ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3481/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.M. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății solicitând ca în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 să fie obligat pârâtul să-i comunice un răspuns scris la sesizarea sa din data de 22 noiembrie 2011, transmisă pârâtului prin e-mail. Prin sentința nr. 373 din 12 septembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul M.M.

a adresat pârâtului Ministerul Sănătății o cerere prin care a solicitat să i se comunice care sunt bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice cu acces gratuit la care poate face tratament și care este procedura de înscriere la acestea. A apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului nu se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia „se poate adresa instanței de contencios administrativ cel ce se considera vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, printr-un act de autoritate sau prin refuzul de a i se recunoaște un asemenea drept pțrintr-un act administrativ", având în vedere că cererea formulată constituie o solicitare de informații și nu de obligare la emiterea unui act administrativ de autoritate, adică producător de efecte juridice în planul dreptului administrativ.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac recurentul - reclamant, susține, în esență că instanța de fond a dat o interpretare eronată cererii sale întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Se menționează că acțiunea sa se circumscrie dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât intimatul-pârât Ministerul Sănătății nu a răspuns solicitării sale în termen de 30 de zile, situație în care solicită casarea sentinței recurate și obligarea autorității pârâte să-i răspundă la adresa înaintată și totodată să se dispună obligarea aceleiași autorități la plata unei penalități pe zi de întârziere, precum și fixarea unui termen de executare.

În acest sens au fost depuse și concluzii scrise de către recurentul-reclamant. Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pe de o parte pentru faptul că din verificările efectuate de către Compartimentul Relații Publice nu a rezultat că recurentul–reclamant a adresat vreo cerere autorității, iar pe de altă parte, acțiunea reclamantului nu se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererea recurentului fiind o solicitare de informații. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Din înscrisurile ce se află la filele dosarul de fond rezultă că recurentul-reclamant a înaintat o adresă autorității pârâte prin care a solicitat să-i fie comunicate bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice cu acces gratuit la care poate efectua tratament și care este procedura de înscriere, pentru beneficiarii Legii nr. 341/2004. Se constată că solicitarea a fost remisă electronic la adresa de e-mail RRR.ro , indicată de autoritatea pârâtă ca fiind cea la care primește corespondența electronică pentru petiții, astfel că susținerile acestei autorități referitoare la faptul că nu a primit solicitarea recurentului - reclamant sunt contrazise de înscrisurile atașate cauzei, iar cele reținute de instanța de fond cu referire la acest aspect, în cuprinsul hotărârii recurate, nu au constituit obiectul vreunor critici ale acesteia.

Prin urmare, situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță. În altă ordine, se reține că prin adresa înaintată autorității pârâte reclamantul a solicitat să-i fie comunicate bazele de tratament și stațiunile balneoclimaterice cu acces gratuit pentru beneficiarii Legii nr. 341/2004, republicată. Informațiile solicitate sunt informații publice. Este adevărat că în raport de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale și faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, ceea ce echivalează cu noțiunea de „nesoluționarea în termenul legal a unei cereri”, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) lit. h) din aceeași lege.

Însă, recurentul–reclamant nu a justificat și dovedit care este dreptul vătămat ori interesul legitim lezat care au determinat promovarea acțiunii în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În acest context, în mod corect instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului nu se circumscrie prevederilor art. 1, alin. (1) din legea menționată. Față de considerentele expuse, instanța de recurs apreciază criticile formulate ca fiind nefondate și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1), teza II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul recurentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva sentinței nr. 373 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.