ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele următoarele:

Prin Sentința penală nr. 174/24.04.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 367 alin. (1) și alin. (3) din C. pen., s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 (un) an închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită.

În final, s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), f), n) din C. pen. (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunile, de a se apropia de acestea, cu excepția cazului în care sunt rude până la gradul 2 inclusiv, ori se află într-o altă situație dintre cele prevăzute de art. 177 din C. pen.) pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), f), n) din C. pen. (dreptul de a comunica cu persoanele cu care a comis infracțiunile, de a se apropia de acestea, cu excepția cazului în care sunt rude până la gradul 2 inclusiv, ori se află într-o altă situație dintre cele prevăzute de art. 177 din C. pen.), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu de la data de 18.01.2018 până la data de 11.05.2019.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul A..

În baza art. 112 alin. (1) lit. b), e) și f) din C. pen., raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 1.400 RON, ridicată de la inculpatul A.; a sumei de 14.890,08 RON de la inculpații A. și B.; a sumei de 16.120 RON de la inculpatul A. (din substanțele vândute personal, en-detail).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, printre alții, inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 607/P din data de 09 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 174 din 24.04.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând, s-au înlăturat dispozițiile privind aplicarea față de inculpatul A. a pedepselor complementare și accesorii, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), f) și n) din C. pen., cele privind aplicarea art. 112 alin. (1) lit. b) și f) din C. pen., precum și cele de confiscare a sumei de 1.400 RON de la inculpatul A..

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea a 4.963 RON de la inculpatul A. și s-au înlăturat din cuprinsul sentinței apelate dispozițiile de confiscare a sumei de 14.890,08 RON.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate în măsura în care nu contravin deciziei, inclusiv cele privind confiscarea sumei de 16.120 RON de la inculpatul A., în baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A.

Împotriva Deciziei penale nr. 607/P din data de 09 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, la data de 10.08.2020, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales.

Prin cererea de recurs în casație, s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpatul a arătat, în esență, că este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., întrucât, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Constituția României, republicată, art. 1 din C. pen. și art. 9 din Decizia 2005/387/JAI a Consiliului Uniunii Europene (potrivit cărora: în cazul în care Consiliul Uniunii Europene decide să supună o nouă substanță psihoactivă unor măsuri de control, statele membre depun toate eforturile necesare pentru a lua măsurile necesare în conformitate cu legislația internă, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de un an de la data deciziei respective, pentru a supune noua substanță psihotropă sau noul stupefiant măsurilor de control și sancțiunilor penale prevăzute în legislația lor). Decizia Consiliului Uniunii Europene a statuat în sensul de a se include substanța identificată ca substitut în categoria substanțelor psihotrope sau stupefiante. Simpla susceptibilitate a produsului de a avea efecte psihoactive este insuficientă, iar procedura prin care se atestă dacă produsul este sau nu substitut apare ca inevitabilă.

Inculpatul A. a arătat că infracțiunile legate de operațiunile cu substanțe interzise au ca obiect material tocmai substanțele în cauză, acestea reprezentând produsul infracțiunii. În realitate, produsele susceptibile de a avea efecte psihoactive reprezintă, din punct de vedere tehnic, o condiție prealabilă a infracțiunii, și nicidecum obiectul material sau produsul acesteia. Comisia Europeană nu adoptă măsuri de restricționare privind o nouă substanță psihoactivă, dacă, conform dovezilor existente, efectul nociv asupra sănătății cauzat de consumul noii substanțe psihoactive asociat cu toxicitatea acută sau cronică a acesteia, riscul de abuz și posibilitatea de a crea dependență sunt nesemnificative.

S-a mai arătat că, în raportul de constatare tehnico - științifică nr. x din 08.02.2020, emis de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor se concluzionează următoarele: probele în cauza privind pe A. sunt constituite din proba 1 a) - 59 capsule în care nu s-au pus în evidență substanțe supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 sau Legii nr. 194/2011; proba l b) - 101 capsule în care nu s-au pus în evidență substanțe supuse controlului Legii nr. 143/2000 sau Legii nr. 194/2011; proba 2) un cântar electronic pe care s-au pus în evidență 5 F - MDMB Pinaca în amestec cu AMB Fubinaca; proba 3) o seringă de unică folosință în care nu s-au pus în evidență substanțe supuse controlului potrivit Legii nr. 143/2000 sau Legii nr. 194/2011.

Din raportul de constatare tehnico - științifică nr. 172286/02.03.2018 al aceluiași laborator, se concluzionează că cele 3,11 grame fragmente vegetale pe care s-au pus în evidență 5F MDMB Pinaca și AMB Fubinaca; 77.05 fragmente vegetale pe care nu s-au pus în evidență substanțe supuse controlului, proba 3) 2 lingurițe pe care s-au pus în evidență 5F MDMB Pinaca și AMB Fubinaca, contraproba nr. 5 - 5,43 grame pulbere care conține 5F MDMB Pinaca, proba nr. 5 - 83,48 grame pulbere care conține 5F MDMB Pinaca, proba nr. 6 - un recipient în care s-au pus în evidență 5F MDMB Pinaca și AMB Fubinaca, probele nr. 4a și 4b după extracție au fost distruse.

Astfel, s-a susținut că, din analiza textului se desprind două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ: 1) să se poată aprecia, în mod rezonabil, că un anumit produs ar putea cauza efecte psihoactive și 2) să se constate faptul că produsul nu este sau nu putea fi folosit în scopul pentru care a fost produs. Pentru aprecierea caracterului rezonabil sunt enumerate o serie de criterii orientative în cadrul alin. (4) al aceluiași articol. Conform art. 3 alin. (4), la aprecierea caracterului rezonabil se pot lua în considerare, fără a se limita la acestea, următoarele criterii: a) lipsa ori insuficiența elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului; b) caracteristicile produsului, în principal compoziția, sau lipsa indicării acestora; c) consumul, ca destinație previzibilă a produsului; d) prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucțiuni pentru utilizarea lui, precum și orice altă indicație ori informație referitoare la acestea sau chiar lipsa lor.

În rapoartele de constatare tehnico - științifică privind probele găsite la locuința inculpaților B. și C. substanțele au alte caracteristici, fiind diferite de cele găsite la locuința inculpatului A., respectiv la locuința inculpatului C. s-au identificat 7 filtre țigarete pe care s-a pus în evidență nicotină și tetrahydrocannabinol THC și cantitatea de 0,12 g fragmente vegetale care conțin tetrahydrocannabinol THC substanță psihotropă biosintetizată de planta canabis, drog de risc.

În opinia inculpatului A., chiar dacă se va avea în vedere al doilea raport de constatare tehnico-științifică în care se reține că la cele 3,11 grame fragmente vegetale s-au pus în evidență 5F MDMB Pinaca și AMB Fubinaca, la momentul săvârșii faptei respectiv august 2017 - ianuarie 2018, această substanță nu era inclusă în tabelele substanțelor interzise potrivit Legii nr. 339/2005.

Prin art. 3 din Legea nr. 324/2018 pentru completarea anexei la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope s-au introdus noi poziții la tabelul II pct. 21 MDMB Chimica, 5F Apinaca (5F-AKB-48), astfel că substanțele la care se face referire în actul de inculpare și în hotărârea de condamnare sunt asimilate acestora, dar la momentul săvârșirii infracțiunii, august 2017 - ianuarie 2018, nu erau cuprinse în tabelul Legii nr. 339/2005.

Inculpatul A. a mai susținut că, deși se invocă Decizia 2005/387/JAI a Consiliului Uniunii Europene, trebuie avut în vedere că decizia de includere a substanței 5F MDMB Pinaca în categoria substanțelor interzise, s-a propus la data de 18.12.2017 și s-a adoptat la data de 07.01.2019, dar cu alte substanțe. Decizia 2005/387/JAI a Consiliului privind schimbul de informații, evaluarea riscurilor și controlul noilor substanțe psihoactive prevede o procedură cu trei etape, în urma căreia o nouă substanță psihoactivă poate fi supusă unor măsuri de control în întreaga Uniune.

Totodată, s-a susținut că, în baza Deciziei nr. 0437/2018 a Consiliului, s-a dispus ca MDMB Pinaca sau AMB Fubinaca să fie introduse în tabelul II anexat la Convenția asupra substanțelor psihotrope și, având în vedere că aceste substanțe au fost incluse în tabel atât în legislația uniunii europene cât și în legislația națională după săvârșirea faptelor august 2017 - ianuarie 2018, urmează a se constata că în perioada reținută în hotărârea recurată, acestea nu erau substanțe interzise.

În raport de motivele invocate, recurentul A., prin apărător ales, a solicitat achitarea, în baza art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 16 octombrie 2020, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 607/P din data de 9 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, și s-a dispus trimiterea cauzei Completului 10, în compunere de 3 judecători, fiind acordat termen la data de 27 noiembrie 2020.

Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a constatat că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 607/P din data de 09 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. și pe cele cuprinse în art. 437 alin. (1) lit. c) și art. 438 din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu prealabil, notează că potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară de atac a recursului în casație, instanța supremă verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se cenzurează exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casație expres și limitativ prevăzute de lege.

Așadar, se constată că potrivit C. proc. pen. recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și de apel (situația de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, precum și stabilitatea situațiilor juridice rezultate din hotărârile judecătorești definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecințe grave, excluzând reexaminarea faptelor și probelor deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casație într-o cale de atac ordinară.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație invocat de inculpatul A., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Analizând în aceste coordonate recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a menține hotărârea penală atacată.

Astfel, se constată că, în esență, s-a susținut că, în perioada în care s-a derulat activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului A., respectiv în intervalul cuprins între ianuarie 2017 și august 2018, substanțele reținute în sarcina recurentului inculpat nu erau incluse în tabelele anexă ale Legii nr. 339/2005 și nici în tabelele organizațiilor internaționale privind substanțele psihoactive interzise - substanțele MDMB-PINACA și AMB-FUBINACA fiind introduse în tabelul II anexat la Convenția asupra substanțelor psihotrope, respectiv în completarea anexei la Legea nr. 339/2005, ulterior epuizării infracțiunii reținute în sarcina recurentului.

Prin urmare, s-a apreciat că fapta pentru care acesta a fost condamnat nu era prevăzută de legea penală, impunându-se achitarea, cu privire la infracțiunea prev. art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în baza dispozițiilor art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, constituie infracțiune - fapta persoanei care, fără a deține autorizație eliberată în condițiile prezentei legi, efectuează, fără drept, operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive.

Așadar, elementul material al laturii obiective a infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A. constă în efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

Cerința esențială atașată laturii obiective vizează desfășurarea unor astfel de activități fără drept, respectiv, fără a deține autorizație eliberată în condițiile legii.

Prin decizia penală recurată, s-a stabilit, cu titlu definitiv, că inculpatul A. a efectuat, fără drept, operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, constând în aceea că: în perioada august 2017 - ianuarie 2018, în baza aceleași rezoluții infracționale, în mod repetat și fără drept, împreună cu B., au produs cantitatea totală aproximativă de 1.240,84 grame fragmente vegetale pe care s-au pus în evidență substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive, pe care a vândut-o mai departe en-gros inculpatului C.; în urma percheziției domiciliare efectuate la locuința sa (...) s-a identificat ca fiind depozitată cantitatea totală de 3,68 grame fragmente vegetale, pe care a fost pusă în evidență 5F-MDMB-PINACA și AMB-FUBINACA și 95,00 grame pulbere care conține 5F-MDMB-PINACA; în perioada august 2017 - ianuarie 2018, inculpatul i-a vândut numitului D. un număr total de aproximativ 12 pliculețe, conținând cantitatea totală aproximativă de 1,2 grame fragmente vegetale, pe care s-au pus în evidență substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive și pentru care a încasat suma totală de 120 RON; în cursul anului 2017, inculpatul i-a vândut numitului E. un număr total de aproximativ 100 pliculețe, conținând cantitatea totală aproximativă de 10 grame fragmente vegetale, pe care s-au pus în evidență substanțe susceptibile de a produce efecte psihoactive și pentru care a încasat suma totală de 1.000 RON.

Din interpretarea materialului probator administrat în cauză, care nu mai poate fi cenzurat în actuala procedură, instanța de apel a reținut ca relevante depozițiile martorilor F., E. și G., care au evidențiat că, aceste substanțe etnobotanice, pe care le consumau de la inculpatul A., le dădeau o stare de dependență, oferindu-le acea stare de relaxare a minții de care aveau nevoie, în contextul gravelor probleme familiale sau de altă natură cu care se confruntau, unii fiind internați în repetate rânduri la spitale de psihiatrie. S-a reținut și împrejurarea relatată de martorul F. care, în urma consumului, a făcut un accident rutier cu mașina, prietena sa s-a sinucis, nu putea dormi, vomita, consuma 2 - 3 pliculețe pe zi, iar în anumite perioade ajunsese să cumpere chiar 10-20 de pliculețe la fiecare 2 - 3 zile.

Mai mult decât atât, în considerentele deciziei penale atacate, s-au relevat caracteristicile substanțelor interzise, care au fost evidențiate în termenii similari și de restul martorilor audiați în cursul urmăririi penale, care au cumpărat asemenea produse de la celelalte persoane trimise în judecată în dosarul penal nr. x/2017 al D.I.I.C.O.T - S.T. Constanța, efectele produse asupra organismului uman fiind concretizate în reacții de somnolență, panică, semi-inconștiență, euforie sau relaxare, astfel cum relevă martorii H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB. și alții, în contextul unei frecvențe deosebit de mari a consumului unii dintre aceștia fiind internați în cadrul unor centre de dezintoxicare.

Totodată, s-a mai arătat că, potrivit declarației martorului CC., consumul substanțelor pe care le cumpăra îi dădeau la început o stare de bine, însă ulterior starea s-a schimbat, în sensul că se simțea mai obosit, după care nu mai putea dormi dacă nu fuma o țigară, care să conțină substanțe etnobotanice, iar din cauza consumului a slăbit foarte mult, și-a stricat dantura, având și pierderi de memorie. Martorii DD., EE., FF., GG. și alții au descris reacțiile produse asupra organismului în urma consumului acestor substanțe ca fiind de relaxare, însă precizează că atunci când nu le mai consumau aveau insomnii și stări de greață, iar câteodată vomitau, avea amețeli, senzații de rău, lipsă de concentrare, dificultăți în menținerea stării de echilibru și transpirații abundente.

S-a concluzionat că, astfel de date și informații rezultă și din declarațiile martorilor care au consumat astfel de substanțe interzise pe raza orașului Cernavodă, dar și din depozițiile diferitelor persoane din anturajul unor consumatori, precum prieteni, părinți sau afini, care descriu în detaliu cele mai multe din efectele nocive produse de aceste substanțe în plan școlar, familial și comportamental.

Potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 194/2011, se consideră că un produs este susceptibil de a avea efecte psihoactive dacă se poate aprecia în mod rezonabil că ar produce asemenea efecte, dacă nu este folosit sau nu putea fi folosit în scopul pentru care a fost produs.

Criteriile avute în vedere la aprecierea caracterului rezonabil au fost prevăzute exemplificativ în alin. (4) al art. 3 din lege, respectiv:

a) lipsa ori insuficiența elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului;

b) caracteristicile produsului, în principal compoziția, sau lipsa indicării acestora;

c) consumul, ca destinație previzibilă a produsului;

d) prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizări sau instrucțiuni pentru utilizarea lui, precum și orice altă indicație ori informație referitoare la acestea sau chiar lipsa lor.

Termenul de "efecte psihoactive" este definit în art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 ca fiind unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependență, fizică sau psihică.

Or, împrejurările factuale reținute de instanța de apel din probele administrate, menționate anterior relevă caracteristicile produselor ce au făcut obiectul cauzei ca având efecte psihoactive, în sensul prevăzut de dispozițiile legale, așa încât operațiunile efectuate de recurentul inculpat - producere, deținere și comercializare - a unor astfel de substanțe, fără drept, intră sub incidența normei de incriminare a art. 16 din Legea nr. 194/2011.

Contrar susținerilor recurentului inculpat, faptul că aceste produse nu figurau expres ca substanțe interzise în acte normative, naționale sau europene, nu prezintă relevanță juridică. Împrejurarea invocată de apărare nu reprezintă o condiție prevăzută ca atare în legislație, fiind incriminată ca infracțiune efectuarea de operațiuni, în afara cadrului legal, cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În acord cu instanța de apel, Înalta Curte notează că desfășurarea unor operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive este supusă condițiilor de autorizare de la art. 3 din Legea nr. 194/2011, iar în lipsa acestei autorizări, este interzisă desfășurarea oricăror operațiuni. Prin urmare, încălcarea unei asemenea interdicții constituie infracțiune. Așadar, pentru existența infracțiunii este suficient ca produsul supus operațiunilor desfășurate fără autorizație să fie susceptibil de a avea efecte psihoactive.

Această concluzie rezultă inclusiv din Dispozițiile generale stipulate în Capitolul I al Legii nr. 194/2011, art. 1, potrivit căruia prezenta lege stabilește cadrul legal aplicabil preparatelor, substanțelor, plantelor, ciupercilor sau combinațiilor acestora, denumite în continuare produse, susceptibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanțele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanțele aflate sub control național, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate întrucât nu prezintă relevanță asupra condițiilor de tipicitate obiectivă a infracțiunii prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011 neincluderea produselor care au făcut obiectul operațiunilor desfășurate în cauză în cadrul substanțelor interzise potrivit anexelor Legii nr. 339/2005.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 607/P din data de 09 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar conform art. 275 alin. (6) din același cod, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 157 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 607/P din data de 09 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2020.

GGC - GV