ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2432/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial la data de 14 iulie 2015, pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Inspecția de Integritate - Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze Raportul de evaluare nr. x/18.06.2015.

Prin sentința civilă nr. 708/19.08.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Caraș-Severin a admis excepția de necompetență materială și a declinat judecarea acțiunii civile formulată de către reclamantul A., împotriva pârâtei Inspecția de Integritate - Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2015 la data de 18.09.2015.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 60 din data de 14 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare raport de evaluare; fără cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 60 din data de 14 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, și, rejudecând pe fond cauza admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurentul a arătat că instanța nu a ținut seama de motivele invocate în contestație și că pe parcursul mandatului de consilier local al Primăriei Panciu nu a avut nicio altă calitate incompatibilă cu interdicțiile atrase de funcția de consilier.

După o prezentare amplă a situației de fapt și reluând apărările formulate în fața instanței de fond, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond in mod greșit a reținut că a încălcat prevederile legale în această materie și că s-a aflat în conflict de interese la data participării și votării Hotărârii Consiliului Local al Orașului Oțelu Roșu nr. 98/28.10.2010 privind stabilirea comisiei și atribuțiilor ce îi revin în stabilirea apartamentelor de tip ANL.

Arată că, din prevederile legale care au stat la baza constatării conflictului din de interese, respectiv art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, rezultă că trebuie fie îndeplinite anumite condiții pentru a stabili că există un conflict de interese.

Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea atribuțiilor care îi revin. În speță, a arătat reclamantul, nu este îndeplinită condiția necesară, esențială pentru a se putea vorbi despre încălcarea normei legale, la data exprimării votului neexistând nici un interes de natură patrimonială.

În al doilea rând, a arătat că legea impune ca eventualul interes de natură patrimonială să influențeze îndeplinirea atribuțiilor care revin persoanei vizate cu obiectivitate, situație ce nu se regăsește în speță.

Arată în continuare recurentul că, din conținutul Hotărârii privind stabilirea comisiei și a atribuțiilor care îi revin în vederea distribuirii apartamentelor de tip ANL ( Anexa 2) și a Procesului Verbal încheiat în cadrul ședinței ordinare a Consiliului Local al Orașului Oțelu Roșu (Anexa 3) se poate observa că hotărârea s-a adoptat cu unanimitate (o singură abținere din partea unui consilier local care a fost propus pentru a face parte din comisia în discuție).

Conchide, în sensul că instanța de fond a reținut, în mod greșit faptul că, ulterior adoptării hotărârii, recurentului i s-ar fi aprobat cererea de încheiere a unui contract de închiriere, aspect care nu dovedește că prin hotărârea atacată s-ar fi produs un beneficiu în favoarea acestuia.

Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a arătat că sentința este legală și temeinică, fiind interpretate și aplicate corect prevederile art. 70 și din Legea nr. 161/2003.

Recurentul - reclamant a depus la dosar răspuns la întâmpinare, expunându-și punctul de vedere asupra apărărilor din întâmpinare. De asemenea, a precizat că motivele de recurs formulate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs

Prin încheierea din data, de 5 februarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității recursului, reținând că acesta a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile alin. (2) și (3) din același articol.

Recursul a fost admis în principiu prin încheierea din data de 16 aprilie 2018, când completul de filtru a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a căii de atac și că recursul nu poate fi soluționat potrivit art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., motiv pentru care a fixat termen în ședință publică, pentru dezbateri contradictorii.

La data de 11 iunie 2018, recurentul - reclamant a depus la dosar note scrise prin care a arătat că ar fi trebuit dovedită prin existența unui beneficiu al recurentului ca urmare a votului exprimat cu privire la o hotărâre prin care se aprobă structura și atribuțiile membrilor de comisiilor sociale, dovadă care nu a fost efectuată în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte, în urma propriul demers de analiză a probatoriului administrat, raportat la prevederile legale aplicabile, constată că recursul de față este nefondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Nefondat este în opinia instanței de control judiciar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat în cererea de recurs, vizând greșita aplicare a normelor de drept material.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că raportul de evaluare aflat în litigiu este legal pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției "prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

În același timp art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali particularizează, prevăzând că "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a)soț, soție, rude sau afini (…)".

Verificând în concret dacă prin votul său, exprimat la adoptarea hotărârii în discuție, recurentul și-ar fi creat un avantaj de natură patrimonială, Înalta Curte a ajuns la aceeași concluzie ca și curtea de apel.

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, prin raportul de evaluare supus controlului instanței de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenția Națională de Integritate a constatat că recurentul - reclamant a încălcat dispozițiile legale privind regimul juridic al incompatibilităților, cuprinse în art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Situația de incompatibilitate reținută a constat că în aceea că în perioada mandatului de viceprimar al Orașului Oțelu Roșu, pe care l-a deținut reclamantul în perioada 23.06.2008 (data validării mandatului de viceprimar) - 23.06.2012 (data încetării mandatului), acesta a participat la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului Local al Orașului Oțelu Roșu nr. 98/28.10.2010 privind stabilirea comisiei și a atribuțiilor ce îi revin în vederea distribuirii apartamentelor de tip ANL, ulterior fiindu-i repartizat un spațiu pentru locuit prin încheierea a două contracte de închiriere.

În plus, s-a reținut că de către intimata-pârâtă că la data de 20.06.2013, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007, pârâta a fost sesizată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în lucrarea nr. 27431/S/II/20.06.2013, cu privire la faptul că reclamantul, fost viceprimar al Orașului Oțelu Roșu, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților, deoarece a participat la ședința Consiliului Local al Orașului Oțelu Roșu, în cadrul căreia s-a adoptat Hotărârea nr. 98/28.10.2010 privind stabilirea comisiei și a atribuțiilor ce îi revin în vederea distribuirii apartamentelor de tip ANL din str. x.

În data de 29.10.2010, reclamantul a depus o cerere la Primăria Orașului Oțelul Roșu înregistrată cu nr. x/29.10.2010, în care a solicitat repartizarea unui apartament ANL deoarece nu deține spațiu locativ pe raza orașului. Astfel, a fost încheiat Contractul de Închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuințe nr. 12628/30.12.2010 între Primăria Oțelu Roșu, în calitate de proprietar și chiriaș, fiind incidente dispozițiile art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 și 77 din Legea nr. 393/2004, reclamantul având un interes patrimonial la numirea comisiei responsabile de distribuirea locuințelor ANL.

Prin argumentele expuse în susținerea recursului, reclamantul tinde la a convinge instanța de control judiciar că sentința a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a cadrului de reglementare a regimului incompatibilităților, din punctul de vedere al neîndeplinirii condiției necesare, esențială pentru a se putea vorbi despre încălcarea normei legale, la data exprimării votului neexistând nici un interes de natură patrimonială.

Niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentința fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 176/2010 și din Legea nr. 161/2003.

Din înscrisurile dosarului de fond rezultată că, în exercitarea funcției de viceprimar al Orașului Oțelu Roșu, județul Caraș-Severin, a participat la deliberarea și adoptarea Hotărârii Consiliului local al orașului Oțelu Roșu nr. 98 din 28 octombrie 2010, privind stabilirea comisiei și a atribuțiilor ce îi revin in vederea distribuirii apartamentelor de tip ANL din orașul Oțelu Roșu, conform procesului-verbal de ședință, fapt necontestat de recurent.

Se mai reține că, în cadrul respectivei ședințe, recurentul-reclamant a votat "pentru" constituirea comisiei, a atribuțiilor acesteia în procedura distribuirii locuințelor de tip A.N.L. iar a doua zi a devenit solicitant al unui dintre aceste apartamente.

Prin urmare, activitatea de evaluare declanșată prin nota nr. x/S/II20.06.2013, s-a constatat că recurentul-reclamant A. s-a aflat in conflict de interese, deoarece a participat la deliberarea și adoptarea Hotărârii nr. 98/28.10.2010 privind stabilirea comisiei și atribuțiilor ce îi revin în stabilirea apartamentelor de tip ANL, conform procesului-verbal de ședință depus la dosar, prin care ulterior i-a fost repartizat un spațiu de locui conform contractelor de închiriere nr. 12628 din 30 1 decembrie 2010 și nr. 12815 din 15 decembrie 2013, încălcând astfel dispozițiile art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, prevederile art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, coroborate cu dispozițiile art. 46 din legea administrației locale nr. 215/200, cu modificările și completările ulterioare, astfel că instanța de fond a reținut corect respectarea, în speță, a prevederilor mai menționate.

Instanța de control judiciar apreciază că prima instanță, în mod corect, a menținut raportul de evaluare întocmit de intimata ANI, apreciind, pe baza unei analize complexe în ceea ce privește situația de fapt, și particularitățile cauzei, că este dovedită starea de conflict de interese a reclamantului, prin raportare la prevederile art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice și locale, cu modificări și a art. 75 din Legea nr. 393/2004, privind statutul aleșilor locali, cu modificări.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 215/2001: "(1) Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local. (2) Hotărârile adoptate de Consiliul Local cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ. Acțiunea poate fi introdusă de orice persoană interesată".

Iar potrivit art. 75 din Legea nr. 393/2004, "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv".

În cuprinsul Recomandării 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei se regăsește o definiție a conflictului de interese pentru funcționarii publici, în articolul 13: " Conflictul de interese apare atunci când funcționarul public are un interes personal care influențează sau pare să influențeze îndeplinirea atribuțiilor sale oficiale cu imparțialitate și obiectivitate. Interesele private ale funcționarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau organizații cu care funcționarul public a avut relații politice sau de afaceri. Interesul personal se poate referi și la orice datorii pe care funcționarul public la are față de persoanele enumerate mai sus."

Raportat la conținutul normelor sus-citate rezultă că, pentru existența conflictului de interese două condiții se impun a fi îndeplinite, respectiv participarea la luarea unei decizii și existența unui interes personal, patrimonial.

Înalta Curte reține îndeplinirea ambelor cerințe, astfel că nu pot fi primite criticile recurentului cu privire la neîndeplinirea cerinței de ordin patrimonial.

În mod concret, raportat la conținutul hotărârii la a cărei adoptare a participat și recurentul reclamant, în calitatea sa, respectiv la deliberarea și adoptarea acesteia, Înalta Curte reține că în situația de față, formularea cererii de atribuire a unei locuințe a doua zi după desemnarea prin HCL nr. 98/28.10.2010 a membrilor comisiei de atribuire denotă că recurentul reclamantul avea posibilitatea de a anticipa interesul patrimonial pentru sine, anticipare și interes care s-au și concretizat în aprobarea cererii, respectiv în încheierea contractului de închiriere.

În opinia Înaltei Curți, rezultă, fără echivoc, că măsurile adoptate prin hotărârea la adoptarea căreia a participat și recurentul reclamant a vizat și a urmărit interesul care s-a și concretizat în aprobarea cererii, respectiv în încheierea contractului de închiriere, identificându-se un interes personal sau patrimonial al recurentului reclamant în legătură cu sau derivând din efectele acestei hotărâri.

Devin astfel incidente dispozițiile art. 47 din Legea nr. 215/2001 potrivit cărora nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care … are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Prin urmare motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi reținut, instanța de fond făcând o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administra.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 60 din 14 martie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2018.