul inopinat efectuat de D.G.R.F.P. Ploiești la solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În privința acestei acuzații, instanța de fond a reținut că, prin raportul de inspecție fiscală x din 01 iulie 2013 întocmit de inspectorii V. și W. și avizat de șef serviciu X., în ceea ce privește relația dintre S.C. O. S.R.L. Blejoi și S.C. U. S.R.L. a fost stabilită T.V.A. de plată suplimentară în valoare totală de 65.696 lei. Obiectivul acestei inspecții fiscale a fost verificarea modului de calcul, evidențiere și declarare a impozitului pe profit pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 30 septembrie 2012, a taxei pe valoare adăugată și a redevențelor miniere aferente perioadei 01 ianuarie 2009 - 31 ianuarie 2013.

Prin adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești emisă la data de 23 octombrie 2013 în dosarul nr. x/2013 s-a solicitat reverificarea contribuabilului S.C. O. S.R.L. Blejoi în relația cu S.C. U. S.R.L., "întrucât au apărut elemente de natură penală, care conduc la faptul că acesta din urmă nu avea capacitățile logistice să susțină lucrările contractate" . Urmare apariției acestor date suplimentare, necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificării parțiale, a fost emisă decizia de reverificare nr. x din 25 octombrie 2013 de către conducătorul activității de inspecție fiscală, G., astfel că în perioada 11 noiembrie 2013 - 18 noiembrie 2013 s-a desfășurat o nouă inspecție fiscală având ca obiect verificarea modului de calcul, evidențiere și declarare a impozitului pe profit pentru perioada 01 ianuarie 2009 - 30 septembrie 2012 și a taxei pe valoare adăugată aferentă perioadei 01 ianuarie 2009 - 31 ianuarie 2013.

Prin raportul de inspecție fiscală din 20 noiembrie 2013 întocmit de inspectorii V. și Y., avizat de șef serviciu M., în ceea ce privește relația dintre S.C. O. S.R.L. Blejoi și S.C. U. S.R.L. a fost determinată T.V.A. de plată suplimentară în valoare totală de 1.095.783 lei.

Așadar, s-a reținut că diferența dintre suma stabilită inițial cu titlu de T.V.A. de plată suplimentară în relația dintre cele două societăți comerciale (65.696 lei) și cea stabilită ulterior (1.095.783 lei) se explică prin aceea că din ancheta efectuată în dosarul nr. x/2013 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au rezultat elemente pe care inspectorii fiscali ce au analizat activitatea S.C. O. S.R.L. Blejoi nu aveau de unde să le cunoască, în concret, fictivitatea achizițiilor de lucrări și servicii evidențiate de S.C. O. S.R.L. Blejoi în perioada 2012 - 2013 de la S.C. U. S.R.L., în valoare totală de 6.000.978 lei.

Ca atare, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține că inculpatul A. a favorizat S.C. O. S.R.L. Blejoi la controlul derulat inițial de către inspectorii fiscali V. și W., cu atât mai mult cu cât inclusiv din declarațiile acestor persoane date în cursul urmăririi penale rezultă că acest prim control nu a avut ca obiectiv analizarea relațiilor comerciale dintre contribuabil și un furnizor anume, și niciuna dintre ele nu a primit dispoziții de la vreunul din superiori sau de la vreo altă persoană, pentru a avea o anumită conduită în modul de efectuare a activităților de control și nici sub aspectul influențării rezultatului controlului prin favorizarea vreuneia dintre societăți .

Modalitatea în care s-a procedat la reverificarea activității S.C. O. S.R.L. Blejoi din punct de vedere fiscal a fost descrisă de către persoane angajate în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești într-o manieră cât se poate de firească, fără a se evidenția aspecte de natură să contureze interesul inculpatului în favorizarea acestei societăți.

De asemenea, instanța de fond a reținut că, în opinia acuzării, comiterea celei de-a doua infracțiuni ce i se impută inculpatului rezultă nu doar din constatările inspectorilor fiscali menționate în precedent, ci și din declarațiile martorilor C., E., D. (cu identitate protejată), G., I., cartea de vizită aparținând inculpatului purtând pe verso semnătura în original a acestuia, raportul de constatare criminalistică asupra comportamentului simulat nr. 315.785 din 23 ianuarie 2015 întocmit de expert criminalist psiholog din cadrul I.P.J. Buzău, procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice interceptate și înregistrate într-un alt dosar de urmărire penală, respectiv dosarul nr. x/2013.

Astfel, s-a susținut în rechizitoriu că între denunțătorul C. și inculpat a existat o înțelegere ca martora E. să fie persoana de legătură între cei doi, context în care C. a trimis-o pe aceasta să intervină pentru favorizarea S.C. O. S.R.L. cu ocazia controlului de fond efectuat la începutul anului 2013 (control început la data de 12 martie 2013 și finalizat prin întocmirea Raportului de Inspecție Fiscală din 01 iulie 2013). Parchetul a mai susținut că s-a folosit un mod de comunicare protejat, respectiv A. i-a remis martorei o carte de vizită, care pe verso avea semnătura sa, în acest mod fiind asigurat accesul martorei către biroul său, fără ca vizita să mai fie evidențiată în registrul de intrări. În continuare, s-a menționat că, în vederea acordării sprijinului pentru S.C. O. S.R.L., în preajma sărbătorilor pascale din anul 2013, C. i-a remis inculpatului A. suma de 10.000 lei într-un birou din incinta Consiliul Județean.

Instanța de fond a apreciat că probele pe care procurorul își întemeiază și această a doua acuzare sunt circumstanțiale, indirecte și insuficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului.

Astfel, pe lângă considerentele dezvoltate în precedent în legătură cu valoarea probatorie a depozițiilor martorilor C. și E., respectiv a testării poligraf, instanța de fond a constatat că celelalte mijloace de probă, în esența lor, nu sunt de natură să formeze convingerea judecătorului că inculpatul A. a comis infracțiunea analizată.

Faptul că E. se afla în posesia unei cărți de vizită, semnată pe verso de către inculpat, care-i permitea accesul către biroul acestuia fără evidențierea vizitei în registrul de intrări, respectiv afirmațiile acesteia că în toate situațiile în care s-a întâlnit cu inculpatul "acesta a avut o atitudine jovială, de a rezolva orice problemă", s-a apreciat de către instanța de fond că nu are valoarea unei intervenții determinante pentru a se concluziona că inculpatul a luat mită.

De asemenea, s-a apreciat că împrejurările relevate în cursul urmăririi penale de martorul H., director coordonator în cadrul S.C. Q. S.R.L. Bănești, constând în aceea că "C., din proprie inițiativă, l-a sunat de față cu mine pe A. cu care a discutat despre posibilitatea unei intervenții la persoana care efectua controlul", iar "A. i-a promis lui C. că o să-l ajute", completate în faza cercetării judecătorești în sensul că "după terminarea convorbirii telefonice, C. mi-a spus că A. i-ar fi răspuns că încearcă să ne ajute, dar nu am insistat prea mult în amănunte referitor la natura ajutorului… Cred că C. a făcut un act de bravură atunci când din proprie inițiativă l-a sunat pe acesta, dorind să lase impresia că poate să rezolve orice, însă eu nu am insistat în prea multe amănunte, deoarece știam că orice ajutor din partea lui C. trebuie remunerat pe măsură", nu sunt concludente pentru reținerea vinovăției inculpatului.

Totodată, s-a apreciat că afirmațiile martorului I. din timpul urmăririi penale, conform cărora "după ce am luat la cunoștință despre controlul fiscal ce urma a fi efectuat la S.C. O. S.R.L. Blejoi, l-am contactat și întâlnit pe C. căruia i-am adus la cunoștință faptul că funcționari ANAF verifică și relația cu S.C. U. S.R.L., societate prin care noi plăteam comisioanele. C. mi-a spus să stau liniștit, că rezolvă cu A. pentru ca relația cu S.C. U. S.R.L. să nu fie luată în calcul, ceea ce s-a și întâmplat …", nu sunt apte să evidențieze aspecte ce definesc luarea de mită, în paragrafele precedente fiind explicat motivul pentru care relația în discuție nu a fost analizată, și anume caracterul controlului fiscal derulat (de fond, fără a se cunoaște fictivitatea relațiilor comerciale derulate între cele două societăți, aspect rezultat din ancheta penală).

În plus, tribunalul a reținut că aceeași concluzie reiese și din analiza susținerilor martorului cu identitate protejată D., care a relevat aspecte în legătură cu modalitatea în care au fost desemnați membrii echipei ce a efectuat controlul fiscal al S.C. O. S.R.L. Blejoi (fără relevanță în privința pretinsei activități infracționale a inculpatului A.), precum și în legătură cu solicitarea pe care inculpatul i-a adresat-o șefului de serviciu nominalizat să coordoneze acțiunile, în sensul de a acorda sprijin pentru ca activitatea să aibă bune rezultate, ocazie cu care s-a interesat dacă se va efectua control și la S.C. B. S.A. (de asemenea, fără relevanță în privința acuzației de luare de mită).

Mai mult, instanța de fond a apreciat că nici declarațiile martorului G. nu evidențiază elemente de natură să convingă că inculpatul ar fi încercat să intervină în sprijinul favorizării S.C. O. S.R.L. Blejoi, concluzie ce reiese și din depoziția martorului M., care a descris pe larg procedura verificării activității S.C. O. S.R.L. Blejoi, precum și atenția deosebită acordată solicitării venite din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În concluzie, instanța a constatat că tabloul infracțional prezentat în rechizitoriu, deși vast prin raportare la capacitatea denunțătorului C. ca, folosindu-se de relațiile apropiate cu președintele Consiliului Județean Prahova și fiul acestuia, să influențeze funcționari publici ai autorităților locale pentru a-și însuși mare parte din veniturile unității administrativ teritoriale, nu este de natură să determine concluzia că, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, pentru a se putea dispune condamnarea acestuia.

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (decizia penală nr. 3465 din 27.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), ceea ce în prezentul dosar nu există.

Instanța de fond a apreciat că, în calitate de funcționar public, inculpatul trebuia să se abțină de la orice act sau fapt care putea prejudicia imaginea sau interesele legale ale instituției publice în care își desfășura activitatea, însă conduita necorespunzătoare a acestuia (constând, în acest caz, în punerea la dispoziție a biroului său unor persoane care nu aveau calitatea de angajat al instituției în cadrul căreia lucra, vizitarea unui administrator de societate comercială la sediul firmei, înmânarea unei cărți de vizită semnate pe verso unui astfel de administrator pentru a-i facilita accesul în birou prin neevidențierea vizitei în registrul de intrări al instituției) nu poate fi încadrată în sfera ilicitului penal.

S-a apreciat că probele indirecte, astfel cum au fost analizate în cuprinsul prezentei hotărâri, nu se coroborează cu alte probe (directe sau indirecte), de natură să fundamenteze o soluție de condamnare, ele nejustificând concluzia răsturnării prezumției de nevinovăție a inculpatului, tribunalul, constatând inexistența conduitei descrise de verbum regens în conținutul art. 254 din C. pen. anterior (primirea de bani în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri). Prin urmare, instanța de fond, în baza art. 396 alin. (1), (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată.

În privința legii penale mai favorabile aplicabile inculpatului, în baza art. 5 C. pen., tribunalul a reținut că aceasta este reprezentată de C. pen. din 1969 și Legea nr. 78/2000 în varianta anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012, chiar dacă limitele de pedeapsă sunt mai mari, deoarece:

- în privința concursului de infracțiuni, C. pen. anterior prevedea stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune în parte, în final aplicându-se pedeapsa cea mai grea, ce putea fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim era neîndestulător, se putea adăuga un spor de cel mult 5 ani, spre deosebire de noul C. pen., care sancționează concursul de infracțiuni potrivit art. 39 alin. (1), adică aplicarea pedepsei celei mai grele, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

- în situația în care inculpatul ar fi fost găsit vinovat pentru comiterea celor două infracțiuni, modalitatea de executare a pedepsei la care instanța s-ar fi orientat ar fi fost neprivativă de libertate, astfel că legea veche este mai favorabilă prin prisma efectului reabilitării de drept pe care îl atrage suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva sentinței penale nr. 360 din 27 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești a susținut că, în mod greșit prima instanță a reținut că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului și că nu s-a dovedit existența conduitei descrise de verbum regens în conținutul infracțiunilor de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată, astfel că soluțiile de achitare dispuse sunt nelegale și netemeinice, sens în care a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței și, în rejudecare, pronunțarea unor soluții de condamnare pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Astfel, Parchetul a apreciat că, din interpretarea coroborată a probelor administrate rezultă, contrar celor reținute de tribunal, că faptele imputate inculpatului există și au fost săvârșite de acesta în modalitatea reținută prin rechizitoriu, așa încât soluțiile de achitare dispuse nu se justifică.

În plus, Parchetul a susținut că, în ceea ce privește primul act material al infracțiunii de luare de mită constând în primirea de către inculpatul A. a sumei de 20.000 lei de la denunțătorul C. în scopul sprijinirii influențării deciziei membrilor comisiei de evaluare pentru atribuirea contractului de lucrări pe tronsonul P., firmei S.C. O. S.R.L. Blejoi, aceasta constituie o infracțiune distinctă, respectiv infracțiunea de trafic de influență, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen. în această infracțiune.

Prin decizia nr. 810 din 11 iulie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești împotriva sentinței penale nr. 360 din data de 27 iulie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, privind pe inculpatul A., pe care a desființat-o și, în rejudecare:

În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. (două acte materiale) l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Conform art. 65 alin. (2) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, ultimul vizând dreptul de a ocupa funcția de administrator public, pe o durată de 2 ani, care se execută potrivit art. 66 C. pen. din 1969.

În temeiul art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. (faptă din luna aprilie 2013) l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Conform art. 65 alin. (2) raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, ultimul vizând dreptul de a ocupa orice funcție de conducere în cadrul finanțelor publice, pe o durată de 2 ani, care se execută potrivit art. 66 C. pen. din 1969.

Potrivit art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. din 1969 au fost contopite pedepsele de mai sus și s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, ultimul vizând dreptul de a ocupa funcția de administrator public și orice funcție de conducere în cadrul finanțelor publice, pe o durată de 2 ani, care se execută potrivit art. 66 C. pen. din 1969.

În baza art. 861 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 862 C. pen. din 1969.

În temeiul dispozițiilor art. 863 C. pen. din 1969, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Prahova;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 863 alin. (3) C. pen. din 1969 s-a impus condamnatului obligația de a nu intra în legătură cu martorul denunțător C., cu martorii E., F., G., I., H. și respectiv, cu numiții S., Z. și AA..

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 raportat la art. 83 C. pen. din 1969.

În baza dispozițiilor art. 71 C. pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) C. pen. din 1969, ultimul vizând dreptul de a ocupa funcția de administrator public și orice funcție de conducere în cadrul finanțelor publice, a cărei executare s-a suspendat potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu în perioada 4 februarie 2015 - 8 mai 2015.

În baza dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen. din 1969 s-a confiscat de la inculpat suma de 40.000 lei.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel, în virtutea caracterului devolutiv al apelului și având în vedere soluțiile de achitare dispuse de prima instanță, a încuviințat cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, în sensul readministrării probatoriilor cu audierea martorilor propuși în actul de sesizare.

Astfel, au fost ascultați martorul denunțător C. și martorele E. și F. în ședința publică din data de 03 noiembrie 2016, I. și G. la data de 19 decembrie 2016, H. la data de 02 martie 2017 și martorul cu identitate protejată D. la data de 13 iunie 2017, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

De asemenea, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile art. 420 alin. (4) și art. 83 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești a procedat la audierea inculpatului A., declarația cestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

Examinând sentința primei instanțe în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat pe parcursul procesului penal, inclusiv în fața instanței de control judiciar, curtea de apel a constatat, în acord parțial cu argumentele expuse de Parchet în calea de atac și contrar apărărilor formulate de inculpat, că aceasta este afectată parțial de nelegalitate și netemeinicie, iar apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, în ceea ce privește prima infracțiune de luare de mită în formă continuată, constând în primirea în trei rânduri, la date diferite a sumei totale de 50.000 lei, curtea de apel a reținut, în urma analizei coroborate a probatoriilor administrate în cauză, cu precădere a înscrisurilor, că în perioada 01 aprilie 2010 - 31 iulie 2012, inculpatul A. a îndeplinit funcția de director executiv adjunct Compartiment Financiar Gestiune din cadrul Consiliului Județean Prahova - Direcția Economico-Financiară, funcție care a încetat odată cu numirea sa, la data de 01 august 2012 în funcția de Director Executiv al Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova.

Potrivit dispoziției nr. 119 din data de 23 mai 2012, aflată la fila 33 vol. II dosar urmărire penală, inculpatului A., funcționar public de conducere în cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean Prahova, i-a fost delegată atribuția de ordonator principal de credite care, în conformitate cu art. 2 alin. (2), se îndeplinește pe timp limitat și din motive bine întemeiate, în caz de absență a președintelui, a vicepreședintelui și a administratorului public.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, prin dispoziția nr. 121 din data de 25 mai 2012 contractul individual de muncă al numitului BB., Administrator Public s-a suspendat începând cu data de 23 mai 2012, ceea ce presupune, coroborat cu dispoziția anterioară, că începând cu această dată, respectiv 23 mai 2012 inculpatul A. a avut atribuții delegate de Administrator Public, noul administrator public fiind numit prin dispoziția nr. 232 din data de 21 august 2012, începând cu data de 23 august 2012 în persoana numitei CC.

Totodată, s-a observat că, potrivit fișei postului nr. 2 din ianuarie 2011, întocmită numitului BB., aflată la filele 26-27 vol. II dosar urmărire penală, Administratorul Public îndeplinește calitatea de ordonator de credite și răspunde, printre altele, de: urmărirea modului de realizare a veniturilor bugetului Consiliului Județean; angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate și a veniturilor bugetare posibil de încasat; organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor financiare asupra patrimoniului aflat în administrare și a execuției bugetare; organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziții publice și a programului de investiții publice; organizarea și ținerea la zi a evidenței patrimoniului, conform prevederilor legale, activitate subordonată președintelui Consiliului Județean și Consiliului Județean.

Curtea de apel, făcând propria evaluare și interpretare a tuturor probatoriilor administrate pe parcursul procesului penal, inclusiv a celor administrate nemijlocit de către instanța de apel, astfel cum au fost evidențiate în precedent, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 103 C. proc. pen., a constatat că soluția de achitare dispusă la primul grad de jurisdicție pentru comiterea celor două acte de luare de mită constând în primirea sumelor de 10.000 lei, respectiv, 20.000 lei, pentru efectuarea cu prioritate a plăților către firma câștigătoare a licitației și pentru suplimentarea cu 20% din valoarea totală a lucrărilor, pe parcursul derulării contractului, este greșită, fiind consecința interpretării necoroborate a mijloacelor de probă și a aprecierii eronate că, în lipsa unor probe directe, cele două acte materiale nu există.

Astfel, instanța de apel a reținut că, așa cum rezultă din declarațiile constante ale martorului denunțător C. în privința modului de organizare și desfășurare a licitației publice organizate de Consiliul Județean Prahova pentru atribuirea lucrării "modernizare drum județean 101 1 P., județul Prahova" care a avut loc în primăvara anului 2012, potrivit înțelegerii, lucrarea trebuia atribuită către S.C. O. S.R.L. Blejoi, unul dintre participanții la licitație, însă pe parcursul procedurii, altă firmă participantă S.C. Q. SRL Bănești a încălcat înțelegerea în sensul că a trimis clarificările solicitate, deși nu ar fi trebuit să le trimită, întrucât era poziționat în fața S.C. O. S.R.L. Blejoi. Martorul a precizat că acesta a fost motivul pentru care a fost convocată de către inculpatul A. o ședință care a avut loc chiar în biroul său de la etajul 1 al Consiliului Județean și la care au participat denunțătorul C., numitul AA., directorul Direcției patrimoniu, și martorii I., administratorul S .C. O. S.R.L. Blejoi, și H., administratorul S.C. Q. S.R.L. Bănești. Discuțiile s-au concentrat pe retragerea din licitație a S.C. Q. S.R.L. pentru ca S.C. O. S.R.L. Blejoi să rămână câștigătoare.

Din declarația martorului denunțător a rezultat că a avut o înțelegere cu inculpatul A. care cunoștea înțelegerile făcute de denunțător cu reprezentanții societăților comerciale, în legătură cu atribuirea contractelor prin licitațiile publice organizate la nivelul Consiliului Județean, potrivit căreia, în schimbul unor sume, trebuia să acorde sprijin pentru efectuarea cu prioritate a plăților către societatea câștigătoare a licitației și obținerea suplimentării de lucrări, până la valoarea maximă admisă, respectiv plata contravalorii acestora.

În acest context, pe perioada derulării contractului, martorul denunțător a remis inculpatului suma de 10.000 lei în incinta Consiliului Județean Prahova, pe parcursul derulării lucrării la depunerea uneia dintre situațiile de plăți de către agentul economic pentru decontarea cu prioritate a tuturor sumelor către societatea S.C. O. S.R.L. Blejoi și suma de 20.000 lei la sediul biroului deținut de denunțător în comuna Bărcănești, sat Tătărani, pentru susținerea în acordarea