ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2631/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe Tribunalului Caraș-Severin sub nr. 96/115 din 07 ianuarie 2014, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate-inspecția de Integritate, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Raportului de evaluare din 19.12.2013, înregistrat sub nr. 60823/G/II din 19.12.2013 ca nelegal și netemeinic, sub aspectul încălcării regimului juridic al conflictelor de interese, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Pe cale de excepție a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea cauzei raportat la dispozițiile art. 22 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, art. 116 alin. (1) și 117 alin. (3) raportate la art. 73 alin. (3) lit. t) din Constituția României, republicată, solicitând admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 733 din 14 aprilie 2014 Tribunalul Caraș-Severin a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând că autoritatea pârâtă are caracterul unei autorități publice centrale conf. art. 13 din Legea nr. 144/2007 fiind astfel incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 20.05.2014, iar la dosar s-au mai depus adresa 6787/2014, adresa nr. x/2014 a Instituției Prefectului Județului Caraș-Severin, raportul de evaluare din 30.06.2014 și chitanța pentru plata onorariului avocațial.

Prin sentința civilă nr. 272 din 15 octombrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul nu a contestat calitatea sa de administrator - președinte al S.C. B. S.A. Anina care a încheiat cu Consiliul Local Anina un contract de concesionare al serviciului public de salubritate la nivelul Orașului Anina și în calitate de consilier local în perioada 2008-2012 a participat la ședințele ordinare ale Consiliului Local Anina din 30.09.2008, 26.02.2010 și 22.07.2011 în ceea ce privește deliberarea și adoptarea mai multor hotărâri în legătură cu S.C. B. S.A. Anina, respectiv: HCL nr. 88 din 30 septembrie 2008 de aprobare a modificării normei privind facturarea gunoiului menajer către populație; HCL nr. 13 și 14 din 26 februarie 2010 privind stabilirea redevenței la contractul de concesionare încheiat între Consiliul Local Anina și S.C. B. S.A. Anina pentru serviciul de salubritate pe anul 2010 și respectiv modificarea tarifului pentru colectarea, transportul și depozitarea gunoiului menajer practicat de S.C. B. S.A. Anina; HCL nr. 112 și 113 din 22 iulie 2011 privind stabilirea redevenței la contractul de concesionare încheiat între Consiliul Local Anina și S.C. B. S.A. Anina pentru serviciul de salubritate pe anul 2011 și respectiv modificarea tarifului pentru colectarea, transportul și depozitarea gunoiului menajer practicat de S.C. B. S.A. Anina.

Referitor la susținerea reclamantului potrivit căreia la ședința de Consiliul local din 30.09.2008, în procesul-verbal de ședință este o eroare de dactilografiere în ceea ce privește participarea sa la vot, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât potrivit art. 42 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 dezbaterile din ședințele consiliului local precum și modul în care și-a exercitat votul fiecare consilier local se consemnează într-un proces-verbal semnat de președintele de ședință și de secretarul unității administrativ teritoriale, persoane care își asumă prin semnătură, responsabilitatea veridicității celor consemnate. Reclamantul avea posibilitatea să conteste aspectele astfel consemnate și să ceară menționarea exactă a procedurii de vot conform dispozițiilor cuprinse la art. 42 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 și din perspectiva dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea reține că nu se poate proba contra celor consemnate în procesul-verbal de ședință, astfel încât conchide că reclamantul a participat la dezbaterea și deliberarea proiectului de hotărâre precum și la aprobarea HCL nr. 88 din 30 septembrie 2008 prin care s-a aprobat modificarea normei privind facturarea gunoiului menajer către populație.

În cadrul ședinței ordinare a Consiliului Local Anina din 26.02.2010 conform celor consemnate în procesul-verbal de ședință, reclamantul a participat la dezbaterea desfășurată pe marginea celor două proiecte de hotărâri întocmind de altfel și expunerea de motive la proiectul hotărârilor în discuție. Este adevărat că pe marginea celor două proiecte de hotărâri s-a consemnat în procesul-verbal faptul că reclamantul nu votează fiind în conflict de interese aspecte ce se regăsesc și cu ocazia ședinței ordina a Consiliului Local Anina din 22.07.2011 când s-au adoptat hotărârile în discuție nr. 112 și 113.

Reclamantul insistă în a susține faptul că în cadrul ședințelor ordinare din 26.02.2010 respectiv 22.07.2011 a participat doar la faza de dezbateri nu și la adoptarea hotărârilor în discuție și astfel consemnările din procesele-verbale de ședință sunt în litera și spiritul legilor 161/2003, Legii nr. 215/2001 și Legii nr. 393/2004.

Prima instanță a reținut că potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor, consilierul local care personal are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, iar potrivit art. 47 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, aceștia sunt obligați să menționeze expres situațiile în care interesele lor personale contravin intereselor generale iar în cazurile în care interesul personal nu are caracter patrimonial, consiliile locale pot permite participarea la vot a consilierului, iar din coroborarea celor două dispoziții legale menționate se poate concluziona că-i este interzisă consilierului local participarea la deliberarea și adoptarea hotărârilor de consiliu local cu privire la care există un interes patrimonial și din această perspectivă se observă că reclamantul a încălcat dispozițiile legale anterior menționate cu ocazia adoptării H.C.L. Anina nr. 88 din 30 septembrie 2008 când, potrivit mențiunilor din procesul-verbal de ședință, reclamantul a participat la dezbateri și la procedura de vot.

În ceea ce privește interesul patrimonial al acestuia în adoptarea hotărârilor în discuție (cele privitoare la stabilirea redevenței pe anii 2010 - 2011 și la majorarea tarifelor practicate de societatea pe care o conducea), a apreciat prima instanță că acesta rezidă din faptul că majorarea tarifelor și a redevenței atrage după sine o rată o profitabilității mai crescută iar profitul net realizat de societate reprezintă sursa veniturilor salariale obținute de reclamant de la societate precum și difidentelor ce se cuvin acționarilor pentru acțiunile deținute în portofoliu.

Curtea a mai reținut că, potrivit art. 75 lit. c) din Legea nr. 393/2004 aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau pentru o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri iar potrivit art. 77 din același act normativ consilierilor locali le este interzisă participarea la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii, aceștia având obligația de a-și anunța la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, urmând a se consemna în procesul-verbal de ședință, atât anunțarea interesului personal cât și abținerea de la vot.

Din interpretarea dispozițiilor cuprinse la art. 77 din legea nr. 393/2004 instanța de fond a apreciat că reclamantul avea obligația de a-și anunța interesul personal la începutul dezbaterilor pe marginea proiectelor de hotărâri privind stabilirea redevenței și majorarea tarifelor practicate rezultând astfel că nu poate participa la nici o fază a adoptării hotărârilor în discuție fie că este vorba despre dezbateri, fie că este vorba despre deliberare. Fără îndoială că reclamantul a anticipat că adoptarea hotărârilor de consiliu local în discuție reprezentau un beneficiu evident pentru societatea comercială la care îndeplinea funcția de director general cu consecințe asupra veniturilor obținute de reclamant în această calitate.

Chiar dacă nu a votat reclamantul a încălcat dispoziția legală cuprinsă la art. art. 77 din Legea nr. 393/2004 deoarece nu numai că nu și-a anunțat interesul înainte de începerea dezbaterilor dar mai mult decât atât a întocmit expunerea de motive la proiectele de hotărâre în discuție, a participat la dezbateri luând cuvântul în ședință și susținându-și interesul cu privire la aceste proiecte de hotărâri, în mod corect pârâta reținând în raportul de evaluare că exprimarea votului reprezintă doar etapa finală a procesului decizional la nivelul consiliului local.

În sprijinul acestei afirmații instanța de fond a reținut și incidența dispozițiilor cuprinse la art. 35 - 38 din O.G. nr. 35/2002 privind Regulamentul cadrul de organizare și funcționare a consiliilor locale ce reglementează modul de desfășurare a ședințelor consiliului local de unde rezultă că proiectele de hotărâri ce urmează a fi adoptate de consiliul local presupun o etapă premergătoare referitoare la obținerea avizelor comisiei de specialitate și a expunerii motivelor pentru care se impune adoptarea lor precum și o etapă desfășurată în plenul ședinței privind dezbaterea proiectului și adoptarea acestuia, iar dispozițiile art. 77 alin. (2) din legea nr. 393/2004 obligă consilierul local să-și anunțe interesul personal la începutul dezbaterilor pe problema respectivă rezultând astfel că nu este suficient ca reclamantul să declare că se abține de la vot în condițiile în care anterior a participat la dezbaterile generate de proiectele în discuție.

Prima instanță nu și-a putut însuși nici argumentele reclamantului privind neretroactivitatea Legii nr. 176/2010 care nu s-ar aplica situațiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, respectiv pentru ședințele de consiliu local din 30.09.2008 și 26.09.2010 întrucât Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 147/2007 cuprinde reguli de procedură privind evaluarea și soluțiile pe care le poate da Agenția Națională de Integritate dar, în speță conflictul de interese este reglementat de Legea nr. 161/2003 art. 77 care, stabilește că pentru consilierii locali conflictele de interese sunt prevăzute de art. 47 din legea nr. 215/2001 iar dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 393/2004, Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 161/2003 erau în vigoare la data săvârșirii faptelor de către reclamant.

A apreciat prima instanță că sunt neîntemeiate și susținerile reclamantului referitoare la rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în dosar nr. x/2012 al Parchetului de pa lângă Curtea de Apel Timișoara, întrucât, chiar dacă s-a reținut că reclamantul nu a săvârșit infracțiunea de conflict de interese reglementată de art. 2631 C. pen., pe motiv că fapta nu există, aceasta nu înseamnă că nu poate exista o abatere de natură administrativă cu o reglementare specială cuprinsă în Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

A reținut instanța de fond că sunt nerelevante și probele depuse de reclamant constând în adresa nr. x/2014 a Orașului Anina și adresa nr. x/2014 a Instituției Prefectului Județului Caraș-Severin din care ar rezulta că reclamantul nu a fost sancționat disciplinar și nu s-au constatat încălcări ale regimului juridic al conflictului de interese întrucât constatarea încălcării regimului juridic al conflictului de interese este competența exclusivă a autorității pârâte, manifestată de altfel prin raportul a cărui anulare se solicită iar pe de altă parte, lipsa unei sancțiuni disciplinare nu echivalează cu lipsa faptei ce a generat un conflict de interese, art. 55 din legea mr. 393/2004 stabilind că aleșii locali răspund în condițiile legii, administrativ, civil sau penal ventru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin.

Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, Curtea a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și văzând și dispozițiile art. 18 din legea nr. 554/2004 a respins-o ca atare, respingând și cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., susținând în esență că, în toată perioada exercitării mandatului de consilier local 2008-2012, nu a participat la deliberarea și adoptarea de hotărâri ale Consiliului local Anina având legătură cu activitatea de salubritate desfășurată de S.C. B. S.A. Anina, neparticipând la votul niciunui proiect de hotărâre privind S.C. B. S.A. Anina.

Mai mult, susține în continuare recurentul - reclamant că nu a insistat să se consemneze în procesele-verbale încheiate cu prilejul desfășurării ședințelor de Consiliu Local că "dl. A. nu votează fiind în conflict de interese. "(TV din 26.02.2010 și PV din 22.07.2011)

Cu toate acestea. în unele procese-verbale s-au făcut greșeli de dactilografiere constând în consemnarea greșită referitoare la faptul că ar fi votat respectivele proiecte de hotărâri, unanimitatea de voturi reprezentând prezența consilierilor locali aliați în sală exceptând persoana sa.! PV din 30.09.2008). Această stare de fapt este dovedită prin adresa nr. 8.797 din 14.11.2013 prin care se arată că:

"din greșeală de dactilografiere și din obișnuință că majoritatea proiectelor de hotărâri sunt adoptate în unanimitate de voturi, persoana care a dactilografiat procesele-verbale respective, a omis să facă această mențiune'".

Altfel spus. respectivele procese-verbale au fost întocmite și semnate "ca primarul", fiind afectate de numeroase greșeli de dactilografiere,

Referitor la faptul că și-a exprimat, în cadrul ședințelor de consiliu, susținerea referitor la solicitările de majorare a tarifelor și stabilire a redevențelor datorate către Unitatea Administrativ Teritorială orașul Anina, susține recurentul - reclamant că acestea au fost făcute în calitate de administrator-președinte la S.C. B. S.A. Anina și nu în calitate de consilier local, retrăgându-se din ședință la faza finală a adoptării respectivelor hotărâri prin deliberare și vot.

De altfel, solicitările de reașezare a tarifelor și redevențelor au fost justificate din rațiuni strict economice, implacabile, urmare a majorărilor continue ale cheltuielilor cu salariile, combustibilii .etc; punctul de vedere exprimat de parte în respectivele ședințe fiind acela al societății S.C. B. S.A., al cărui administrator director era de 12 ani; faptul fiind notoriu în orașul Anina.

În urma sesizării unor persoane fizice"' Agenția Națională de Integritate a întocmit raportul de evaluare din 5 noiembrie 2013 contestat în prezenta cauză.

Apreciază recurentul - reclamant că instanța de fond - Curtea de Apel Timișoara, a respins acțiunea sa, nedând eficiență susținerilor sale și interpretând în mod greșit prevederile legale incidente în speță, ignorând totodată și principiul constituțional al neretroactivității legii lato sensu.

Astfel, în ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.- ce reglementează situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii - susține recurentul că instanța de fond - Curtea de Apel Timișoara - a interpretat în mod greșit textele legale incidente, reținând în considerente următoarele: Instanța reține că potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor, consilierul local care personal ore u/1 interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului locul, iar potrivii ari. 47 din legea nr. 393/2004 privind statului aleșilor locali, aceștia sunt obligați să menționeze expres situațiile în care interesele lor personale contravin intereselor generale iar in cazurile în care interesul personal nu arc caracter patrimonial, consiliile locale pol permite participarea ia vot a consilierului, iar din coroborarea celor două dispoziții legale menționate se poate concluziona că-i este interzisă consilierului local participarea la deliberarea și adoptarea hotărârilor de consiliu local cu privire la care există un interes patrimonial și din această perspectivă se observă că reclamantul a încălcat dispozițiile legale anterior menționate cu ocazia adoptării HCL Anina nr. 88 din 30 septembrie 2008 cehul, potrivii mențiunilor dlin procesul-verbal de ședință, reclamantul a participai la dezbateri și la procedura de vot.

Or, susține recurentul - reclamant că a participat doar la faza de dezbateri, susținând punctul de vedere, justificat de creșterea obiectivă a costurilor. în calitate de administrator - președinte (manager, director general, președinte CA) al S.C. B. S.A., retrăgându-se apoi la faza finală de adoptarea a hotărârilor, ce a constă în deliberarea și adoptarea prin vot a acestora.

Ca tipologie referitoare la "motive contradictorii", susține în continuare recurentul - reclamant, instanța face confuzie între termenul de "dezbateri" și cel de "deliberare și adoptare", având la bază o premisă falsă, deși a arătat prin acțiunea introductivă diferența dintre acești termeni, prevăzută prin dispozițiile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, astfel:

Art. 42 alin. (3) Dezbaterile din ședințele consiliului local, precum și modul in care și-a exercitat votul fiecare consilier local se consemnează într-un proces-verbal, semnat de președintele de ședința și de secretând unității administrativ - teritoriale.

Art. 46 alin. (1) Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusa dezbaterilor consiliului local.

Mai susține recurentul - reclamant că, un alt motiv contradictoriu avut în vedere de instanța de fond în pronunțarea hotărârii se referă la faptul că ar fi avut un interes patrimonial în adoptarea hotărârilor, neținând cont de faptul că nu a participai la faza de deliberare și vot final, făcând mențiune despre acest aspect în Hotărârile de Consiliu Local.

Astfel veniturile salariale ale părții, pentru anul 2010 obținute din activitatea de administrator la S.C. B. S.A. au fost de doar de 3.704 RON/lună și nu s-a pus problema "majorării tarifelor și a redevențelor" pentru " o rata a profitabilității mai crescute", ci doar pentru supraviețuirea societății de gospodărie comunală pe o piață de costuri.

Precizează recurentul - reclamant că veniturile sale salariale erau fixate și plătite direct de A.V.A.S. București, neavând nici o legătură cu situația și cu realizările de pe plan local. În mod eronat, instanța de fond a reținut că ar fi avut un interes patrimonial în ceea ce privește majorarea redevențelor, în adoptarea hotărârilor în discuție.

Privitor la acest aspect, susține recurentul - reclamant că majorarea redevențelor pe anii 2010-2011 putea profita doar Primăriei Anina, aceasta fiind taxa care se plătea în schimbul concesionării serviciilor.

Pur și simplu, creșterea tarifelor era justificată din motive economice, implacabile, iar desfășurarea ulterioară a evenimentelor a arătat că S.C. B. S.A. ar fi avut nevoie de tarife și mai mari pentru a nu intra în lichidare judiciară.

De asemenea, mai susține recurentul că, este greșită și motivarea conform căreia partea ar fi putut avea un interes de a vota în problema supusă dezbaterilor Consiliului local, atâta timp cât hotărârile s-au adoptat cu unanimitate de voturi, iar pretinsul meu vot neavând puterea de a influența hotărârile.

Mai susține recurentul - reclamant că, în ceea ce privește motivarea instanței conform căreia nu poate să ia în considerare adresa prin care cei responsabili de conformitatea și legalitatea proceselor-verbale întocmite cu prilejul ședințelor de consiliu, este o motivare netemeinică și nelegală, întrucât instanța a respins de două ori solicitarea sa de a efectua o cercetare judecătorească completă prin audierea martorilor care se făceau vinovați de eroarea de dactilografiere.

De asemenea, instanța nu a fost în cunoștință de cauză atunci când a motivat faptul că partea avea posibilitatea de a contesta aspectele eronate cuprinse în procesele-verbale întrucât, atât în 2008 cât și în 2010, procesele-verbale nu se comunicau spre verificare, așa cum se întâmplă în prezent.

Astfel, fiind vorba despre două greșeli de dactilografiere pe parcursul a 12 ani de activitate, nu avea cum să suspicioneze și să verifice o astfel de eroare.

Ar fi fost bine ca instanța să reflecteze și asupra faptului că, dacă pe parcursul a 12 ani de activitate nu a avut nici un fel de abatere, menționând în toate procesele-verbale faptul că nu a participat la deliberare și la vot. Este improbabil ca la două ședințe care nu aveau nici un fel de miză să fi avut această intenție de a vota, deși votul său nu ar fi putu influența în nici un fel hotărârile de consiliu (adoptate cu unanimitate).

În continuare, mai susține recurentul - reclamant, Curtea de Apel Timișoara chiar reține faptul că subsemnatul "nu a votat" .

Motivarea instanței de fond cuprinde motive contradictorii.

În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (8) - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - susține recurentul - reclamant că, raportat la alin. (3) de la fila 5 din hotărâre, în care se menționează că " Instanța nu-și poale însuși nici argumentele reclamantului privind neretroactivitatea Legii nr: 176/2010 care nu s-ar aplica situațiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, respectiv pentru ședințele de consiliu local din 30.09.2008 și 26.09.2010 întrucât Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 147/2007 cuprinde reguli de procedură privind evaluarea și soluțiile pe care le poale da Agenția Națională de Integritate dar în speță conflictul de interese este reglementai de Legea nr. 161/2003 art. 77 care. slabi leșie că pentru consilierii locali conflictele de interese suni prevăzute de art. 47 din Legea nr. 215/2001 iar dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 393/2004. Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 161/2003 erau în vigoare la data săvârșirii faptelor de către reclamant " criticile sale, cu privire la încălcarea legii sau aplicarea greșită a normelor de drept material sunt următoarele:

Norma de drept în baza căreia partea a fost sancționată, respectiv art. 25 din Legea nr. 176/2010, nu este normă de procedură ci normă de drept material.

În textul legal se arată că " fapta persoanei . . . . . . . . . .constituie abatere disciplinară și Verbum regens din norma mai sus arătată face demonstrația elocventă că suntem în fața unei norme de drept material și nu a unei norme de drept procesual, ce prevede o anumită sancțiune de natură disciplinară. "în măsura în care prevederile prezentei legi(Legea nr. 176/2010) nu derogă..."

Ori, privitor la acest aspect, solicită recurentul a se observa că ..reglementările aplicabile demnității", ce ar fi putut fi incidente în speță, respectiv Legea nr. 161/2003, legea 215/2001 și Legea nr. 393/2004 nu au devenit incidente cu privire la sancționarea sa.

Pe cale de consecință, instanța de fond motivează menținerea raportului de evaluare prin aplicarea în mod greșit a unei norme de drept material, mai sus arătată, pe care o consideră a fi de drept procesual . . . . . . . . . .și totodată cu aplicare retroactivă.

Mai susține recurentul - reclamant că, norma de drept în baza căreia partea a fost sancționată a fost edictată prin dispozițiile Legii 176/2010, publicată în Monitorul Oficial cu nr. 621 din data de 2 septembrie 2010, intrată în vigoare în conformitate cu prevederile ari. 78 din Constituția României, la 3 zile de la data publicării.

Prevederile Constituționale referitoare la neretroactivității legi; civile sunt clare, nelăsând loc de interpretare:

Art. 15: Universalitatea

(1)Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Aceeași reglementare este stipulată și în art. 6 C. civ.

Prin urmare, orice dispoziții derogatorii de la dreptul comun, prevăzute prin art. 25 al Legii nr. 176/2010. nu ar putea să aibă eficiență juridică decât pentru viilor.

Astfel, apreciază recurentul reclamant, fără putință de tăgadă, că eventualele încălcări ale regimului juridic al conflictului de interese sau eventuale stări de incompatibilitate generate de participarea sa la ședințele de Consiliu Pocal din datele de 30.09.2008 și 26.02.2010, nu ar putea fi sancționate decât potrivit prevederilor Legii 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și in mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, Legii nr. 2I5/2001 a administrației publice local sau Legii nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, nu și prin dispozițiile derogatorii de la acestea, prevăzute la art. 25 din Legea {76/2010, intrată în vigoare ulterior consumării respectivelor fapte.

Mai susține recurentul că, instanța de fond a reținut faptul că în ședințele ordinare din 26.02.2010 respectiv 22.07.2011, a participat doar la faza de dezbateri nu și la adoptarea hotărârilor - aspect consemnat în procesele-verbale respective.

Conform celor mai sus arătate, rezultă cu evidență, aplicarea greșită a respectivei norme de drept material, retroactiv - contrar prevederilor constituționale, pentru faptele generate de participarea sa la ședințele de Consiliu Local din trecut, respectiv 30.09.2008 și 26.02.2010.

Solicită recurentul ca, în situația în care instanța nu va da eficiență motivelor de casare mai sus arătate, în baza prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., să se pronunțe asupra fondului cauzei și să admită cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ea formulată, pentru următoarele considerente:

- Pronunțarea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de conflict de interese.

Referitor la aceleași fapte cercetate de către Agenția Națională de Integritate, referitor la încălcarea regimului juridic al conflictului de interese sub aspect penal, urmare a unei plângeri depuse de o persoană fizică, procurorul de caz s-a pronunțat prin rezoluția de neîncepere a urmăriri penale din 11.06.2012 în dosarul nr. 86/IV2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

- Prin soluția dispusă se conchidea:

- ..Având în vedere cele expuse mai sus, din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interes prev. de art. 263 ind. I C. pen. sub aspectul laturii obiective, întrucât atât contractul de concesiune cât și prelungirea acestuia au fost semnate anterior desemnării numitului A. în funcția de consilier local, astfel încât nu se poate afirma că acesta. în calitate de funcționar public, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a îndeplinii un aci ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, in folos material pentru sine sau pentru altul".

Astfel, solicită recurentul - reclamant a se avea în vedere că soluția dispusă a fost luată în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., anume că ..fapta nu există".

Raportat la aceste considerente, apreciază recurentul - reclamant că, este practic nemotivată soluția instanței de fond de a respinge aceasta probă, fără a analiza cu temeinicie înțelesul normei penale "fapta nu există". Astfel, din moment ce fapta penală nu există, consideră recurentul că nici abaterea administrativă nu există, întrucât în caz contrar organele de cercetare penale ar fi aplicat o amendă, dacă ar fi constatat o încălcare a legii care nu ar fi prezentat gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Având în vedere aceste aspecte, apreciază recurentul că Raportul de evaluare contestat este netemeinic.

Încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile raportat la presupusa încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese prin participarea la ședințele de Consiliu din 30.09.2008 și 26.02.2010.

Inaplicabilitalea dispozițiilor derogatorii prevăzute prin art. 25 din Legea nr. 176 din 1 septembrie 2010 la fapte anterioare promulgării gării acesteia.

La "pct. IV. Concluzii" al Raportului de evaluare contestat prin prezenta se afirmă:

"În perioada exercitării mandatului de consilier local 2008 - 2012 în cadrul Consiliului Local al Orașului Anina, județul Caras-Severin. A. a participat în cadrul ședințelor ordinare ale Consiliului Local Anina, din 30.09.2008, 26.02.20/0 și 22.07.2011, prin aceasta încălcând regimul juridic al conflictului de interese..."

În partea finală a concluziilor se reproduc dispozițiile art. 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice:

(1) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elemente/e constitutive ale unei infracțiuni.

(2) Raportat la acest aspect, susține recurentul - reclamant că Legea nr. 176/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial cu numărul 621 din data de 2 septembrie 2010, și a intrat în vigoare în conformitate cu prevederile ari. 78 din Constituția Românie, la 3 zile de la data publicării acesteia.

Prevederile Constituționale referitoare la neretroactivitatea legii civile sunt clare, nelăsând loc de interpretare:

Art. 15: Universalitatea (l)Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea. (2)Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Aceeași reglementare este stipulată și în art. 6 C. civ.

Prin urmare, orice dispoziții derogatorii de la dreptul comun, prevăzute prin art. 25 al Legii 176/2010, nu ar putea să aibă eficiență juridică decât pentru situațiile născute după intrarea în vigoare a acestei legi.

Susține recurentul - reclamant că, fără putință de tăgadă, eventualele încălcări ale regimului juridic al conflictului de interese sau eventuale stări de incompatibilitate, generate de participarea sa la ședințele de Consiliu local din datele de 30.09.2008 și 26.02.2010, nu ar putea fi sancționate decât potrivit prevederilor Legii 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, Legii nr. 2I5./2001 a administrației publice locale sau Legii 393/2004 privind statutul aleșilor locali, nu și prin disparițiile derogatorii de la acestea, prevăzute la ari. 25 din Legea nr. 176/2010, intrată în vigoare ulterior consumării respectivelor fapte.

Or, în situația concretă pentru presupusele fapte arătate nu au fost aplicate sancțiuni potrivit reglementării aplicabile demnității potrivit ..dreptului comun'" și, prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, s-a constatat că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, și. mai mult. "fapta nu există".

Susține recurentul că, conform celor mai sus arătate, rezultă cu evidență nelegalitatea aplicării unor sancțiuni pentru fapte anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor derogatorii prevăzute prin Legea nr. 176/2010, respectiv pentru eventualele încălcări ale regimului juridic al conflictului de interese sau eventuale stări de incompatibilitate, generate de participare» sa la ședințele de Consiliu Local din datele de 30.09.2008 și 26.02.2010.

O eventuală aplicare a dispozițiilor derogatorii ale Legii nr. 176/2010 s-ar putea realiza doar pentru eventualele fapte petrecute la ședința de Consiliu Local din data de 22.07.2011 (nu este cazul s-au făcut consemnările referitoare la neparticiparea sa la vot), pentru celelalte fiind aplicabile doar dispozițiile ."dreptului comun"" al regimului de incompatibilitate și conflict de interese reglementat de Legea nr. 161/2003. Legea nr. 215/2001, Legea nr. 393/2004 sau de dispozițiile C. pen.

Apreciază recurentul că, este criticabilă argumentația teoretică a instanței de fond, care înțelege să -l priveze de un drept al său, acela de a fi judecat după dispoziții legale in vigoare la data săvârșiri pretinsei fapte și nu după o normă intrată în vigoare la ani de zile după această dată, nemotivând în nici un fel această soluție,

Poate dacă instanța ar fi făcut o cercetare judecătorească completă și temeinică în speță, ar fi ajuns la altă concluzie.

În ceea ce privește netemeinicia și nelegalitatea Raportului de evaluare contestat, susține recurentul următoarele:

În concluziile Raportului de evaluare din 19.12.2013 se reține în mod eronat că ar fi participat "la deliberarea și adoptarea hotărârilor de consiliu...", în condițiile în care, în fapt. a participat doar la faza de dezbateri susținând punctul de vedere, justificat de creșterea obiectivă a costurilor al S.C. B. S.A. în calitate de administrator - președinte (manager, director general, președinte CA), retrăgându-se apoi la faza finală de adoptarea a hotărârilor, constând în deliberarea și adoptarea prin vot a acestora.

Prin urmare, pârâta face confuzie între faza de dezbateri a proiectelor de hotărâre, unde era chiar necesară prezența sa în calitate de administrator președinte al S.C. B. S.A. și faza de deliberare și adoptare a hotărârilor prin vot, la care întotdeauna partea s-a retras, arătând starea de "conflict de interese". Susține în continuare că în procesele-verbale incriminate din anul 2010 și 2011 s-a consemnat textual " dl. A. nu votează fiind în conflict de interese", consemnarea respectivă fiind în litera și spiritul legilor 161/2003, Legii 215/2001 și legii 393/2004.

În continuarea Concluziilor de la pct. IV, pârâta perseverează în eroare, consemnând:

"Prin participarea sa, în calitate de consilier local, la dezbaterile din cadrul ședințelor Consiliului Local Anina..."

Privitor la acest aspect, solicită a se observa că, de această dată este folosit termenii! de "dezbateri", nu cel de "deliberare și adoptare", însă, astfel cum a susținut și anterior, la dezbateri a participat în calitatea de administrator - director al S.C. B. S.A., nu în calitate de consilier, iar la deliberarea și adoptarea hotărârilor prin vot, s-a retras din ședință, făcând să se consemneze aspectul neparticipării la vot.

Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale face deosebirea dintre termenul de dezbateri și deliberare, astfel:

Art. 42

(3) Dezbaterile din ședințele consiliului locul, precum și modul in care și-a exercitat votul fiecare consilier local se consemnează într-un proces-verbal, semnat de președinte/e de ședință și de secretarul unității administrativ-teritoriale.

Art. 46 (l)Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul locul cure, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Susține recurentul - reclamant că, deosebirea esențială între termenii de dezbateri și deliberare și adoptarea a hotărârilor constă în faptul că la dezbateri pot participa și alte persoane invitate să prezinte un raport/punct de vedere/solicitare, etc. iar la deliberarea și adoptarea hotărârilor nu pot participa decât consilierii locali.

Recurentul menționează că înțelege să critice motivarea prin care instanța de fond face confuzie între termenul de "dezbateri" și cel de "deliberare și adoptare", având la bază o premisă falsă, deși a arătat prin acțiunea introductivă diferența dintre acești termeni, prevăzută prin dispozițiile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale,)

Solicită astfel a se constata nelegalitatea și netemeinicia Raportului de evaluare contestat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate nu a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenta - pârâtă, ci doar Concluzii scrise și orale, expuse în ședința publică din data de 18 octombrie 2016, în cuprinsul cărora a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea soluției dată de prima instanță, ca fiind legală și temeinică.

În cadrul concluziilor scrise, susține intimata - pârâtă că, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ., este nefondat, întrucât sentința civilă recurată nu cuprinde motive contradictorii, cum în mod greșit susține recurentul-reclamant.

Prin prezentarea în mod trunchiat a motivării instanței de fond, recurentul-reclamant încearcă să formeze convingerea instanței de recurs că motivarea instanței de fond ar cuprinde motive contradictorii or, așa cum rezultă din analiza considerentelor de fapt și de drept ale sentinței civile nr. 272 pronunțată la data de 15.10.2014, instanța și-a structurat motivarea soluției date, raportat la susținerile și cererile formulate de reclamant prin acțiunea introductivă.

Susține intimata - pârâtă că, contrar susținerilor recurentului - reclamant, instanța de fond nu a făcut niciun fel de confuzie între noțiunea de dezbateri și cea de deliberare, ci dimpotrivă, verificând temeinicia și legalitatea susținerilor reclamantului privind acestea a constatat că nu sunt fondate, sens în care a arătat, în detaliu, care sunt considerentele pentru care a reținut acest aspect.

De asemenea, instanța de fond a reținut că nu poate fi luată în considerare afirmația reclamantului cu privire la faptul că în procesul-verbal de ședință din data de 30.09.2008 s-au făcut "greșeli de dactilografiere" referitoare la votul pe care l-a exprimat reclamantul și că unanimitate de voturi reprezintă prezența consilierilor locali aflați în sală. cu excepția persoanei sale. motivând aceasta prin faptul că, potrivit legii, respectiv a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, dezbaterile din ședințele consiliului local, precum și modul în care și-a exercitat votul fiecare consilier local se consemnează într-un proces-verbal semnat de președintele de ședință și de secretarul unității administrativ teritoriale, persoane care își asumă prin semnătură, responsabilitatea veridicității celor consemnate.

Mai susține intimata - pârâtă că, în baza aceluiași raționament, corect a concluzionat instanța de fond că reclamantul avea posibilitatea să conteste aspectele astfel consemnate, și să solicite menționarea exactă a procedurii de vot conform dispozițiilor cuprinse la art. 42 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, astfel că nu se poate proba contra celor consemnate în procesul-verbal de ședință.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., pe care îsi întemeiază recurentul-reclamant cererea de recurs, apreciază de asemenea intimata - pârâtă că este nefondat, întrucât recurentul-reclamant este cel care interpretează greșit dispozițiile legale incidente în cauză, și nicidecum instanța de fond, cum în mod greșit se susține în cererea de recurs.

În esență, prin recursul formulat, recurentul-reclamant reia aceleași argumente prezentate și în fața instanței de fond. și pe care aceasta Ie-a avut în vedere la momentul pronunțării soluției.

Astfel, față de susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia "...instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, respectiv retroactiv-contrar prevederilor constituționale..." susține intimata -pârâtă că acesta este nefondată, fiind rezultatul unei greșite interpretări de către recurentul-reclamant a dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății.

Prin prisma analizării dispozițiilor Legii nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, respectiv a Legii nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, susține intimata - pârâtă că, în mod corect instanța de fond a reținut că la întocmirea raportului de evaluare a fost respectat principiul neretroactivității legii, motivând aceasta prin faptul că, pe de o parte, Legea nr. 176/2010 nu a fost aplicată retroactiv, aceasta reglementând procedura de evaluare a respectării regimului juridic al declarării averilor, incompatibilităților și conflictelor de interese și fiind de imediată aplicare, iar, pe de altă parte, conflictul de interese este reglementat de Legea nr. 161/2003, act normativ aflat în vigoare la momentul săvârșirii faptelor de către reclamant.

Apreciază intimata - pârâtă că, concret, instanța de fond a analizat, în mod complet toate chestiunile deduse judecații de către ambele părți din proces, arătând în detaliu care sunt considerentele care au format convingerea instanței că acțiunea formulată de reclamant, este neîntemeiată, respectiv că raportul de evaluare nr. 60823/G/II din 19.12.2013 este temeinic și legal.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 16 martie 2016 s-a admis in principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 165 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor formulate de intimata - pârâtă și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază pentru următoarele considerente că recursul este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488(1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs prevăzute de art. 488(1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține existența unor motive contradictorii care ar determina nelegalitatea soluției pronunțată de instanța de fond prin care a fost respinsă contestația formulată de recurentul-reclamant împotriva raportului de evaluare contestat.

Curtea nu va reține ca fondată soluția din recurs în sensul că a existat o confuzie între termenul de dezbateri, respectiv termenul de deliberare fiind reținut greșit existența unui interes patrimonial în adoptarea hotărârilor.

În acest context, corect și legal a reținut instanța de fond că. în perioada exercitării mandatului de consilier local 2008-2012 în cadrul Consiliului Local al Orașului Anina, județul Caraș-Severin, A. a participat în cadrul ședințelor ordinare ale Consiliului Local Anina din 30.09.2008, 26.02.2010 și 22.07.2011, la deliberarea și adoptarea hotărârilor de consiliu nr. 88 din 30 septembrie 2008, nr. 13 din 26 februarie 2010. 14 din 26 februarie 2010. nr. 112 din 22 iulie 2011 și nr. 113 din 22 iulie 2011. cu privire la S.C. B. S.A. Anina (societate comercială unde la data participării sale în ședințele consiliului, deținea atât calitatea de acționar cât și funcția de administrator-președinte CA), în vederea stabilirii redevenței și majorării tarifelor practicate de societatea în cauză, având un interes patrimonial în problemele supuse dezbaterilor consiliului local, prin aceasta încălcând regimul juridic al conflictelor de interese. prevăzut la art. 70. art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 75 lit. b) și lit. c) și art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, instanța de fond a reținut că nu poate fi luată în considerare afirmația reclamantului cu privire la faptul că în procesul-verbal de ședință din data de 30.09.2008 s-au făcut "greșeli de dactilografiere" referitoare la votul pe care l-a exprimat reclamantul și că unanimitate de voturi reprezintă prezenta consilierilor locali aflați în sală. cu excepția persoanei sale, motivând aceasta prin faptul că, potrivit legii, respectiv a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, dezbaterile din ședințele consiliului local, precum și modul în care și-a exercitat votul fiecare consilier local se consemnează într-un proces-verbal semnat de președintele de ședință și de secretarul unității administrativ teritoriale, persoane care își asumă prin semnătură, responsabilitatea veridicității celor consemnate.

În baza aceluiași raționament, corect a concluzionat instanța de fond că reclamantul avea posibilitatea să conteste aspectele astfel consemnate, și să solicite menționarea exactă a procedurii de vot conform dispozițiilor cuprinse la art. 42 alin. (5) din Legea nr. 215/2001. astfel că nu se poate proba contra celor consemnate în procesul-verbal de ședință.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține aspecte de nelegalitate privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 176/2010, ca norme de drept material.

În ceea ce privește susținerea că Legea nr. 176/2010 a fost aplicată retroactiv Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut că nu a fost încălcat neretroactivității legii civile. Aceasta în condițiile în care normele care reglementează conflictul de interese sunt prevăzute în Legea nr. 161/2003 act normativ în vigoare la momentul săvârșirii faptelor de către reclamant.

Practica constată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal este în sensul că procedura de evaluare și de constatare a conflictelor de interese se aplică tuturor situațiilor chiar dacă, potrivit normelor de drept substanțial care le reglementează acestea s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 176/2010.

În ceea ce privește aprecierea probelor și a susținerilor părților, Curtea constată că soluția recurată este temeinică, în cauză raportul de evaluare nr. 60823/GII din 19.12.2013 fiind în mod corect prin soluția de respingere, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 70-71 din Legea nr. 167/2003.

În raport de materialul probator administrat în cauză de părți, precum și de dispozițiile legale aplicabile în speța dedusă judecății, corect și legal instanța de fond a constatat că, în perioada exercitării mandatului de consilier local 2008-2012, A. a participat în cadrul ședințelor ordinare ale Consiliului Local Anina din 30.09.2008, 26.02.2010 și 22.07.2011, la deliberarea și adoptarea hotărârilor de consiliu nr. 88 din 30 septembrie 2008. nr. 13 din 26 februarie 2010, 14 din 26 februarie 2010, nr. 112 din 22 iulie 2011 și nr. 113 din 22 iulie 2011 cu privire la S.C. B. S.A. Anina (societate comercială unde la data participării sale în ședințele consiliului, deținea atât calitatea de acționar cât și funcția de administrator-președinte CA), în vederea stabilirii redevenței și majorării tarifelor practicate de societatea în cauză, având un interes patrimonial în problemele supuse dezbaterilor consiliului local, încălcând astfel dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu cele ale art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, art. 75 lit. b) și lit. c) și art. 77 din Legea nr. 393/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Conform acestor dispoziții legale:

Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare prevede:

Art. 70

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative ";

Art. 71

"Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și {funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public";

Art. 77

"Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 46 din Legea Administrației publice locale nr. 215/2001, cu