ÎCCJ, Decizia nr. 43/2018

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANȚĂ

I. Prin Sentința penală nr. 691 din 12 decembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 336 alin. (1) din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen. a suspendat, sub supraveghere, executarea pedepsei de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 2 ani stabilit în condițiile prevăzute de art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a stabilit că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, prima instanță a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Asociației B. sau Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 96 C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat și s-a stabilit să rămână în sarcina statului onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 RON.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

II. Prin rechizitoriul nr. x/2014 din data de 27 octombrie 2016 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut ca situație de fapt că, la data de 28.11.2014, în jurul orei 2345, inculpatul A. a fost depistat de către organele de poliție conducând pe drumurile publice autoturismul marca x, având o îmbibație alcoolică de 1,65 g/l alcool pur în sânge, fiind administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de schița locului accidentului și planșa foto privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului; declarațiile martorilor C., D., E., F. și G.; buletinele de testare cu aparatul alcooltest X. a inculpatului și a martorului C.; buletinul de examinare clinică - însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică; buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. x din data de 3 decembrie 2014 și raportul de expertiză medico-legală nr. x/2015 din 27 iulie 2016.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 noiembrie 2016, sub nr. x/1/2016.

A. Prin încheierea din cameră de consiliu din data de 19 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în procedura de cameră preliminară în dosarul nr. x/2017 (rămasă definitivă prin încheierea nr. 33/C din data de 14 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017), în baza art. 345 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile formulate de inculpatul A.; s-a constatat legalitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu rechizitoriul nr. x/2014 emis la data de 27 octombrie 2016 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a pronunța hotărârea sus-menționată a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la verificarea competenței instanței, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, potrivit prevederilor art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța de judecată competentă să soluționeze cauza în fond, având în vedere calitatea inculpatului A., de senator în Parlamentul României, calitate pe care o deținea la data pronunțării încheierii, conform informațiilor existente pe site-ul oficial al Camerei Deputaților, (inculpatul fiind ales în legislaturile 2012 și 2016, în circumscripția electorală nr. 13 Cluj, colegiul uninominal nr. 3).

Referitor la cererile și excepțiile formulate de către inculpat s-a reținut că se circumscriu următoarelor chestiuni de drept: nelegalitatea administrării probelor și a actelor efectuate de către organul de urmărire penală, respectiv, a raportului de expertiză medico-legală nr. x/i/2015, a avizului Comisiei de Avizare, a raportului de expertiză medico-legală nr. x/i/2015 și a proceselor-verbale de consemnare a consimțământului, de examinare fizică, de îndreptare a erorii materiale, de recoltare a probelor biologice și a buletinului de examinare clinică, astfel cum vor fi rezumate în continuare.

Referitor la modalitatea de dispunere, de către procurorul de caz, a raportului de expertiză medico-legală nr. x/i/2015, a cărui excludere s-a solicitat, s-a constatat că excepția de nelegalitate invocată este neîntemeiată, întrucât deși era real că raportul de expertiză medico-legală nr. x/i/2015 a fost întocmit anterior emiterii unei dispoziții în acest sens a procurorului de caz, astfel cum prevede art. 172 alin. (2) din C. proc. pen., aspectul de nelegalitate a fost însă, sesizat și sancționat de către procurorul de caz, care nu l-a menționat în rechizitoriu ca mijloc de probă. Prin urmare, chiar dacă nu a existat o ordonanță propriu-zisă de excludere a raportului de expertiză medico-legală nr. x/i/2015 din 29 aprilie 2015, acesta a fost eliminat, de plano, din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală, prin întocmirea de către experții INML a celui de-al doilea raport de expertiză nr. x/i/2015 din 27 iulie 2016, care a păstrat aceleași concluzii privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, conchizându-se că inculpatul A. avea, la ora indicată, o alcoolemie de cca. 1,65 g ‰.

Cu privire la aspectele de nelegalitate invocate de către inculpat referitor la raportul de expertiză medico-legală nr. x/i/2015, întocmit ca urmare a dispozițiilor procurorului și folosit în susținerea acuzației, judecătorul de cameră preliminară, reținând că inculpatul A. a invocat prevederile art. 7 din Ordinul nr. 1134/CC/2000 pentru aprobarea normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, emis de către Ministerele Justiției și Sănătății și art. 35 din O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală și a criticat incompatibilitatea specială a membrilor comisiei care au întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. x/i/2015, a constatat că:

"motivele de nulitate valorificabile în procedura de cameră preliminară derivă, în principiu, din eventuale încălcări ale normelor juridice care disciplinează finalizarea, redactarea sau depunerea raportului de expertiză, și nu din nesocotirea unor dispoziții care pun în discuție exclusiv acuratețea mijloacelor ori metodelor folosite de expert. Evaluarea acestora din urmă este admisibilă numai în cursul judecății, deoarece, prin invocarea lor, se tinde la contestarea rigorii științifice sau corectitudinii concluziilor formulate de expert, element care nu poate fi cenzurat în procedura de cameră preliminară".

Totodată, reținând că, inculpatul a invocat incompatibilitatea experților conform dispozițiilor art. 174 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. și că, în cazul expertizelor medico-legale, autoritățile judiciare nu au posibilitatea să desemneze ele însele expertul, așa cum se întâmplă la expertizele tehnice judiciare, dincolo de considerentele referitoare la admisibilitatea invocării unei stări de incompatibilitate a expertului în această procedură, judecătorul de cameră preliminară a constatat faptul că dispozițiile citate se referă la o situație distinctă de cea din cazul de față, și anume, la situația în care, medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la efectuarea unei expertize medico-legale sau la redactarea unui raport de expertiză în aceeași cauză (această ipoteză având în vedere o procedură pur administrativă prin care, la sesizarea scrisă a medicului respectiv, organul medico-legal competent desemnează un alt medic legist). S-a conchis că acest caz de incompatibilitate nu este incident în speță, în condițiile în care, pe de o parte, primul raport de expertiză medico-legală nu a fost avut în vedere de procuror în susținerea acuzației penale, astfel cum s-a arătat anterior, iar pe de altă parte, simplul fapt că expertul și-a mai exprimat opinia nu constituie, în sine, un motiv pentru a pune în discuție corectitudinea concluziilor științifice, întrucât nu există nicio suspiciune rezonabilă că expertul nu ar fi fost imparțial/obiectiv atunci când s-a raportat la prezenta cauză.

Referitor la celelalte critici formulate la pct. II. (2)-(3) din memoriul depus la dosar de către inculpat (dosar nr. x/2016) ce vizau capacitatea raportului de expertiză medico-legală de a fi concludent în cauza pendinte și la aptitudinea acestuia de a formula concluzii științifice, respectiv împrejurarea că, în unele opinii, estimarea retroactivă a alcoolemiei nu putea fi legal efectuată în lipsa prelevării a două mostre biologice, că nerespectarea normelor procedurale este instituită în considerarea corectitudinii răspunsului pe care îl poate furniza expertiza și, prin urmare, duce la vicierea rezultatului expertizei) judecătorul de cameră preliminară a constatat că sunt critici care țin de fondul cauzei, considerând că: "în măsura în care se va dovedi că, prin modul cum s-a procedat, valoarea științifică a răspunsului expertului este afectată, chestiunea de fapt a fiabilității probei va putea fi analizată în faza de cercetare judecătorească, și nu în camera preliminară".

În aceeași ordine de idei, s-a constatat că normele procedurale privind efectuarea expertizelor sunt instituite în vederea asigurării caracterului relevant al probei în raport cu obiectul probațiunii din cauză, fiind, de asemenea o chestiune care ține de temeinicia expertizei, și nu de legalitatea acesteia și, ca atare, nu poate face obiectul examinării în camera preliminară, întrucât reprezintă o apărare pe fondul cauzei, iar instanța de judecată nu este obligată să adopte concluziile raportului de expertiză, întrucât valoarea probatorie a expertizei nu este prestabilită de codificarea procesual penală și va fi analizată prin coroborare cu celelalte probe de la dosarul cauzei.

Cu privire la critica vizând lipsa consimțământului scris al suspectului referitor la dispunerea examinării fizice, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu sunt aplicabile prevederile art. 190 alin. (5) teza finală din C. proc. pen., care se referă la excluderea probelor obținute prin examinarea fizică, în cazul încălcării de către organele de urmărire penală a condițiilor prevăzute la alin. (2) din același articol care se referă la cerința necesității probei, întrucât din analiza actelor de la dosarul de urmărire penală a rezultat că, chiar dacă nu a fost în scris, a existat totuși un consimțământ valabil exprimat la examinarea fizică a inculpatului, având în vedere, deopotrivă, poziția inculpatului în concret (în condițiile în care a cooperat la toate procedurile medicale, a dat informații referitoare la cantitatea și felul alcoolului ingerat, la tipul și cantitatea de alimente consumate, la tipul medicamentelor pe care și le-a administrat) și faptul că inculpatul a semnat personal, atât fișa medicală, cât și procesul-verbal de prelevare a mostrelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, iar, pe de altă parte, depozițiile celor care au asistat la procedura medicală din cuprinsul cărora nu rezultă niciun dubiu referitor la lipsa consimțământului la prelevarea probelor biologice.

Cu privire la cererea de excludere a procesului-verbal de examinare fizică, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 190 alin. (9) din C. proc. pen., pentru argumentele anterior prezentate referitoare la normele metodologice.

Referitor la cererea de excludere a procesului-verbal de îndreptare a erorii materiale, judecătorul de cameră preliminară a constatat că este nepertinentă, întrucât, în fapt, înscrisul respectiv constituie o explicație a agentului de poliție cu privire la ora exactă când s-a procedat la testarea cu etilotestul de tip X și nu reprezintă un act procesual care să producă consecințe juridice și să determine excluderea sa din dosar, neproducând nici un efect juridic asupra inculpatului.

Cu referire la cererile de excludere a procesului-verbal de recoltare a probelor biologice și a buletinului de examinare clinică, judecătorul de cameră preliminară, contrar celor susținute în apărare, a constatat că înscrisurile respective sunt semnate de medic, numele acestuia fiind lizibil, că fișa de examinare clinică cuprinde toate mențiunile legale necesare, iar pentru întocmirea procesului-verbal de recoltare a probelor biologice a fost utilizat un formular tipizat vechi, care presupunea două recoltări, însă medicul a semnat o singură dată, întrucât a existat o unică recoltare.

S-a mai reținut că la momentul prelevării probelor biologice era în vigoare Ordinul ministrului sănătății nr. 1192 din 23 octombrie 2014 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății nr. 1512 din 19 ianuarie 2014 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei care, la art. I (5), prevede că art. 10 alin. (1) din Anexa la ordinul anterior se modifică, în sensul că, pentru determinarea alcoolemiei, se recoltează o singură mostră de sânge și s-a apreciat că și critica vizând numărul mostrelor de sânge necesar a fi recoltat, din punct de vedere legal, pentru determinarea alcoolemiei, reprezintă o chestiune de fapt, care va fi analizată odată cu fondul cauzei, și nu în procedura de cameră preliminară.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară, reținând că excluderea unor probe poate surveni doar ca efect al constatării unei încălcări a legii și a unei vătămări dovedite de cel care o invocă (în cazul nulității relative) ori pentru motive restrictive de nulitate absolută și că niciuna dintre aceste cerințe nu este îndeplinită, a constatat că sunt neîntemeiate cererile de excludere a probelor, întrucât, pe de o parte, nu a identificat neregularități sancționabile cu nulitatea absolută, iar pe de altă parte, inculpatul nu a precizat dispozițiile legale a căror pretinsă încălcare s-ar circumscrie unei nulități relative, conform art. 282 alin. (1) din C. proc. pen.

B. Prin încheierea din cameră de consiliu nr. 33/C din 14 aprilie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, s-a respins ca nefondată contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii nr. 31 din data de 19 ianuarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2016.

C. În faza de cercetare judecătorească în primă instanță, prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2017, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus, din oficiu, efectuarea unei adrese către Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" în vederea avizării de către Comisia de Avizare și Control a raportului de expertiză medico-legală nr. x/i/2015 întocmit de aceeași instituție în baza Ordonanței nr. 661/P/2014 din 22 iunie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea retroactivă a alcoolemiei inculpatului A..

În conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. (8) din C. proc. pen., a dispus, din oficiu, administrarea probelor necontestate de inculpat, apreciind că sunt necesare pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Totodată, s-au respins cererile de probatorii formulate de către reprezentantul Ministerului Public și de către inculpatul A., prin apărătorul ales, pentru motivele expuse în considerentele încheierii sus-menționate.

Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", întrunită în ședința din 14 iunie 2017 a avizat raportul de expertiză medico-legală nr. x/i/15/27.07.2016 (A12/2082/15) efectuat de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", privind pe inculpatul A., comunicând la dosar înscrisul respectiv (dos. fond).

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în cadrul cercetării judecătorești, a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpatului A. (la termenul din 15 iunie 2017), a martorilor D., E. (la termenul din 9 octombrie 2017), precum și a martorilor F. și G. (la termenul din 20 noiembrie 2017), depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, iar pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință din data de 20 noiembrie 2017, instanța a apreciat ca inutilă administrarea nemijlocită a probei cu audierea martorului C., revenind asupra luării acestei depoziții.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, analizând întregul material probator administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 28 noiembrie 2014, în jurul orelor 23,45, inculpatul A. a condus autoturismul marca x, pe sensul de mers către Calea Turzii, din municipiul Cluj-Napoca. Odată ajuns în dreptul imobilului cu nr. x, aflat pe strada X, inculpatul nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autovehiculul din fața sa și a produs un accident de circulație, intrând în coliziune cu autoturismul marca x, condus de martorul C., autovehicul care frânase pentru a efectua un viraj la stânga.

În urma impactului a rezultat avarierea ambelor autoturisme implicate în accidentul rutier și vătămarea corporală a martorului C., care a refuzat să depună plângere și să se deplaseze la Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca pentru a fi examinat din punct de vedere medico-legal.

După producerea evenimentului rutier, conducătorii auto au fost testați cu aparatul alcooltest X, cu numărul de identificare x, de către organele de poliție sosite la fața locului, iar în urma testării, cu testul x, a rezultat că inculpatul A. avea, la ora 00,36, o valoare de 0,69 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar pentru martorul C. rezultatul a fost negativ, conform buletinului de testare aflat la dosarul cauzei.

Urmare rezultatului obținut la testarea cu aparatul alcool-test, inculpatul a fost condus la Unitatea de Primiri Urgențe din Cluj-Napoca, în vederea recoltării probei biologice pentru stabilirea alcoolemiei.

Conform procesului-verbal încheiat în cadrul acestei unități, prelevarea unicei probe de sânge, conform Ordinului Ministrului Sănătății nr. 1.192 din 15 octombrie 2014, în vigoare la momentul producerii evenimentului rutier, a fost efectuată la orele 01,30.

În cuprinsul Buletinului de examinare clinică - însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, seria K 119439, martorul D., medic la Unitatea de Primiri Urgențe nr. 1 din Cluj-Napoca, a consemnat la rubrica "circumstanțele consumului de alcool (declarația persoanei)" că inculpatul a consumat alcool, mai exact bere, în intervalul 21,00 - 22,00, că nu a mâncat înainte de a consuma alcool și că a luat medicamente anti-hipertensive", iar la finalul rubricii menționate, inculpatul A. a semnat, fără obiecțiuni.

Medicul D. a mai consemnat că inculpatul prezenta halenă alcoolică, pupilă midriază, facies hiperemic, concluzia fiind că inculpatul se afla sub influența alcoolului.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, martorul D. a declarat că, la data de 28 - 29 noiembrie 2014, în timp ce își efectua serviciul de gardă în cadrul Unității de Primiri Urgențe nr. 1 din Cluj-Napoca, la camera de gardă s-au prezentat lucrători de poliție împreună cu inculpatul A., solicitând recoltarea unei probe de sânge de la acesta, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Martorul a arătat că, după recoltarea acestei probe de sânge, la ora 01,30, l-a examinat clinic pe inculpat, rezultatul fiind consemnat în buletinul de examinare clinică, confirmând faptul că aspectele menționate în buletinul de examinare clinică "sunt conforme cu realitatea".

În faza de cercetare judecătorească, martorul D. a precizat că menține declarația dată în faza de urmărire penală.

Serviciul de Telecomunicații Speciale, Direcția pentru Apel Unic de Urgență, a înaintat procurorului, pe suport optic, înregistrările convorbirilor telefonice purtate de operatoarea "x", aparținând Centrului Unic pentru Apeluri de Urgență 112 Cluj, la data de 28 noiembrie 2014, ora 23,45 cu o persoană care s-a prezentat "X", precum și dintre acesta din urmă și operatorul "x" de la Dispeceratul de Urgență al Inspectoratului de Poliție Județean Cluj. Convorbirile acestora au fost redate printr-un proces-verbal în care se face mențiunea că accidentul a avut loc la ora 23,45 și că unul dintre conducători este băut.

Martorul E., agent de poliție în cadrul Poliției Municipiului Cluj-Napoca, Biroul rutier, cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, a arătat că, în data de 28 noiembrie 2014, în jurul orelor 24,00, fiind de serviciu în tura de noapte, a fost anunțat prin dispecerat să se deplaseze la intersecția străzilor X cu Y, întrucât a avut loc un accident rutier, iar după ce a ajuns la fața locului, martorul a identificat autoturismele implicate în accident și i-a testat pe cei doi conducători auto cu aparatul alcooltest X, din dotarea Poliției Rutiere, declarând că inculpatul A. a suflat în aparatul alcooltest de mai multe ori (potrivit numerelor celor două buletine de testare aflate la dosarul cauzei, respectiv 00309 și 00325), însă testarea nu a reușit, întrucât nu a suflat suficient. După mai multe minute și încercări de testare, inculpatul A. a fost testat și rezultatul a fost de 0,69 mg/l alcool pur în aerul expirat. Deoarece rezultatul testului alcooltest pentru inculpatul A. depășea valoarea de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat, martorul l-a condus pe acesta la Unitatea de Primiri Urgențe nr. 1 din Cluj-Napoca, în vederea recoltării de probe biologice de sânge.

Martorul a mai precizat că și-a dat seama că inculpatul A. a consumat băuturi alcoolice întrucât "emana vapori de alcool, iar ochii erau obosiți".

În fața instanței, martorul E. și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală și a relatat că, întrebându-l pe inculpat dacă dorește recoltarea de probe biologice, acesta și-a dat acordul, astfel cum rezultă din procesul-verbal de recoltare, dar și din fișa de la Unitatea de Primiri Urgențe, iar din discuțiile purtate a observat că inculpatul mirosea a alcool și avea ochii roșii, probabil din cauza oboselii.

Martorul a mai precizat că aparatele etilotest sunt verificate periodic, metrologic și că toate aparatele se trimit la București, în vederea efectuării verificării metrologice, iar la Cluj se schimbă, doar, ora.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, dar și în fața instanței, martorul F., agent de poliție în cadrul Poliției Municipiului Cluj-Napoca, Biroul rutier - Accidente cu victime, a declarat că, în data de 28 noiembrie 2014, în jurul orelor 24,00, fiind de serviciu, a fost anunțat prin Dispecerat să se deplaseze la intersecția străzilor X cu Y, întrucât a avut loc un accident rutier cu victime. În momentul în care a ajuns la fața locului, a fost întâmpinat de colegul său, martorul E., care i-a prezentat rezultatele testelor alcooltest ale celor doi conducători auto. Totodată, din discuțiile purtate cu inculpatul A. a constatat că acesta "emana un miros specific alcoolului". După efectuarea cercetării la fața locului, martorul F. s-a deplasat la sediul Poliției Rutiere unde a așteptat revenirea colegului E. cu inculpatul și actele medicale. În momentul sosirii inculpatului la sediul Poliției Rutiere, acesta "emana a alcool".

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, martorul C. a declarat că, imediat după accident, a fost transportat cu ambulanța la spital unde i s-au efectuat o serie de investigații, iar apoi a plecat acasă unde a citit pe internet că cel care produsese accidentul rutier este A. și că era băut.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul nu a fost audiat, întrucât, potrivit art. 83 din C. proc. pen. s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal.

În fața primei instanțe, inculpatul A. a recunoscut fapta, dar nu în modalitatea descrisă în rechizitoriu, precizând că "nu urmez procedura simplificată, întrucât doresc suplimentarea probatoriului cu o nouă expertiză medico-legală. Fac precizarea că, în ipoteza în care voi fi găsit vinovat, sunt de acord să prestez o muncă neremunerată în folosul comunității".

Totodată, a precizat că în seara respectivă a mâncat o serie de produse tradiționale (cârnați, ceafă, jumări, caș, etc.), după care a consumat "două beri Silva brune a câte 0,5 litri fiecare, în jurul orelor 23 - 23,30", iar după 20 - 25 de minute de la consumarea berilor s-a deplasat la spălătoria auto unde își lăsase mașina. "Recunosc, așadar, că am consumat băuturi alcoolice în modalitatea descrisă mai sus și am condus autoturismul X circa 200 metri, spre domiciliul meu".

Precizând că nu-și mai amintește exact toate circumstanțele cauzei, deoarece de la data faptei au trecut aproape 3 ani, a arătat că își aduce aminte că "medicul D. mi-a făcut o serie de teste pentru a evalua dacă am consumat sau nu alcool și a concluzionat că sunt OK, însă miros a alcool" și că "nu mai țin minte dacă am declarat la acel moment că nu am mâncat înainte de a consuma alcool, iar intervalul orar 21,00 - 22,00 despre care se face vorbire în rechizitoriu, reprezintă, de fapt, perioada când am ajuns la petrecerea unde am consumat alcool" (…), dar luase și medicamente anti-hipertensive și de prostată. A mai arătat că distanța totală pe care intenționa să o parcurgă era de aproximativ 400 de metri, iar cei 200 de metri rămași de parcurs nu erau pe drum public, ci în sector privat.

Prima instanță, analizând dispozițiile legale aplicabile în cauză prin raportare la apărările inculpatului, a reținut ca argumente pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, următoarele:

La momentul prelevării probelor biologice era în vigoare Ordinul ministrului sănătății nr. 1.192 din 23 octombrie 2014 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății nr. 1.512/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea și transportul probelor biologice în vederea probațiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier care, la art. I. (5), prevedea că art. 10 alin. (1) din Anexa la ordinul anterior se modifică, în sensul că, pentru determinarea alcoolemiei se recoltează o singură mostră de sânge în cantitate de 10 ml.

În buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. x/IX/a/1184 întocmit la data de 3 decembrie 2014 s-a stabilit că, la ora 01,30, inculpatul A. avea o alcoolemie de 1,40 g ‰.

Ulterior, în baza ordonanței procurorului nr. x/P/2014 din data de 22 iunie 2015, s-a solicitat Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici" ca, în raport de împrejurările obiective din cauză (de rezultatul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. x/IX/a/1184 și al testării cu aparatul X, precum și de valoarea medie de absorbție a unui individ a alcoolului ingerat), să precizeze valoarea posibilă a cantității de alcool exprimată în grame la 1.000 ml de sânge avută de inculpatul A. la ora 23,45, iar inculpatul A. a desemnat ca expert parte pe doctorul H., care a depus la dosarul de urmărire penală opinia sa medico-legală.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. x/i/2015 din 27 iulie 2016 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, s-a concluzionat că inculpatul A. avea, la ora 23,45, o alcoolemie de circa 1,65 g ‰. Calculul retroactiv al alcoolemiei a fost întocmit în baza consemnărilor din cuprinsul buletinului de examinare clinică - însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică, din care a rezultat că inculpatul a consumat alcool (bere), în intervalul orar 21,00 - 22,00, că nu a mâncat înainte de a consuma alcool și că a luat medicamente anti-hipertensive, precum și a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. x/IX/a/1184 din data de 3 decembrie 2014 prin care s-a stabilit că, la ora 01,30, inculpatul avea o alcoolemie de 1,40 g ‰.

În cuprinsul raportului de expertiză medico-legală s-a menționat că: "prin corelarea datelor obținute prin efectuarea calculului teoretic cu valorile stabilite la analiză se constată o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză. Neconcordanța denotă un consum real de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat (…) Între evenimentul rutier și prelevarea de sânge există un interval de 1 oră și 45 minute, iar între momentul alcoolemiei maxime teoretice și evenimentul rutier există un interval de 1 oră - 1 oră și 15 minute, ceea ce presupune că atât la ora prelevării sângelui cât și la ora evenimentului rutier alcoolul se afla în organismul inculpatului în faza de eliminare.

Ca atare, în ipoteza în care alcoolul s-ar fi aflat în organismul sus-numitului în faza de eliminare și la momentul evenimentului rutier, respectiv orele 23,45, iar rata de eliminare ar fi fost cea medie, respectiv 0,15 g ‰/oră, atunci la ora 23,45, alcoolemia teoretică a inculpatului A., ar fi putut fi de circa 1,65 g ‰, aceasta fiind singura valoare ipotetică ce poate fi precizată". În cuprinsul aceluiași raport s-a mai specificat faptul că "medicația anti- hipertensivă nu putea influența alcoolemia stabilită la analiză, aceasta provenind exclusiv din consumul de băuturi alcoolice".

Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", întrunită în ședința din 14 iunie 2017 a avizat raportul de expertiză medico-legală nr. x/i/2015 din 27 iulie 2016 (A12/2082/2015) efectuat de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", privind pe inculpatul A..

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a constatat că probele administrate în cauză au confirmat acuzația adusă inculpatului, reținând că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea consumului de alcool și, apoi, a conducerii pe drumurile publice a autoturismului său, în pofida faptului că acesta a contestat rezultatul alcoolemiei și a susținut există un dubiu puternic cu privire la faptul că la momentul conducerii pe drumurile publice a autoturismului, îmbibația alcoolică în sânge depășea limita legală.

Or, prima instanță a constatat că probele administrate în cauză au infirmat argumentele inculpatului, întrucât în urma testării cu aparatul etilotest, la aproximativ 50 de minute după evenimentul rutier, a rezultat o valoare de 0,69 ml/l alcool pur în aerul expirat, iar aparatul etilotest a fost calibrat conform normelor legale, ultima calibrare având loc în data de 7 iulie 2014, astfel cum a reieșit din rezultatul testării.

Secția Penală a Înaltei Curți a apreciat că inculpatul, prin apărător a confundat noțiunile de "etilotest" (mijloc tehnic certificat) și "echilometru" (mijloc tehnic supus omologării și verificării metrologice), atunci când a susținut faptul că aparatul etilotest nu a fost supus omologării și verificării metrologice. A conchis că etilotestul este mijloc tehnic certificat, care nu este supus verificării metrologice, întrucât nu face parte din categoria mijloacelor de detectare a alcoolului care sunt supuse, în mod obligatoriu, acestor verificări, făcând trimitere la art. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 actualizat:

- pct. 19. mijloc tehnic certificat - dispozitivul care dovedește consumul de substanțe psihoactive ori prezența în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulație;

- pct. 20. mijloc tehnic omologat și verificat metrologic - dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei.

De asemenea, prima instanță a reținut în susținerea acuzației, pe de o parte, rezultatul examinării medicale efectuată la momentul recoltării, consemnate de către medic în foaia de examinare în care a evidențiat elemente clinice sugestive pentru consumul recent de băuturi alcoolice, respectiv faciesul hiperemic, prezența halenei etilice, mitriaza (dilatație a pupilei ce apare ca urmare a consumului excesiv de alcool) și absența reflexului fotomotor, iar pe de altă parte, raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, avizat de Comisia de Avizare și Control, care a concluzionat că, la ora producerii accidentului, alcoolemia teoretică a fost de circa 1,65 g ‰, deși s-a realizat recoltarea unei singure mostre de sânge, procedură legală la acel moment. S-a constatat că, potrivit Ordinului ministrului sănătății nr. 1.192 din 23 octombrie 2014 pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății nr. 1.512/2013 care prevedea, în mod expres, că pentru determinarea alcoolemiei se recolta o singură probă, însă, având în vedere împrejurările de excepție în cauză, împrejurări care nu au avut o certă motivație medicală, așa cum prevăd normele metodologice, ci s-au circumscris unor modificări ale legislației, pe care instanța le-a apreciat ca fiind circumscrise unei situații obiective, s-a realizat această estimare retroactivă a alcoolemiei pe o unică probă de sânge.

În plus, conform concluziilor expertizei medico-legale și contrar susținerilor inculpatului, existau premisele ca, atât la ora prelevării, cât și la ora producerii evenimentului rutier, alcoolul din organismul acestuia să fie în faza de eliminare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a considerat că recoltarea unei singure mostre de sânge nu reprezintă un aspect care să determine, așa cum susține inculpatul, imposibilitatea stabilirii nivelului de alcoolemie, la momentul depistării în trafic și a conchis în sensul că, prin încheierea din data de 19 ianuarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în procedura de cameră preliminară au fost tranșate, în mod definitiv, criticile inculpatului vizând nelegalitatea raportului de expertiză medico-legală nr. x/i/2015.

În drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatului A. care, la data de 28 noiembrie 2014, în jurul orei 23,45, a fost depistat de către organele de poliție conducând, pe drumurile publice, autoturismul marca x, având o îmbibație alcoolică de 1,65 g ‰ alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a avut în vedere prevederile art. 74 din C. pen., care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, reținând împrejurările și modul de comitere a infracțiunii; starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite - siguranța în circulația rutieră pe drumurile publice -; natura și gravitatea rezultatului produs; conduita inculpatului înainte și după săvârșirea infracțiunii, dar și în cursul procesului penal - lipsa antecedentelor penale, conduita ireproșabilă înainte și după săvârșirea faptei, prezentarea sa constantă în fața organelor judiciare și respectul pe care l-a arătat organelor statului; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială - studii superioare, aproximativ 60 de ani, hipertensiv și cu alte probleme de sănătate, căsătorit și cu o carieră politică îndelungată.

Prima instanță reținând, atât gravitatea deosebită a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă care este, prin definiție, o infracțiune de pericol; îmbibația alcoolică ridicată de 1,65 g ‰ alcool pur în sânge; cât și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii reieșit din provocarea unui accident de circulație, din care a rezultat rănirea ușoară a unei persoane și avarierea autoturismelor implicate în accidentul rutier, precum și calitatea inculpatului, de senator în Parlamentul României, calitate care îi impunea o atitudine corespunzătoare raportat la valorile sociale ocrotite de lege și la Constituția României, respectiv, ordinea de drept, viața, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, valori cărora le-a adus atingere prin fapta sa, a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins, în condiții optime, numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Totodată, prima instanță, estimând un risc scăzut ca inculpatul să comită fapte contrare legislației penale în viitor și constatând că, în cauză, sunt întrunite cerințele art. 91 din C. pen. pentru a se putea dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și reținând că inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și că aplicarea pedepsei este suficientă fără executarea acesteia, a considerat ca fiind necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, orientată la limita minimului termenului general de supraveghere prevăzut de lege, fără să mai aplice și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi (care este facultativă în cauză), în raport de prevederile art. 67 alin. (1) din C. pen.

II. JUDECATA ÎN APEL

Cauza a fost înregistrată sub nr. x/1/2018, la 23 ianuarie 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, fiind fixat aleatoriu prim termen de judecată la 12 februarie 2018.

La primul termen de judecată fixat, instanța de control judiciar a admis cererea de amânare pentru angajarea unui apărător, formulată de inculpatul A., atrăgând atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 356 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că are dreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat și pentru pregătirea apărării.

La termenul de judecată din 12 martie 2018, instanța de control judiciar a respins, în temeiul art. 100 alin. (4) C. proc. pen., atât cererea cu proba testimonială constând în audierea unui martor, cât și cererea de efectuarea a unei noi expertize medico-legale formulate de apelantul inculpat, prin apărător ales, a luat act că inculpatul nu dorește să adauge chestiuni noi la declarația dată în fața primei instanțe și, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, a acordat cuvântul la dezbateri în apel, susținerile apărătorului apelantului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al apelantului inculpat fiind redate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

În esență, apărătorul ales al apelantului inculpat A., în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate, iar în rejudecare, în principal, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achitarea inculpatului, susținând că fapta pentru care a fost cercetat și dedus judecății nu există, și în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul stabilirii pedepsei cu amenda penală și dispunerea amânării aplicării acesteia.

2a) Criticile de nelegalitate a hotărârii apelate, formulate de apelantul inculpat A. s-au circumscris, în esență, următoarelor motive:

- omisiunea aplicării art. 5 din C. pen., în condițiile în care s-a modificat conținutul normei incriminatoare și acest fapt impunea o analiză a cauzei din perspectiva aplicării legii penale mai favorabile;

- greșita condamnare a inculpatului, instanța de fond neacordând eficiență principiului in dubio pro reo și apreciind eronat că se poate efectua estimarea retroactivă a alcoolemiei pe baza unei singure mostre de sânge, cu ignorarea conținutului reglementării secundare aplicabile pentru stabilirea alcoolemiei, iar concluziile experților au avut un grad ridicat de imprecizie, întrucât au operat cu probabilități și incertitudini;

- greșita respingere a cererii de înlăturare din categoria mijloacelor de probă a raportului de expertiză medico-legală nr. x/i/2015, probă care fiind obținută în mod nelegal nu putea fi folosită în procesul penal, urmând a fi exclusă potrivit dispozițiilor art. 102 alin. (2) C. proc. pen., solicitare reiterată în apel din perspectiva Deciziei Curții Constituționale nr. 802 din 5 decembrie 2017.

2b) Criticile de netemeinicie formulate de apelantul inculpat, prin apărător ales, au constat, în esență, în următoarele:

- s-a acordat greșit valoare probatorie raportului de expertiză medico-legală nr. x/i/2015 din 27 iulie 2016, avizat la data de 14 iunie 2017 de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", care este, în fapt, o reiterare scriptică a raportului nr. x/i/2015 efectuat din proprie inițiativă de aceeași experți (aflați într-o vădită stare de incompatibilitate prin prisma art. 174 raportat la art. 64 din C. proc. pen.) și în lipsa unei ordonanțe a procurorului de caz;

- s-a individualizat pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, neacordându-se eficiența cuvenită dispozițiilor art. 74 din C. pen., ignorându-se atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și cele personale ale inculpatului și reținându-se nejustificat că a avut loc un accident de circulație cu vătămări și distrugeri (în absența plângerii prealabile și a unui certificat medico-legal care să ateste acest fapt);

- nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea expresă de amânare a aplicării pedepsei, deși erau întrunite toate cerințele prevăzute de art. 83 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând apelul, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, legea obligând organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ pe întreg cursul procesului penal și să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă, iar vinovăția nu se poate reține decât în cadrul procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Conform prevederilor art. 349 C. proc. pen., instanța de judecată soluționează cauza dedusă judecății cu garantarea respectării drepturilor subiecților procesuali și asigurarea administrării probelor concludente, pertinente și utile pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii.

Aflarea adevărului și pronunțarea unei soluții legale și temeinice de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, presupune efectuarea unei activități complexe și complete de probațiune, verificându-se, în condiții de oralitate, publicitate, nemijlocire și contradictorialitate, specifice fazei de judecată, toate probele care au servit drept temei al trimiterii în judecată a unui inculpat, cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale.

În urma operațiunii de administrare a probelor, în condițiile mai sus menționate, instanța poate evalua și aprecia care dintre acestea exprimă adevărul, reținându-le, motivat, ca suport al hotărârii judecătorești de condamnare sau achitare. Evaluarea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză minuțioasă a materialului probator și apoi pe o sinteză rațională a evaluărilor făcute prin examinarea probelor în ansamblul lor.

Analiza probelor impune examinarea fiecărui element probator în parte, pentru a elimina ceea nu are legătură cu cauza ori este vag și nesigur. Din perspectiva unor asemenea cerințe privind aprecierea probelor ce au caracter obligatoriu și au menirea de a asigura constatarea faptelor și a împrejurărilor cauzei, în mod corect și complet în scopul aflării adevărului, se constată că, în speță, instanța de fond și-a îndeplinit judicios obligația de a administra toate probele necesare pentru aflarea adevărului.

2a) În ceea ce privește critica vizând omisiunea aplicării art. 5 din C. pen. instanța de control judiciar o apreciază ca fiind nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la susținerea privitoare la existența succesiunii de legi penale în timp, se constată că fapta pentru care inculpatul a fost cercetat și dedus judecății a fost încadrată anterior datei de 1 februarie 2014 în dispozițiile art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și ulterior, nefiind dezincriminată, s-a regăsit în conținutul art. 336 alin. (1) din noul C. pen.

Astfel, la data comiterii faptei de către inculpat - 28 noiembrie 2014 - textul art. 336 alin. (1) din C. pen. avea următorul conținut:

"Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă."

Dar până la judecarea definitivă a cauzei, o parte a textului legal mai sus menționat, respectiv sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 (publicată în Monitorul Oficial nr. 69/27.01.2015) și, chiar dacă este real că până la expirarea celor 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, legiuitorul nu a intervenit pentru punerea în acord a dispozițiilor respective cu decizia Curții Constituționale, acest fapt nu a avut însă, drept consecință dezincriminarea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., căci nu s-a modificat substanțial conținutul constitutiv al infracțiunii analizate, ci s-au înlăturat doar prevederile neconforme cu legea fundamentală din cuprinsul acestui text care, după 27 ianuarie 2015, are următorul conținut:

"Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă."

În ceea ce privește susținerea apărării inculpatului că prin decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 s-ar fi dezincriminat infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen. și că instanța ar fi omis astfel să facă aplicarea art. 5 din C. pen., instanța de control judiciar constată că aceste susțineri sunt vădit subiective și lipsite de orice fundament real, câtă vreme Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, fiind învestit cu examinarea unui recurs în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții Militare de Apel privind "stabilirea întinderii efectelor Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale a României, după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, cu referire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.." l-a respins ca inadmisibil, reținând în considerentele Deciziei nr. 6 din 16 mai 2016 (publicată în M. Of. nr. 492/30.06.2016) că:

"din cele 805 hotărâri judecătorești transmise de Ministerul Public, doar trei au fost