ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4095/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta UAT Negrești a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice suspendarea executării actului administrativ unilateral, respectiv a Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 20 martie 2015 emisă de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli vizând POR din cadrul MDRAP, proiect cod SMIS 7570, cu titlul "Reabilitarea rețelei de străzi urbane I, în Orașul Negrești".

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 2295 din 29 iunie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta UAT Negrești în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 5.146,75 RON, consemnată la A. potrivit recipisei cu nr. 639761/1 din 16.06.2016.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 2295 din 29 iunie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta UAT Negrești a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât nu s-a procedat la o analiză amănunțită a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ, respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În ceea ce privește cea de a doua condiție, respectiv paguba iminentă, instanța de fond nu a făcut o analiză a acestei condiții prin prisma celor susținute de recurentă, limitându-se doar la precizarea că, ambele condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ și oricum în cauză nu există un caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ atacat.

Apărările formulate de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

Prin întâmpinarea formulată Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, reținându-se și faptul că, prin sentința nr. 1094 din 28 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 106 din 18.05.2015 și Nota de constatare nr. x din 20.03.2015.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat, părțile neformulând punct de vedere asupra acestuia.

În aceste condiții, apreciindu-se că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, soluționarea recursului se va face în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

2.2. Cu privire la fondul recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, și a actelor și lucrărilor dosarului, Completul de filtru constată că recursul este fondat.

Recurenta-reclamantă a învestit, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 20 martie 2015 emisă de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli vizând POR din cadrul MDRAP, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde Recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89 din 13 septembrie 1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a se admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Condițiile prevăzute de lege, cazul bine justificat și iminența unei pagube, sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

În cauză, referitor la condiția cazului bine justificat, se constată că prin sentința nr. 1094 din 28 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 106 din 18.05.2015 și Nota de constatare nr. x din 20.03.2015.

Pronunțarea acestei hotărâri judecătorești are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât este îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale părților.

Această sentință are o putere de lucru judecat relativă și constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ fiscal atacat.

Cu privire la cea de-a doua condiție, art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 definește condiția pagubei iminente ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Completul de filtru apreciază că executarea actului administrativ fiscal atacat, ar conduce la o perturbare previzibilă gravă a funcționării recurentei.

În ceea ce privește susținerile intimatului privind nemotivarea recursului, acestea nu pot fi avut în vedere, criticile recurentei putându-se încadra în motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele anterior expuse, având în vedere că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în temeiul art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va admite cererea de suspendare a Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 20 martie 2015 emisă de către Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli vizând POR din cadrul MDRAP.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Negrești împotriva sentinței nr. 2295 din 29 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând în fond cauza admite cererea de suspendare și dispune suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 20 martie 2015 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 decembrie 2017.