ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3645/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și ulterior pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii cererii de strămutare, prin încheierea nr. 2250 din 18 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/2015, reclamantul Județul Bihor prin Președintele Consiliului Județean Bihor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 2634 din 07.03.2012, emisă de pârâtă, privind restituirea în natură a imobilului situat administrativ în Oradea, județul Bihor, imobil aflat în proprietatea publică a Județului Bihor reprezentând fosta Policlinică de Adulți 1 către Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea prin Episcopia Romano-Catolică Oradea și menținerea construcției din str. Republicii, Oradea în domeniul public al județului Bihor.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat autorității publice pârâte revocarea Deciziei nr. 2634/2012, în sensul respingerii cererii de retrocedare nr. 32/C/2002 și menținerea în domeniul public al județului Bihor a imobilului situat în str. Republicii, deși prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 conțin dispoziții derogatorii de la dreptul comun, stabilind că deciziile Comisiei speciale de retrocedare pot fi atacate cu contestație direct la instanță, însă, plângerea a fost formulată în scopul de a soluționa acest aspect pe cale amiabilă.

Pe cale de excepție, s-a invocat depășirea competentei Comisiei Speciale de Retrocedare, având în vedere faptul că cererea de retrocedare nr. x/2002 nu intră sub incidența art. 1 din O.U.G. nr. 94 din 29 iunie 2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, susținând inadmisibilitatea Deciziei nr. 2634 din 07.03.2012, apreciind că Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea prin Episcopia Romano-Catolică Oradea nu era îndreptățit la restituire, având în vedere că la data depunerii cererii de retrocedare nr. 32 din 19 decembrie 2002 nu exista niciun document care să ateste existența Ordinului Mizericordian în Oradea și înregistrarea acestuia ca persoană juridică la Registrul Comerțului din județul Bihor.

Totodată, la data depunerii cererii de retrocedare nu există niciun document care să dovedească faptul că Ordinul Mizericordian este parte componentă a Episcopiei Romano-Catolice, (sau că a fost vreodată proprietarul construcției solicitate) prin urmare, solicitanții nu sunt succesori ai Ordinului Mizericordian existent la Oradea de la 1760, și astfel nu aveau calitate pentru a solicita retrocedarea imobilului situat în str. Republicii.

Din actele existente a reieșit faptul că Ordinul Mizericiordian a fost înregistrat la registrul comerțului obținând certificat de înregistrare fiscală abia în 2003, deci la data depunerii cererii acesta nu exista ca persoană juridică.

Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că, în privința constatărilor din Decizia nr. 2634 din 07.03.2012, imobilul situat în Oradea, pe str. Republicii a intrat în patrimoniul public al județului Bihor prin H.G. nr. 867/2002 și a fost atestat în domeniul public al județului Bihor prin H.G. nr. 1973/2004, iar în prezent se află în administrarea Consiliului Județean Bihor, clădirea fiind goală, neutilizată.

Potrivit raportului de expertiză efectuat de reclamant, s-a reținut concluzia că fostul Palat al Finanțelor Publice-Oradea, actualmente Policlinica nr. 1 Oradea - ambulatoriul de specialitate al Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea, (dar și clădirea vămilor, depozitul de tutun) fiind amplasate și figurând pe parcela cu nr. topo 585/1 din același CF 1607 Oradea nu a fost al Ordinului Călugăresc Mizericordian, ele fiind construite prin finanțarea Ministerului Finanțelor din Budapesta, de către Statul Regal Maghiar, pe terenul oferit de Ordinul Călugăresc Mizericordian, clădirile în cauză fiind proprietatea de drept a Statului Român.

În ceea ce privește terenul aferent clădirilor situate în Oradea, str. Republicii, se recunoaște faptul că terenul aferent acestor clădiri a fost al Ordinului Mizericordienilor, cu excepția terenului corespunzător nr. topo 585/2 care a fost expropriat de Statul Maghiar prin Consiliul Municipal în baza Procesului-verbal cu nr. x/21388 din 1899 în care se consemnează că pentru îndreptarea liniei de construcție a Palatului Finanțelor se expropriază suprafața de 464 mp din terenul Ordinului Mizericordienilor, fiind plătit cu 7 coroane mp, suprafață de teren care a devenit de fapt a Statului Român.

În opinia reclamantului, Comisia Specială de Retrocedare a ignorat faptul că la momentul actual clădirea din str. Republicii, Oradea, este amplasată pe nr. topo 585/7 și reprezintă imobilul înscris în CF 1607 Oradea la Foaia de avere A - 7 și la Foaia de proprietate - sub B2, dând o soluție care nu e corectă, mai ales cu privire la retrocedarea topograficului 585/3 care după cum s-a menționat mai sus în CF este proprietatea Municipiului Oradea, conform CF.

Astfel, nu se poate concluziona că Palatul Finanțelor ar fi proprietatea unui ordin călugăresc care în activitatea sa de milostenie nu a avut nimic de-a face cu achiziționarea impozitelor și taxelor.

Referitor la Registrul - jurnal financiar - (1895-1926), se arată că reflectă doar simple însemnări, fără ștampilă sau antet, motiv pentru care este îndoielnică veridicitatea celor consemnate, care nu pot fi considerate probe solide în favoarea Ordinului Mizericordian din moment ce contrazic chiar și înscrisurile din CF, iar procesul-verbal privind verificarea și constatarea bunurilor parohiei încheiat în data de 10 martie 1947, menționat la alin. (1), lit. e) din cuprinsul motivării deciziei contestate, nu reprezintă un act doveditor de proprietate de care pârâta să se prevaleze în motivarea soluției.

Cât privește Contractul de închiriere notat la data de 24 martie 1899, în CF Oradea, la Foaia de sarcini C, încheiat la 15 mai 1899 între Ordinul Mizericordian din Oradea și Administratorul de Finanțe Regale Ungare aprobat prin Ordinul nr. 17859/899, acesta s-a încheiat numai asupra terenului și a construcției vechi de la nr. 265 din moment ce la data de 28.11.1899, deci ulterior încheierii contractului de închiriere dar înainte de data de 1 mai 1900, dată de la care a intrat în vigoare contractul respectiv, se radia casa veche de la nr. 265, aflată pe nr. topo 585 și se nota casa nouă, fără a se preciza însă că Ordinul Mizericordian era proprietar.

Referitor la prevederile lit. l) și prevăzute la punctul 1 din Decizie, a apreciat că acestea nu pot fi considerate acte doveditoare pentru Ordinul Mizericordian, iar în ceea ce privește punctul 2 și 3 din Decizie, a arătat faptul că se observă că din imobilele indicate, Decretul 302/1948 se referă la alte imobile decât fostul Palat al Finanțelor Regale din Oradea.

Astfel, decretul respectiv se referă doar la Spitalul Mizericordienilor, clădirea veche situată în str. Republicii nr. x și nu la imobilul din str. Republicii nr. y, care la data publicării decretului era deja în proprietatea Statului Român (concluzie care reiese în mod incontestabil din toate argumentele prezentate mai sus), în baza aplicării tratatului de la Trianon, art. 191, ca despăgubire de război.

În concluzie, reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr. 2634 din 7.03.2012 și pe cale de consecință menținerea în proprietatea județului Bihor a clădirii din Oradea, str. Republicii.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, menținerea ca temeinică și legală a deciziei contestate.

În esență, a arătat că din cererea de retrocedare reiese că respectivul Ordin funcționa la momentul depunerii cererii de retrocedare, în baza Decretului nr. 177/1948 și a adresei Secretariatului de Stat pentru Culte, nr. 5554/1991.

În acest sens este și adresa din 8 septembrie 2000 emisă de către Secretariatul de Stat pentru Culte. Din analiza actelor depuse de către solicitantă la dosarul aferent cererii de retrocedat a reieșit faptul că proprietarul tabular al imobilului în cauză a fost Casa Comună din Oradea a Ordinului Mizericordian din Ungaria.

S-a mai arătat că, prin Adresa nr. x din 4 februarie 2011 emisă de către Secretariatul de Stat pentru Culte, le-a fost comunicat faptul că, Ordinul Mizericordian din Oradea cu sediul în municipiul Oradea, județul Bihor este înscris în statul de funcții și personal al Episcopiei Romano - Catolice Oradea, pag. 19, poz. 18-19.

Prin cererea completatoare, referitor la invocarea excepției cu privire la depășirea competenței Comisiei Speciale de Retrocedare, reclamantul a susțint faptul că pârâta și-a depășit competența în emiterea Deciziei nr. 2634 din 7.03.2012 în baza O.U.G. nr. 94/2000, având în vedere faptul că imobilul din Oradea, str. Republicii nu a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ci în conformitate cu Tratatul de la Trianon din anul 1920, art. 191.

În acest sens, a solicitat ca pârâta să prezinte documentul care atestă faptul că imobilul din Oradea, str. Republicii a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precizând că un asemenea document sau act normativ nu există.

Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea acesteia și să se constate că intervenienta este proprietară de drept a imobilului compus din construcție și teren, situat în Oradea, înscris inițial în cf. x Oradea, nr. topo 585/1, ulterior dezmembrat și transcris în cf. nr. x Oradea, nr. topo 585/3 și în cf. x Oradea, nr. topo 585/4, imobilul fiindu-i retrocedat în mod legal în baza Deciziei nr. 2634 din 07.03.2012 emisă de către pârâtă, cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. (1), (3), (11) și art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000.

Totodată, a solicitat să fie obligat reclamantul la încheierea protocolului de predare-primire a imobilului compus din construcție și teren situat în Oradea, ce face obiectul Deciziei nr. 2634 din 07.03.2012 emisă de către Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, în conformitate cu prevederile art. 2 din decizia contestată.

1.1. Prin sentința nr. 70 din 16 aprilie 2013, pronunțată în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Oradea a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea, a respins contestația formulată de Consiliul Județean Bihor și a obligat reclamantul la plata sumei de 875 RON cheltuieli de judecată în favoarea intervenientului în interes propriu.

1.2. Prin Decizia nr. 4752 din 10 decembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Județul Bihor-Consiliul Județean Bihor împotriva acestei hotărâri, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că prima instanță nu a analizat legalitatea deciziei contestate în raport cu situația de carte funciară și juridică a imobilului retrocedat (construcție și teren), fiind necesară stabilirea corectă a acestora prin administrarea de noi probe.

A apreciat că pentru incidența art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, trebuia să se stabilească în mod neechivoc că imobilul solicitat prin cererea de retrocedare a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român, cu sau fără titlu, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și în acest sens se impunea a fi examinate următoarele motive de nelegalitate invocate prin acțiune:

- nu există niciun act care să ateste naționalizarea imobilului situat în Oradea, str. Republicii, denumit Palatul Finanțelor și nici un proces-verbal de preluare a imobilului, cu descrierea acestuia și cu arătarea proprietarului;

- acest imobil nu putea face obiectul naționalizării dispusă prin Decretul nr. 302/1948, care a vizat numai instituțiile sanitare particulare;

- acest imobil nu a avut niciodată destinația de spital, spre deosebire de imobilul din Oradea, care a fost naționalizat conform Anexei Tabel la Decretul nr. 302/1948 și care a fost restituit în baza art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/1999 Episcopiei Romano - Catolice din Oradea prin nota de constatare emisă la data de 25 septembrie 2000 de Comisia specială de restituire pentru Spitalul Mizericordian (Spitalul O.R.L.), nr. topo 584/1, 586,587, 588/1 și 589;

- imobilul care a făcut obiectul deciziei contestate în prezenta cauză se află din anul 2002 în domeniul public al județului Bihor și în administrarea Consiliului Județean Bihor, în baza Hotărârii Guvernului nr. 867/2002, care nu a fost atacată în instanță pe cale principală sau incidentă.

Totodată, a considerat că se impune efectuarea unor expertize topografice și în construcții, pentru lămurirea situație de fapt, prin identificarea topografică a imobilului retrocedat și indicarea numărului administrativ, a numerelor de înscriere în cartea funciară și a oricăror altor elemente concrete de natură să permită individualizarea bunului respectiv, precum și suplimentarea probei cu înscrisuri.

1.3. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea sub nr. x/35/2012*.

Municipiul Oradea prin Primar a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 2634 din 07.03.2012 a Comisiei Speciale de Retrocedare în ceea ce privește retrocedarea în natură către Ordinul Mizericordian Oradea a imobilului construcție și teren înscrise în C.F. nr. x Oradea, topo 585/3.

În esență, intervenientul a arătat că beneficiarul deciziei contestate, Ordinul Călugăresc Mizericordian din Oradea, nu și-a dovedit calitatea de fost proprietar și nici nu poate fi prezumată existența dreptului de proprietate asupra construcțiilor aferente topograficelor 585/4, 585/3 înscrise în C.F. nr. x Oradea, respectiv C.F. nr. x Oradea, solicitând admiterea cererii de intervenție.

1.4. Prin încheierea nr. 2250 din 18 iunie 2015 pronunțată pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. x/2015 a fost admisă cererea de strămutare a cauzei și, în consecință, la data de 26.06 2015, a fost înaintată Curții de Apel Pitești.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 87 din 6 aprilie 2016, pronunțată în fond după casare, a respins excepțiile invocate de reclamantul Județul Bihor - prin Consiliul Județean Bihor și intervenientul în interes propriu Municipiul Oradea prin Primar.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții în nume propriu Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea, prin Episcopia Romano - Catolică Oradeași Municipiul Oradea, prin Primar, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr. 2634/07.03.2012, analizând actele depuse în dosarul intern nr. 32 din 19 decembrie 2002 aferent cererii de retrocedare, Comisia Specială de Retrocedare a constatat că cererea formulată de Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România și, în consecință, a dispus retrocedarea imobilului construcție și teren situat în Oradea, județul Bihor, înscris în cartea funciară nr. 15477 a localității Oradea, nr. topo 585/4 și în cartea funciară nr. 77613 a localității Oradea nr. topo 585/3.

Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și implicit a capacității de exercițiu a Ordinului Mizericordian, invocată de către reclamant, prima instanță a apreciat că este nefondată, având în vedere că, în calitate de parte componentă a Episcopiei Romano-Catolice, Ordinul Mizericordian întrunea cerințele privind existența ca persoană juridică în condițiile art. 28 din Decretul-Lege nr. 177/1948, la data formulării cererii de retrocedare.

Prima instanță a reținut că, într-adevăr, prin H.C.M. nr. 810/1948 s-a interzis funcționarea ca persoană juridică a Ordinului Mizericordian, cum de altfel s-a statuat cu caracter irevocabil prin Decizia nr. 4752/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă prin HCM nr. 831/1991 a fost abrogată HCM nr. 810/1948, astfel că personalitatea juridică a acestuia a fost reactivată.

Împrejurarea că prin procesul-verbal din 22.01.2003, Episcopia Romano-Catolică a menționat că Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea, ca parte componentă a eparhiei respective, se consideră reînființată din 15.01.2003 este contrazisă de Adresa nr. x din noiembrie 2002.

De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reține ca motiv de nulitate a deciziei contestate împrejurarea că aceasta a fost nemotivată în fapt și în drept, având în vedere că au fost indicate actele care au fost avute în vedere la stabilirea dreptului de proprietate a Ordinului asupra imobilului retrocedat și temeiurile de drept care au fundamentat decizia de retrocedare.

Referitor la fondul litigiului dedus judecății, prima instanță a reținut, din probele administrate în cauză, că în mod legal a fost reținută calitatea de proprietar a Ordinului Mizericordian asupra imobilului ce face obiectul prezentului litigiu.

Prin Adresa nr. x din 28 octombrie 2005-Instituția Prefectului Județului Bihor a arătat că imobilul din str. Republicii a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada 1890-1900 cu destinația de Palat al Finanțelor.

Conform mențiunilor din Cartea Funciară s-a reținut că în cuprinsul C.F. 1607-B Foaia de proprietate pentru Casa Comună a Ordinului Mizericordian din Oradea, Ordinul Călugăresc Mizericordian din Oradea sub B2, se menționează:

"Intrat la 28 noiembrie 1899, nr. de înregistrare 19927 pe baza deciziei din 30 noiembrie 1899 cu nr. de înregistrare mai sus menționat, imobilele cu nr. topo 584-585 de sub A I - odată cu radierea casei vechi cu nr. stradal 265 înregistrat pe nr. topo 585-se intabulează, și comasat într-o singură partidă notat cu nr. topo (584, 585), se transcrie înapoi sub A1 nr. crt. 7, împreună cu construcțiile noi cu nr. stradal atribuit 265-casă cu fațadă de 2 etaje spre str. Principală azi Republicii, 1 etaj spre str. Staroveczky, în partea interioară 2 spații de depozitare parțial cu etaj parțial numai parter-pe baza certificatului emis la data de 26 octombrie 1899 de către Primăria Orașului Oradea și pe baza schiței cu aceeași dată".

Sub B4, se menționează:

"Intrat la 1 Noiembrie 1906, nr. de înregistrare 19306 pe baza procesului-verbal al înțelegerii de expropriere încheiat la 6 mai 1906, aprobat sub nr. x/21388/898 de către comunitatea orașului Oradea, sub nr. 10018/1899 de către Ministerul de Interne al Regatului Ungar și sub nr. 21345/898 de către șeful de provincie al Ordinului Mizericordian se notează imobilul cu nr. topo (584-585) de sub AI.7., și conform schiței anexate suprafața de 105 st. pătrați cu nr. 584-585/2 se comasează cu domeniul public cu nr. topo 1941 iar suprafața de 3.3 st.pătrați cu nr. 584-585/3 și suprafața de3 st.pătrați cu nr. 584-585/4 se comasează cu domeniul public cu nr. topo 1951", iar la sub B 5:

"Suprafața de 2 iugăre 116.7 st.pătrați din 584-585/1 se renotează sub AI.8 și din domeniul public cu nr. topo 1951 o suprafață de 10.0 st. pătrați [ilizibil] suprafața imobilului cu nr. topo 584-585/5 [ilizibil] îndreptând la o suprafață totală de 2 iugăre 127,5 st. pătrați.

La sub B 16 se menționează:

"Intrat în 13 Decembrie 1967, nr. 3354.

În baza adresei Sfatului pop. Oraș Oradea 18099 din 13 Decembrie 1967, și a Deci. 302/1948 imobilele de sub A, II, 1-6, I, 10, 12, 14 se abnotează din această coală și se transcrie în coala 15477, nou înființată în favoarea Statului Român".

Din 1925 și până în 1967, conform mențiunii din Foaia de proprietate 1607 clădirea Palatului finanțelor - Policlinica de adulți cu nr. topo 585/1 împreună cu celelalte clădiri și terenuri indicate aici, este notată în proprietatea Ordinului Mizericordian după care din 13.12.1967 s-au notat în C.F. în favoarea Statului Român în baza Decretului de naționalizare nr. 302/1948.

Prealabil s-a reținut că în cererea adresată Tribunalului Regal Oradea, Ordinul Mizericordian Oradea a arătat "casa de la nr. 265 proprietatea Casei comune din Oradea a Ordinului Mizericordian înscrisă în C.F. 1607 Oradea A.I cu nr. topo 585 a fost demolată, în locul acesteia pe parcela nr. topo 585 și 584 s-a construit o clădire cu 2 etaje cu "frontul principal spre strada principală, iar pe frontul spre strada Sztaroveczki este o clădire cu un etaj, în partea interioară a terenului s-a construit un depozit având parțial cu două etaje și parțial parter. Pentru că aceste clădiri noi s-au construit parțial pe nr. top 585, parțial pe 584 și 585, și pentru că atât parcela cu nr. topo. 584 cât și parcela cu nr. topo 585 cu clădiri ridicate au fost închiriate fiind asigurate prin intabularea de sub nr. 5014/899.

În reprezentarea Casei comune din Oradea a Ordinului Mizericordian din Ungaria, rog respectuos stimatul Tribunal reg. să binevoiți a abnota parcelele cu nr. topo 584 și 585 din coala c.f. 1607 Oradea, de sub nr. de ord. A.I. și având în vedere că clădirile noi au fost construite pe ambele parcele să contopiți aceste parcele cu nr. topo 584 și 585 și să le reînscrieți tot în coala c.f. 1607 sub A.I. și în baza certificatului 2/, să fie înscrise în cartea funciară sub nr. top. (584-585) cu mențiunea că spre strada principală este o clădire cu două etaje, spre strada Sztaroveczky cu un etaj, iar în partea interioară este un depozit parțial cu două etaje și parțial parter, în locul casei de la nr. 265, a rămas tot același număr de casă".

Urmare cererii formulate Tribunalul Regal, în calitate de Autoritate de Carte funciară, se dispune radierea casei de la nr. 265 din coala c.f. nr. 1607 Oradea de sub nr. de ord. A.I."., nr. top. 585, fiind demolată, apoi în coala cu numărul de mai sus abnotându-se parcele cu nr. top. 584, 585, acestea se vor reînscrie cu nr. topo. nou (584-585) cu suprafața corespunzătoare adunată, ca o parcelă cu un singur număr de ordine, în baza adeverinței eliberate de Primăria Oradea la 28 oct. 1899 și a schiței dispune să se noteze casa nou construită pe nr. topo. (584-585) la nr. de casă 265, având 2 etaje la frontul spre strada Principală și un etaj spre strada Sztaroveczky, iar în interior depozit cu parțial două etaje și parțial parter, și încredințează Biroul de carte funciară să efectueze aceasta".

Prin Certificatul 4130/26 oct. 1899-Primăria Oradea a certificat "în mod oficial faptul că Ordinul Mizericordian a construit un palat cu două etaje cu fațada orientată spre strada principală, o clădire cu un singur etaj dinspre strada Sztaroveczky, cu fațada spre această stradă, iar în curte un depozit parțial fără etaj, parțial cu două etaje, în baza autorizației de construcție eliberată de Consiliul local municipal pe terenul dinspre strada Sztaroveczky al imobilului înregistrat în cartea funciară nr. 1607 Oradea, proprietate a Ordinului Mizericordian. Terenul pe care s-au construit clădirile de mai sus au o suprafață de 4.772,5 mp împreună cu curtea aferentă" .Înscrisul a fost tradus de traducător autorizat.

La fila 1042 s-a depus traducerea autorizată a Încheierii Tribunalului Regal nr. 19927/899, în care se arată că:

"Tribunalul Regal, în calitate de autoritate cadastrală, în baza prezentei cereri, dispune înregistrarea ca clădire demolată a casei sub nr. 265, înregistrată pe imobilul cu nr. topografic 585 din CF nr. 1607 Oradea, foaia A.I.2., apoi înregistrarea imobilelor cu nr. topografic 585, 585 din CF nr. de mai sus, sub A.I.1, 2., (reș)înregistrarea sub nr. crt., unificând într-o parcelă cu un nr. comun topografic terenul și veniturile nete, corespunzătoare nr. topografic (584-585), înregistrarea clădirii cu două etaje, cu fațada orientată spre strada principală, clădirea cu un singur etaj cu fațada orientată spre strada Sztaroveczky, respectiv depozitul construit în curte, parțial fără etaj, parțial cu două etaje, fiind construcții noi, înregistrate sub nr. 265, construite pe imobilul cu nr. topografic (584-585(, în baza schiței și a autorizației emise la data de 28 octombrie 1899 de către Primăria Municipiului Oradea. Efectuarea înregistrărilor cade în sarcina oficiului cadastral".

De asemenea, prin Adresa nr. x din 28 martie 1962, Sfatul Popular al Orașului Regional Oradea, în temeiul dispozițiilor cuprinse în Decretul nr. 302/1948 pentru naționalizarea instituțiilor sanitare a solicitat întabularea dreptului de proprietate în favoarea statului, împotriva Ordinului Mizericordian asupra imobilelor înscrise în coala CF 1607, între care și Policlinica de adulți.

Prin încheierea nr. 917/1962, Notariatul de Stat Regional, a dispus ca:

"imobilele cuprinse în coala CF 1607 a Com. Oradea, de sub nr. de ord. A I 3, 6, 11 și 13 și +3, cu nr. topo586, 589, 584/1, 588/1 și 587, proprietatea Mizericordian din Oradea să se abnoteze din această coală de carte funciară și să se transcrie în coala de c.f. nr. 14664 din nou înființată și aci asupra acestor imobile să se întabuleze dreptul de proprietate cu titlu de drept naționalizare în favoarea: Statului Român".

Totodată, prin încheierea nr. 3354/1967 Notariatul de Stat Regional, a dispus "ca imobilele înscrise în coala de carte funciară nr. 1607, al orașului Oradea, de sub nr. de ord. A, II, 1-6, I, 10, 12 și 14, cu nr. top. 5127, 5128, 5129, 5130, 5131, 5132, 585/1, 584/2 și 588/2, înscrise ca proprietate pe numele Casei comunale a Ordinului Mizericordian din Oradea, să se abnoteze din această coală de carte funciară și să se transcrie în coala de carte funciară nr. 15477, nou înființată și acolo asupra acestor imobile să se intabuleze dreptul de proprietate cu titlu de naționalizare în favoarea Statului Roman". În extrasul de carte funciară nr. 15477 sunt indicate mai multe parcele printre care și nr. topo. 585/1 în suprafață de 5329 mp în care apare mențiunea "Statul Român singur proprietar cu titlul de drept de naționalizare Decretul nr. 302/1948 adus din coala C.F. 1606-înch. 3354/1967".

Imobilul a fost menționat și în procesul-verbal privind verificarea și constatarea bunurilor parohiei Bihor.

Totodată, în fișa individuală a mijloacelor fixe întocmită în 19.09.1963 este indicată Policlinica de Adulți din Oradea, b-dul Republicii nr. 35, iar la rubrica proveniența s-a făcut mențiunea "prin naționalizare-fosta Administrație Financiară".

De asemenea, și în privința terenului în suprafață de 338 mp, pentru care a formulat cerere de intervenție în interes propriu Municipiul Oradea, s-a reținut că acesta a trecut în proprietatea Statului Român prin naționalizare în baza Decretului 302/1948.

În Anexa nr. 1 - Situația juridică și locativă întocmită de Administrația Patronatului Imobilelor Oradea se arată că imobilul se află în Oradea, str. Magheru nr. 1- CF 77613 Oradea cu nr. topo 583/3 compus din construcții și teren aferent, suprafața terenului 338 mp, precizându-se expres că imobilul a fost preluat de către Statul Român în baza Decretului nr. 302/1948.

La data de 6 noiembrie 2000, a fost înscrisă mențiunea 18753 conform căreia în baza Hotărârii nr. 147/1999 a Consiliului Local și a schiței vizate de O.J.G.G.C. nr. 442/1999, nr. topo 585/1 de la A.I.7. se dezmembrează astfel nr. topo 585/3 cu suprafața de 338 mp și nr. topo 585/4 cu suprafața 4.991 mp, nr. topo 585/3 se transcrie în CF în favoarea municipiului Oradea, iar nr. topo 585/4 se reînscrie la A.I.2. în favoarea vechilor proprietari.

Cu privire la terenul în suprafață de 338 mp, a fost intabulat dreptul de folosință asupra imobilului de sub nr. B.1 în A.I.1. în favoarea Spitalului nr. 4 de boli infecțioase.

Așa fiind, a apreciat că, în mod legal, în temeiul O.U.G. nr. 99/2000, Comisia de retrocedare a reținut existența dreptului de proprietate al Ordinului Mizericordian asupra imobilului retrocedat, neputându-se reține că pârâta și-a depășit competențele.

Prima instanță a apreciat că nu poate fi primită apărarea reclamantului în sensul în care mențiunile din C.F. nu sunt reale, în condițiile în care acestea nu au fost rectificate în condițiile legii.

Totodată, nu au putut fi reținute susținerile sale în sensul în care bunurile au trecut în proprietatea Statului Român în baza art. 191 din Tratatul de la Trianon, întrucât conform mențiunilor din CF, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin naționalizare în baza Decretului nr. 302/1948.

Împrejurarea că Arhivele Naționale - Serviciul Județean Bihor au comunicat că nu dețin actul prin care s-a naționalizat fostul Palat al Finanțelor în perioada 1948-1950, conform Decretului nr. 302/1948, nu poate să conducă la concluzia că imobilul ce face obiectul prezentei judecăți nu a fost naționalizat, conform Decretului nr. 302/1948, întrucât această concluzie se impune cu evidență prin mențiunile din C.F. menționate.

De asemenea, în Registrul Jurnal Financiar apar consemnări privind banii folosiți din fonduri proprii și din împrumuturi contractate de Ordinul Mizericordian în scopul ridicării Palatului de Finanțe, mențiuni privind împrumuturile contractate apar și în CF 1607 sub C.2 și C.3 .

Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că decizia contestată a fost emisă în condiții legale de către Comisia Specială de Retrocedare în limitele competențelor stabilite de O.U.G. nr. 94/2004.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de Ordinul Mizericordian Oradea, prima instanță a considerat, de asemenea, că este neîntemeiată.

Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, obiectul acțiunii în prezenta cauză este reprezentat tocmai de anularea deciziei contestate, în temeiul căreia se solicită constatarea dreptului de proprietate, făcând trimitere la prevederile art. 5 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 și reținând că respectiva decizie nu este definitivă, atâta vreme cât a fost atacată cu contestația ce formează prezenta cauză, nu s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă cu privire la aceasta.

3.1. Recursul formulat de reclamantul Județul Bihor, prin Consiliul Județean Bihor, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. și art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ.

Recurentul arată, în esență, că instanța de rejudecare nu a respectat niciunul dintre considerentele Deciziei de casare nr. 4752 din 10.12.2014 (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.), nu a analizat niciunul dintre argumentele reclamantului și nu a analizat de ce s-au respins apărările sale (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), a interpretat greșit înscrierile de Carte funciară din 1962 și 1967, schimbând înțelesul lămurit al acestor acte (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.), nu a verificat problemele de drept indicate în considerentele deciziei de casare, a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de drept material și procesual aplicabile în cauză (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

3.1.1. Cu privire la inexistența actului de naționalizare și situația juridică a imobilului retrocedat, aspect cuprins în decizia de casare și asupra căruia instanța de rejudecarea avea obligația să se pronunțe

Pentru a putea fi aplicabile disp. O.U.G. nr. 94/2000 și pentru a se verifica legalitatea deciziei de retrocedare, trebuie să existe o dovadă a preluării bunului de către stat, dovadă care nu există, conform adresei Arhivelor Statului din data de 25.11.2015.

Decizia de casare a stabilit cu putere de lucru judecat că, pentru a se putea dispune restituirea bunului ce face obiectul judecății, este absolut necesar să se facă dovada că acesta a făcut obiectul unei preluări de către Statul Român în perioada 06.03.1954 - 22.12.1989.

În analiza acestei probleme, nu prezintă importanță cine a fost în anul 1900 proprietarul imobilului, ci trebuie să se facă dovada existenței unei preluări de către Statul Român.

Instanța de rejudecare avea obligația să verifice dacă în Decretul nr. 302/1948 este descris imobilul Palatul de Finanțe și a fost preluat în baza acestui decret, sau dacă există un act prin care s-a pus în executare preluarea, în baza unui act ori aceasta s-a făcut fără titlu.

În opinia recurentului, Spitalul Mizericordian, identificat cu aceleași numere de carte funciară și numere topografice, respectiv CF 1607 Oradea, nr. topo 584/1, 586, 587, 588/1 și nr. 589, înscris în CF prin încheierea nr. 917/1962 și nr. 3354/1967 a fost deja restituit Episcopiei Romano-Catolice prin O.U.G. nr. 101/2000, poziția 19 din anexă.

Intervenientul Ordinul Mizericordian folosește exact aceleași acte (raportul de naționalizare - pentru a justifica preluarea Palatului de Finanțe, deși spitalul avea 20 de încăperi, iar palatul, 96 încăperi).

Argumentul Ordinului Mizericordian, în sensul că Palatul Finanțelor reprezintă "o anexă" nu este fundamentat pe niciun înscris.

În rejudecare, nu s-a reușit să se demonstreze că Palatul Finanțelor a avut destinația de spital la data preluării, mai mult, însuși intervenientul recunoaște că în anul 1948 funcționa în clădire Direcția Financiară.

Mai arată recurentul că toate nelămuririle și confuziile create puteau fi deslușite dacă dosarul de restituire, în baza O.U.G. nr. 101/2000, s-ar mai fi găsit în arhiva instituției ce a emis Nota de constatare din 25.09.2000.

Din actele dosarului, arată recurentul, rezultă că intabularea în CF a naționalizării prin Decretul nr. 302/1948 s-a făcut abia prin adresa nr. x/1962, cu referire la imobilele cu nr. topo 586, 587, 589, 588/1, adică numerele ce aparțin Spitalului Mizericordian.

Din greșeală, în cererea de intabulare au apărut și Policlinica de Adulți (Palatul Finanțelor) și Spitalul Dermato-veneric (Casa Vameșilor) deși acestea nu au legătură cu numerele topo ce se regăsesc în încheierea de intabulare.

La baza acestei încheieri nu există decât o "erată" conținută în adresa Notariatului de Stat Oradea, ce a determinat doar o "intabulare scriptică".

Mai mult, prin cererea de retrocedare din 19.02.2002, s-au solicitat cu titlu de retrocedare clădiri și teren în suprafață de 5329 m.p., iar prin decizia de retrocedare s-a restituit o suprafață totală de 2626 m.p., ce aparține acelorași numere topo.

Recurentul susține și că imobilul nu a fost niciodată proprietatea Ordinului, ci a fost construit de Statul Maghiar și preluat de Statul Român în baza art. 191 din Tratatul de la Trianon.

3.1.2. Analiza comparativă a actelor care au stat la baza retrocedării din anul 2000 cu cele care au stat la baza deciziei din prezenta cauză dispusă prin decizia de casare

Instanța de rejudecare nu a răspuns considerentelor deciziei de casare în care se arată că neconcordanțele topografice existente între înscrisurile depuse la dosarul cauzei și conținutul notărilor înscrise în cartea funciară nu permit identificarea în concret a imobilului retrocedat prin decizia contestată (construcție și teren), cu atât mai mult cu cât în cuprinsul acesteia nu se regăsesc mențiuni referitoare la suprafața de teren, descrierea și destinația construcției retrocedate sau orice alte indicii obiective pentru determinarea dreptului de proprietate și a întinderii acestuia.

Avându-se în vedere că nu s-au mai găsit actele care au stat la baza dosarului de restituire din anul 2000, nu există un act de preluare a imobilului, iar expertiza dispusă prin decizia de casare nu poate fi efectuată în atare condiții, recurentul opinează în sensul că instanța de fond trebuia să admită acțiunea și să constate că imobilul nu poate fi identificat, neputându-se stabili dacă nu există o confuzie faptică între imobilul ce a făcut obiectul retrocedării din 2000 și cel restituit prin prezenta decizie contestată.

3.1.3. Cu privire la capacitatea de folosință a Ordinului Mizericordian la momentul formulării cererii de retrocedare - 19.02.2002, ce urma să fie verificată la rejudecare

Instanța de fond a ignorat, susține recurentul, considerentele deciziei de casare care au înlăturat efectele adresei din 22.11.2002 și a pronunțat soluția asupra excepției în baza acestei adrese, afirmând totodată că personalitatea juridică a ordinului a fost reactivată.

În combaterea acestei susțineri recurentul arată că ordinul a fost desființat în anul 1949 și nu a probat reînființarea anterior datei de 19.12.2002.

3.1.4. Cu privire la nemotivarea în fapt și în drept a deciziei de restituire ca act administrativ, aspect ce trebuia să fie verificat ca urmare a deciziei de casare

Instanța de rejudecare constată numai că au fost indicate actele avute în vedere la stabilirea dreptului de proprietate, precum și temeiurile de drept care au fundamentat decizia de retrocedare.

Contrar acestei susțineri, recurentul arată că decizia nu este motivată, conform art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, au fost indicate acte fără relevanță, nu există nicio dovadă a preluării abuzive a imobilului, există o neconcordanță între obiectul solicitării și obiectul retrocedării efective, nu există dovada dreptului de proprietate a imobilului în persoana ordinului.

3.1.5. În plus, prin indicarea disp. art. 3041 C. proc. civ., recurentul susține, în legătură cu lipsa capacității de folosință a Ordinului Mizericordian, că în perioada 29.07.1949 - 13.12.1991, dată la care prin H.G. nr. 831/1991 s-a abrogat HCM nr. 810/1949, ordinul nu a existat

Astfel, ordinul trebuie să parcurgă o nouă procedură de înregistrare ca persoană juridică, idee susținută și de Codex Iuris Canonici, canonul 120 - "prin natura sa, persoana juridică este perpetuă, totuși ea se stinge dacă este desființată în mod legal de către autoritatea competentă".

Textul era aplicabil din punct de vedere ecleziastic tuturor cultelor aparținând Bisericii Catolice, apreciază recurentul și ar trebui să fie aplicabil chiar dacă abia prin H.G. nr. 1218/2006, emisă în temeiul Legii nr. 489/2006, Statul Român a recunoscut aplicarea pe teritoriul României a Codex Iuris Canonici și l-a înglobat în sistemul de drept pozitiv român.

Ordinul Mizericordian nu s-a înscris nici în Registrul special al Primăriei Oradea din anul 1948 și nici până în prezent, deși avea obligația conform art. 17 din Decretul nr. 177/1948.

Pe fondul cauzei, recurentul susține că nu s-a făcut dovada plății impozitului de către ordin în cei 49 de ani cât se pretinde că a fost proprietarul imobilului, bunurile nu au fost proprietatea sa, deoarece așa-zisa Casă a Vameșilor a fost în realitate Spitalul Sztaroveczky care a aparținut Fundației Sztaroveczky.

Intervenientul a arătat că nr. topo 585/3 (cel de sub colțul Casei Vameșilor) este doar teren și nu construcție, fapt contrazis de CF a acelui imobil; nu justifică de ce a cerut 5329 m.p. în 2002 și de ce acum se mulțumește cu 2288 m.p. (topo 585/4) și 338 m.p. (topo 565/3); nu explică de ce există o diferență de 2703 mp între suprafața din CF și cea efectiv măsurată de expertul care a întocmit opinia topografică.

3.2. Recursul formulat de intervenientul Municipiul Oradea, prin Primar, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.

Recurentul-intervenient susține că instanța de fond a creat confuzie între fostul Palat al Finanțelor Regale devenit Policlinica de adulți, situat pe str. Republicii și aflat în domeniul public al județului Bihor, topo 585/4 și imobilul reprezentând fosta Casă a Vameșilor devenit Spitalul de Boli Infecțioase, situat pe str. Gen. Magheru, topo 585/3.

Se mai invocă faptul că ordinul nu și-a dovedit calitatea de fost proprietar al construcțiilor aferente topo x, iar prin adresa nr. x din 13.12.1967 s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate numai asupra imobilului-teren, înscris în CF, nr. topo x.

Imobilul aferent topo 585/3 se află în proprietatea Municipiului Oradea și nu a Statului Român, cum în mod greșit susține Comisia de Retrocedare.

Același imobil este situat pe str. G-ral Magheru și nu pe str. Republicii, cum a reținut aceeași comisie.

4.1. Întâmpinările intimatei-pârâte Comisia Specială de Retrocedare

Intimata susține netemeinicia recursului din perspectiva motivelor de recurs invocate, în speță, s-a stabilit în mod corect calitatea de fost proprietar a Ordinului asupra imobilului cu nr. topo 585/3 și împrejurarea naționalizării imobilului prin Decretul nr. 302/1948.

În privința excepției lipsei capacității de folosință a ordinului la data formulării cererii de retrocedare se susține aplicabilitatea disp.art. 28 din Decretul-lege nr. 177/1948 și adresa din 22.11.2002, ce demonstrează corecta respingere a excepției de către judecătorul fondului.

Se mai susține că instanța de fond a respectat considerentele deciziei de casare, a verificat actul în baza căruia s-a naționalizat imobilul retrocedat și a apreciat că nu sunt suficiente elemente pentru a dispune efectuarea unor lucrări de specialitate.

4.2. Întâmpinarea depusă de intimatul-intervenient Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea

Intimatul susține respingerea recursurilor și, în primul rând, faptul că în cuprinsul deciziei de casare nu există dezlegări pe nicio problemă de drept, există doar indicațiile instanței de casare ce au fost respectate întrutotul la rejudecare, motiv pentru care nu sunt întrunite disp. art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține de către intimat că instanța de fond a constatat în mod corect că imobilul a fost preluat abuziv, a constituit proprietatea Ordinului la momentul anului 1948, dovedită cu extrasul de Carte funciară, dar și cu celelalte înscrisuri depuse la dosar, indicate la filele 9-12 din întâmpinare (65-68 din dosarul de recurs).

În al doilea rând, intimatul susține că instanța de fond, în mod just nu a procedat la efectuarea unor expertize, iar opinia topografică depusă de recurenta-reclamantă reprezintă o probă extrajudiciară.

În al treilea rând, intimatul susține justețea respingerii excepției nelegalității deciziei de retrocedare, pe considerentul că nu ar fi motivată în fapt și în drept.

Referitor la excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a Ordinului, intimatul invocă faptul că, după abrogarea HCM nr. 810/1949, Ordinul a fost reactivat și nu reînființat.

Cu privire la recursul formulat de Municipiul Oradea, se reiterează excepția lipsei de interes în formularea unei cereri de intervenție în nume propriu, precum și excepția lipsei calității procesuale active a Municipiului Oradea de a formula o cerere de intervenție în nume propriu, păstrând motivarea deja formulată la instanța de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor formulate împotriva sentinței civile nr. 87 din 6.04.2016 a Curții de Apel Pitești

Prealabil analizării motivelor de recurs se va constata că intimatul-invervenient Ordinul Călugăresc Mizericordian Oradea nu a formulat recurs împotriva sentinței primei instanțe și nici împotriva soluției asupra excepțiilor lipsei de interes și a lipsei capacității procesuale active a Municipiului Oradea pentru formularea unei cereri de intervenție în interes propriu, astfel încât nu poate reitera excepțiile în calea de atac a recursului, sentința fiind definitivă sub acest aspect.

Cu privire la recursurile declarate se va constata temeinicia acestora pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Prin Decizia de casare nr. 4752 din 10.12.2014 a Înaltei Curți s-a reținut că prima instanță și-a întemeiat concluzia privind existența persoanei juridice la data formulării cererii de retrocedare pe adresa din 22.11.2002 emisă de Secretariatul de Stat pentru Culte, deși un asemenea act nu are efect constitutiv de drepturi și nu a verificat susținerile reclamantului în raport de celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal din 22.01.2003 întocmit de Episcopia romano-Catolică Oradea cu privire la reînființarea ordinelor și mănăstirilor desființate în anul 1948 în care s-a menționat că Ordinul se consideră reînființat începând cu data de 15.01.2013, prevederile Decretului nr. 810/1949, cele ale Legii nr. 489/2006 și cele ale Decretului nr. 177/1948.

La rejudecare, instanța de fond a analizat dispozițiile art. 28 din Decretul-Lege nr. 489/2006, înscrisul din 21.06.2001 al Episcopiei Romano-Catolice Oradea, adresa din 22.11.2002 a Secretarului de Stat pentru Culte, procesul-verbal din 22.01.2003 al Episcopiei Romano-Catolice.

În raport de cele arătate reiese că instanța de rejudecare a respectat îndrumările date prin decizia de casare, analizând toate înscrisurile depuse atât în susținerea excepției, cât și în combaterea acesteia, fără să își întemeieze soluția exclusiv pe conținutul adresei din 22.11.2002, astfel cum a invocat recurentul-reclamant.

Nicăieri în cuprinsul deciziei de casare nu s-a stabilit cu putere de lucru judecat că ordinul trebuie să probeze reînființarea acestuia conform Decretului nr. 177/1948, ci doar au fost enunțate prevederile actului normativ, ce urmau să fie analizate de instanța de rejudecare, ceea ce s-a și întâmplat prin considerentele sentinței recurate.

Prin HCM nr. 810/1949 s-a interzis funcționarea pe teritoriul României a unor formațiuni/organizații a unor ordine și congregații romano-catolice, printre care și Ordinul Călugăresc Mizericordian, de unde rezultă că se consideră că acestea sunt înființate legal, conform statutelor proprii, dar și potrivit Decretului nr. 177/1948.

Așadar, ordinul nu a fost desființat legal pentru ca ulterior, după anul 1990, să existe obligația reînființării prin parcurgerea vreunei proceduri existente în Legea nr. 21/1924 a asociațiilor și fundațiilor, în vigoare la acea dată.

Odată cu abrogarea HCM nr. 810/1949, ordinul a intrat în legalitate, ulterior a fost abrogată și Legea nr. 21/1924, iar actul normativ ulterior ce privește asociațiile/fundațiile nu se aplică cultelor religioase.

Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor prevede la art. 8 alin. (2) că dobândirea personalității juridice pentru părțile componente ale cultelor se realizează potrivit codurilor canonice proprii.

Astfel, este corect a se reține că în data de 19.12.2002, data formulării cererii de retrocedare, existența personalității juridice nu poate fi pusă la îndoială, în raport de prevederile Legii nr. 489/2006, coroborate cu adresa din 22.11.2002, care, deși are efect declarativ, demonstrează capacitatea de folosință și de exercițiu a ordinului.

În ceea ce privește procesul-verbal nr. x din 22.01.2003, se va constata că și acesta are un efect declarativ, iar sintagma "reactivare" nu are semnificația dobândirii personalității juridice, ci doar a reluării activității, deoarece ordinul era deja înscris în statul de funcțiuni al Episcopiei romano-catolice.

În concluzie, se poate afirma cu certitudine că actul din 22.01.2003 a avut rolul de a obține pentru Ordin codul de înregistrare fiscală și nu este o dovada a dobândirii personalității juridice la această dată, urmând a se respinge ca nefondate motivele de recurs invocate pe acest aspect.

Decizia de casare, amintind prevederile art. 4 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 republicat a îndrumat instanța de rejudecare să stabilească în mod neechivoc, dacă imobilul solicitat prin cererea de retrocedare a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român, cu titlu sau fără titlu, în perioada 06.03.1945 - 22.12.2989 și să examineze motivele de nelegalitate susținute prin cererea introductivă.

În concret, instanța de rejudecare avea obligația să observe dacă există sau nu există acte prin care să se ateste naționalizarea imobilului, existența unui proces-verbal de preluare a imobilului, cu descrierea acestuia și cu arătarea proprietății dacă imobilul putea/nu putea face obiectul naționalizării dispuse prin Decretul nr. 302/1948, dacă imobilul a avut destinația de spital, dacă imobilul se află începând cu anul 2002 în domeniul public al județului Bihor și în administrarea Consiliului Județean Bihor.

Instanța de rejudecare a apreciat că imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 302/1948 pentru naționalizarea instituțiilor sanitare, ținând seama de adresa nr. x/28.03.1962 a Statului Popular al orașului Regional Oradea, care, în temeiul Decretului nr. 302/19448 a solicitat intabularea dreptului de proprietate în favoarea statului, împotriva Ordinului Mizericordian asupra imobilelor înscrise în coala CF 1607, între care și Policlinica de adulți, fostul Palat al Finanțelor.

S-a mai invocat de către prima instanță încheierile notariatului de Stat Regional nr. 917/1962 și nr. 3354/1967, fișa individuală a mijloacelor fixe din 19.09.1963, Anexa 1 la situația juridică și locativă întocmită de Administrația Patronatului Imobilelor Oradea.

Cele reținute de instanța de rejudecare sunt însă greșite, deoarece imobilul retrocedat în prezenta cauză nu a avut niciodată anterior anului 1948 destinația de spital, fapt recunoscut și de intervenientul-intimat și nu putea fi naționalizat în baza Decretului nr. 302/1948 ce a privit instituțiile sanitare private.

Din cuprinsul acestui decret, precum și din procesul-verbal de preluare rezultă fără dubiu că este vorba de Spitalul Mizericordienilor cu 20 de încăperi, având adresa în str. Republicii.

Imobilul naționalizat prin Decretul nr. 302/1948 apare în Anexa la O.U.G. nr. 101/2000 și a fost restituit deja, imobilul este identificat la CF 1607 Oradea, topo 584/1, 586, 587, 588/1 și 589.

Dreptul de proprietate al statului asupra imobilu