ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 61 din 21 februarie 2017, Tribunalul Tulcea, secția penală, în temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., printre alții, a condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea dreptului de a desfășura o activitate de funcționar public timp de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 47 - 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la dare de mită.

În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală de 4 ani și 4 luni închisoare (formată din pedeapsa de 3 ani la care s-a adăugat 1/3 din 4 ani) și interzicerea dreptului de a desfășura o activitate de funcționar public timp de 5 ani, ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) (funcționar public în cadrul Registrului Auto Român) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 72 C. pen. și art. 399 alin. (9) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare închisoare durata reținerii și a arestului la domiciliu de la data de 11 mai 2016 și până la 10 iunie 2016, inclusiv.

În temeiul art. 399 C. proc. pen. a menținut măsura controlului judiciar față de inculpatul A. începând cu data de 21.02.2017.

A dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 550 RON.

A menținut măsurile asiguratorii dispuse prin Ordonanța nr. 634/P/2015 din 24.05.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea prin care s-a dispus indisponibilizarea prin instituirea popririi, a sumelor de bani prezente și viitoare, din conturile bancare aparținând inculpatului A. - deschise la B. S.A. și C. S.A. până la concurența sumei de 3050 RON.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. suma de 2500 RON, în folosul statului, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut că, prin Rechizitoriul nr. x/2015 din data de 02.06.2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea a fost trimis în judecată, printre alții, inculpatul A. pentru comiterea infracțiunilor de: luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., instigare la dare de mită prev. de art. 47 C. pen. - art. 290 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

Coroborând elementele de fapt ce rezultă din probele administrate, Tribunalul Tulcea a constatat următoarele:

Regia Autonomă "Registrul Auto Român" a fost înființată prin H.G. nr. 768/8 noiembrie 1991. Regia Autonomă "Registrul Auto Român" este organizată și funcționează potrivit prevederilor Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale. "Registrul Auto Român" - R.A. are sediul în municipiul București, are în structura sa reprezentanțe pe teritoriul României.

În baza Contractului individual de muncă nr. 2560/27.10.2008, numitul A. a desfășurat activitatea de inginer în cadrul Registrului Auto Român - reprezentanța Tulcea, având următoarele atribuții, potrivit fișei postului, efectuează activitatea de inspecție tehnică periodică, de redobândire certificat înmatriculare, de verificare, eliberare a certificatelor de agreare și vizarea lor periodică, după caz, pentru autovehicule utilizate în regim de taxi sau destinate învățării conducerii auto,

- efectuează verificările necesare înscrierii în CIV a sistemelor de alimentare cu combustibil alternativ,

- eliberează duplicate pe baza înregistrărilor din sistemul informatic RAR,

- efectuează activitatea de verificare, eliberare a certificatelor de agreare și de prelungire a valabilității acestora pentru vehicule care transportă mărfuri periculoase,

- efectuează activitatea de certificare a autenticității vehiculelor, de eliberare și modificare CIV și de omologare individuală, ș.a.m.d.

- exercită și alte atribuții care decurg din actele normative în vigoare sau sunt dispuse oficial de conducerea RAR.

În baza Contractului individual de muncă nr. 1295/2.11.1998, numitul D. desfășoară activitatea de inginer în cadrul Registrului Auto Român - reprezentanța Tulcea, având atribuțiile de serviciu menționate mai sus.

De-a lungul timpului, între inculpatul E. angajat al S.C. F. S.R.L. Tulcea ce deține stația ITP cu indicativul 05 și inginerii din cadrul Registrului Auto Român - reprezentanța Tulcea s-a creat o relație extraprofesională, ilicită, privind pretinderea/primirea unor sume de bani în vederea exercitării influenței față de angajații RAR și primirea unor sume de bani de către angajații RAR în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. Inculpatul E. era contactat de diferite persoane ce aveau "emoții" cu privire la activitatea RAR, iar inculpatul le asigura influența pe lângă inginerii RAR solicitând pentru aceasta, în principiu, suma de 200 de RON, ce era primită de către E. ulterior verificării tehnice a autoturismului clientului și obținerii vizelor necesare, din care suma de 150 de RON era remisă ulterior inginerului RAR care efectuase verificarea tehnică a autoturismului în speță. Potrivit înțelegerii ilicite stabilite în timp inculpatul E. era anunțat de posesorul autoturismului cu privire la inginerul RAR căruia îi era repartizat autoturismul spre verificare, iar inculpatul E. îl contacta telefonic pe inginerul respectiv, transmițându-i astfel, indirect, mesajul promisiunii unei sume de bani pentru indulgența acestuia, sumă de bani pe care, de regulă, inginerul respectiv o primea de la E. în cursul aceleași zile, când în drumul său de la locul de muncă către casă trecea pe la S.C. F. S.R.L. din incinta G. - locul de muncă al inculpatului E. Vestea influenței inculpatului E. era răspândită atât în mun. Tulcea, dar și în județ (loc. Baia, Babadag, Cîrjelari, Cerna, etc.), iar la serviciile acestuia apelau atât persoanele cu autoturisme mai vechi pentru a nu avea probleme la verificarea RAR, cât și persoane care fuseseră deja respinse la această verificare.

În fiecare situație în parte, inculpatul E. îl contacta pe inginerul care efectua verificarea tehnică în speță, transmițându-i acestuia, indirect, mesajul stabilit, iar ulterior acesta remitea fiecărui inginer suma de bani convenită, în principiu suma de 150 RON. Și aceste ultime aspecte sunt confirmate de către inculpatul E., din probele administrate în cauză rezultând relația extrem de apropiată dintre autorii faptelor și modul codat de comunicare.

Martorii audiați în cursul cercetării judecătorești au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale. Elementele esențiale ce au rezultat din coroborarea acestor declarații au confirmat învinuirile aduse inculpatului A., chiar dacă, datorită trecerii timpului, unii martori nu și-au mai amintit detalii ale situațiilor expuse.

Astfel, aceste declarații, coroborate cu aspectele ce rezultă din convorbirile telefonice purtate de inculpatul E. cu inculpatul A. și de martori din dosar cu aceștia, probează și situația de fapt reținută în sarcina celui din urmă inculpat.

S-a reținut că, faptele inculpatului A. - funcționar public în cadrul RAR - reprezentanța Tulcea, care în baza unei rezoluții infracționale unice:

- la data de 19.08.2015 l-a determinat pe inginerul D. să primească suma de 200 de RON în legătură cu îndeplinirea de către acesta din urmă a atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) din posesia martorului H., (pct. 15)

- la data de 19.08.2015 l-a determinat pe inginerul D. să primească suma de 40 de RON în legătură cu îndeplinirea de către acesta din urmă a atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) din posesia martorului I., (pct. 16)

- în cursul lunii august 2015 a primit suma de 150 de RON, ce nu i se cuvenea, de la E. în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) aparținând martorului J., (pct. 8)

- în cursul lunii septembrie 2015 a primit suma de 200 de RON, ce nu i se cuvenea, de la martorul K., respectiv în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) ce aparține martorului K., (pct. 18)

- în cursul lunii septembrie 2015, inginerul A. a primit suma de 150 de RON, ce nu i se cuvenea, de la E. în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) aparținând martorului L., (pct. 10)

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Faptele inculpatului A. care în baza unei rezoluții infracționale unice:

- la data de 19.08.2015, l-a determinat pe martorul H. să îi remită suma de 200 de RON, ce nu i se cuvenea, inginerului D. în legătură cu îndeplinirea de către acesta din urmă a atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) din posesia martorului, (pct. 15)

- la data de 19.08.2015, l-a determinat pe martorul I. să îi remită suma de 40 de RON, ce nu i se cuvenea, numitului D. în legătură cu îndeplinirea de către acesta din urmă a atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) din posesia martorului, (pct. 16) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continuate de instigare la dare de mită prev. de art. 47 C. pen. - art. 290 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A. care în cursul lunii septembrie 2015 a acceptat promisiunea unor foloase necuvenite și a primit 2 sticle de coniac (în valoare de 50 - 60 de RON) de la martorul M. pentru a-și exercita influența pe lângă inginerii din cadrul RAR - reprezentanța Tulcea în vederea efectuării operațiunilor de certificare autenticitate, eliberare/modificare CIF, ITP la autoturismul (...) aparținând martorului menționat (pct. 19), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

- trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere conținutul prevederilor art. 74 C. pen., respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Se apreciază că faptele inculpatului ca fiind grave datorită numărului de acte materiale, a perioadei în care a acționat și a îndrăznelii dovedite fără nici o teamă de o eventuală răspundere penală, chiar dacă sumele însumate, de care au beneficiat nu sunt foarte mari.

Sub acest ultim aspect, se impune sublinierea încă o dată a faptului că în speță nu se poate vorbi de prejudicii materiale. Faptele fac parte din categoria celor de corupție și de serviciu al căror obiect juridic generic este alcătuit din relațiile sociale privitoare la normala desfășurare a relațiilor de serviciu, pentru care se pretinde să nu fie create avantaje materiale ilicite prin exercitarea serviciului subiectului activ, iar urmarea constă într-o stare de pericol.

S-a reținut că inculpatul A. este în vârstă de 35 de ani, are studii superioare și ocupația de inginer auto.

În pofida probelor administrate, acesta nici măcar în ultimul cuvânt nu a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, declarându-se nevinovat.

Dând eficiență criteriilor de individualizare, instanța a orientat pedepsele spre limita minimă specială prevăzută de lege datorită faptului că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală.

În același timp s-a menționat că pentru inculpatul A. pedeapsa rezultantă este de 4 ani și 4 luni închisoare, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 91 lit. a) C. pen. Mai mult, s-a precizat că inculpatul A. nu a înțeles să își asume răspunderea pentru faptele comise, astfel, neexistând suficiente motive pentru a considera că există posibilitatea îndreptării sale doar prin aplicarea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 1053/A din 31 octombrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și inculpatul A.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 1000 de RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 C. proc. pen. a dispus avansarea din fondurile MJ a onorariilor parțiale ale apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 90 de RON fiecare. (av. N. și O.)

Examinând atât motivele de apel invocate, cât și din oficiu, Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția, printre alții, a inculpatului A. pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

Relativ la aprecierea probelor s-a reținut că aceasta este operațiunea finală a activității de probațiune, care permite instanței de judecată să determine măsura în care probele reflectă adevărul.

Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită de lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Pe cale de consecință, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

În virtutea acestor dispoziții, orice infracțiune poate fi dovedită prin orice mijloace de probă care nu este interzis de lege, dacă organul judiciar și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza dedusă judecății.

Pe de altă parte, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată și în dispozițiile art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, produce, în principal, două categorii de consecințe:

a) în privința organelor judiciare, care trebuie să manifeste prudență în examinarea actului de trimitere în judecată și să analizeze, în mod obiectiv, argumentele în favoarea și în defavoarea inculpatului;

b) în privința inculpatului, prezumția de nevinovăție implică dreptul acestuia de a propune probe în apărarea sa și acela de a nu depune mărturie contra lui însuși.

În sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție - astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 4 C. proc. pen. și art. 99 alin. (2) C. proc. pen. - îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora.

În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi înlăturată prezumția de nevinovăție, este necesar ca instanța să înlăture eventualitatea, bănuielile, suspiciunile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunea nu este dovedită cu certitudine prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

În cauza dedusă judecății, Curte a constatat că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată, probele administrate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăția inculpatului A. la comiterea infracțiunilor de luare de mită, dare de mită și trafic de influență.

Din mijloacele de probă administrate a rezultat că, inculpatul A.: la data de 19.08.2015 l-a determinat pe inginerul D. să primească suma de 200 de RON în legătură cu îndeplinirea de către acesta din urmă a atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) din posesia martorului H.; la data de 19.08.2015 l-a determinat pe inginerul D. să primească suma de 40 de RON în legătură cu îndeplinirea de către acesta din urmă a atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) din posesia martorului I.; în cursul lunii august 2015 a primit suma de 150 de RON, ce nu i se cuvenea, de la E. în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) aparținând martorului J.; în cursul lunii septembrie 2015 a primit suma de 200 de RON, ce nu i se cuvenea, de la martorul K., respectiv în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) ce aparține martorului K.; în cursul lunii septembrie 2015, inginerul A. a primit suma de 150 de RON, ce nu i se cuvenea, de la E. în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) aparținând martorului L.; la data de 19.08.2015, l-a determinat pe martorul H. să îi remită suma de 200 de RON, ce nu i se cuvenea, inginerului D. în legătură cu îndeplinirea de către acesta din urmă a atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) din posesia martorului; la data de 19.08.2015, l-a determinat pe martorul I. să îi remită suma de 40 de RON, ce nu i se cuvenea, numitului D. în legătură cu îndeplinirea de către acesta din urmă a atribuțiilor de serviciu referitoare la verificarea autoturismului (...) din posesia martorului; în cursul lunii septembrie 2015 a acceptat promisiunea unor foloase necuvenite și a primit 2 sticle de coniac (în valoare de 50 - 60 de RON) de la martorul M. pentru a-și exercita influența pe lângă inginerii din cadrul RAR - reprezentanța Tulcea în vederea efectuării operațiunilor de certificare autenticitate, eliberare/modificare CIF, ITP la autoturismul (...) aparținând martorului menționat.

Este adevărat că martorul M. a revenit în fața instanței asupra depoziției asumată la urmărire penală, modificându-și declarațiile, dar în mod întemeiat instanța de fond a considerat că revenirea asupra declarațiilor inițiale este nejustificată, versiunea prezentată de acesta cu ocazia efectuării cercetării judecătorești la fond dar și în apel fiind în contradicție cu aspectele care rezultă în mod explicit și neechivoc din conținutul interceptărilor telefonice din datele de 22 septembrie 2015 și 23 septembrie 2015.

Potrivit art. 103 C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Cum în cauză nu există niciun temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive ale martorilor, s-a considerat că există temeiuri suficiente să se considere că numai cele făcute în cursul urmăririi penale sunt expresia adevărului, coroborându-se cu alte fapte și împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză și instanța de fond a înlăturat motivat declarațiile date în cursul cercetării judecătorești.

Or, invocarea de către inculpatul A. a nevinovăției în raport cu faptele săvârșite contrazice probatoriile administrate în cauză.

Simpla afirmație a unei alte stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu mijloace de probă credibile, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat constând în negarea săvârșirii faptelor nu poate influența convingerea bazată pe probe, prima instanță realizând o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și reținând, în mod întemeiat, vinovăția inculpatului A. în comiterea faptelor.

Cu privire la solicitarea inculpatului A. de reducere a limitelor legale ale pedepselor aplicate pentru infracțiunile prevăzute de luare de mită, dare de mită și trafic de influență, în condițiile art. 308 C. pen., Curtea a constatat că este nefondată.

Potrivit Hotărârii nr. 768 din 8 noiembrie 1991 privind înființarea și funcționarea Regiei Autonome "Registrul Auto Român", Regia Autonomă "Registrul Auto Român", este o persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, prin reorganizarea Registrului Auto Român din cadrul P.

"Registrul Auto Român" - R.A. se organizează și funcționează conform Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților de stat ca regii autonome și societăți comerciale.

"Registrul Auto Român" - R.A., în baza împuternicirii date de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, ca autoritate în transporturi, certifică încadrarea vehiculelor rutiere în normele de siguranță a circulației, protecție a mediului înconjurător și în categoria de folosință căreia îi sunt destinate, efectuează verificarea stațiilor de inspecție tehnică, la cererea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, precum și operațiunile de registru pentru vehiculele rutiere înmatriculate în România.

Potrivit art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen., funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

S-a constatat că inculpatul ocupa la data comiterii infracțiunilor calitatea de inginer auto în cadrul Registrului Auto Român - reprezentanța Tulcea, ceea ce îi conferă calitatea de funcționar public în cadrul regiei autonome, în sensul art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și nu funcționar, astfel încât nu sunt incidente prevederile de reducere a limitelor legale ale pedepsei prevăzută de art. 308 C. pen.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a reținut că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflictiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptei cât și cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcția coercitiv - aflictivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv supunându-l pe inculpat la o suferință morală prin privațiune de libertate.

Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidate ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății.

Astfel, pedeapsa are și o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și comportamentul făptuitorului.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile pedepsei, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptelor, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului.

La individualizarea sancțiunii aplicate, în mod temeinic, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art. 74 din C. pen. cu referire la circumstanțele reale ale infracțiunilor dar și circumstanțele personale ale inculpaților, dar și la datele despre contribuția efectiva la comiterea faptelor, urmările produse, modul în care s-a acționat.

Curtea, a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială reală a inculpaților E. și D. poate fi atinsă fără privarea de libertate a acestora, în cazul inculpatului A. în regim privativ de libertate iar, cuantumul pedepselor stabilite de către instanța de fond, sunt apreciate de Curte ca suficiente pentru reeducarea acestora și conștientizarea necesitații respectării valorilor sociale protejate de lege și de legea penală în special.

Instanța de fond a stabilit pedepse în cuantumul prevăzut de lege fără reținerea de circumstanțe atenuante, dar a avut în vedere și împrejurările comiterii faptelor, natura acestora, urmările în rândul comunității și pozițiile procesuale manifestate de inculpații E., D., A. în fața organelor judiciare.

Pedepsele principale stabilite sunt proporționale cu ansamblul circumstanțelor cauzei și persoana inculpaților, neconstatându-se niciun motiv rezonabil pentru modificarea acestora sau schimbarea modalităților de executare a pedepselor.

Câtă vreme inculpatul apelant A. nu a realizat, nici în ultimul cuvânt, o reevaluare a propriei situații, prin adoptarea unei poziții sincere, ci, dimpotrivă, a încercat în continuare să denatureze adevărul, nu există motive pentru o reducere a cuantumului pedepselor în beneficiul acestuia.

Împotriva Deciziei penale nr. 1053/A din 31 octombrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 11.12.2017.

Prin încheierea din 22 februarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1053/P din data de 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și a trimis cauza completului 9.

În acest sens, a reținut sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, că Decizia penală nr. 1053/A din data de 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în ultimă instanță, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată, în termenul legal, de recurentul inculpat A., fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 C. proc. pen.

În ceea ce privește condițiile de formă prevăzute de 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. s-a constatat că acestea au fost îndeplinite, astfel în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă (Decizia penală nr. 1053/A din 31 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie), precum și semnătura apărătorului ales al inculpatului care a exercitat calea de atac, în numele acesteia.

Condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a rezultat din indicarea temeiul de drept pe care se întemeiază recursul în casație, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen.

Înalta Curte a constatat că recursul în casație declarat de inculpatul A. este admisibil doar în ceea ce privește cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Astfel, în susținerea acestui caz, s-a menționat, în referire la calitatea de funcționar public reținută de instanță pentru inculpatul A., că acesta ocupa funcția de inginer mecanic auto la registrul Auto Român Tulcea și că nu putea avea calitatea de funcționar public în înțelesul art. 175 alin. (2) C. pen. A arătat că Registrul Auto Român este o persoană juridică de drept privat care a primit prin Hotărârea de Guvern nr. 768/1991 atribuții pentru exercitarea unui serviciu de interes public.

În același timp, Înalta Curte a reținut că argumentele aduse în susținerea cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., vizează, în esență, o solicitare de reindividualizare a pedepsei aplicate inculpatului, ceea ce în recursul în casație nu se poate realiza, fiind aspecte care țin de temeinicia hotărârii atacate și nu de legalitatea acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 1053/A din data de 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, doar în ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte reține că, potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

În același sens, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a prevăzut în mod expres.

Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Aceste considerații sunt aplicabile și cazului de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Prin urmare, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de curtea de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

În acest sens, se reține că apărătorul ales al inculpatului a criticat faptul că acesta, la data săvârșirii faptei, nu avea calitatea de funcționar public și, totodată că, sunt incidente prevederile de reducere a limitelor legale ale pedepsei prevăzută de art. 308 C. pen.

Potrivit art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen., funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Înalta Curte reține că, prin Hotărârea nr. 768 din 8 noiembrie 1991 privind înființarea și funcționarea Regiei Autonome "Registrul Auto Român", s-a stabilit că:

Art. 1: Se înființează Regia Autonomă "Registrul Auto Român", cu sediul în municipiul București, sectorul 1, ca persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, prin reorganizarea Registrului Auto Român din cadrul P.

"Registrul Auto Român" - R.A. se organizează și funcționează conform Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților de stat ca regii autonome și societăți comerciale.

Ministerul Transporturilor reprezintă interesele statului în consiliul de administrație al Regiei Autonome "Registrul Auto Român".

În același timp, în Legea nr. 15/1991 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale se precizează la:

"- art. 1. Unitățile economice de stat, indiferent de organul în subordinea căruia își desfășoară activitatea, se organizează și funcționează, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi, sub formă de regii autonome sau societăți comerciale.

- art. 2. Regiile autonome se organizează și funcționează în ramurile strategice ale economiei naționale - industria de armament, energetică, exploatarea minelor și a gazelor naturale, poștă și transporturi feroviare - precum și în unele domenii aparținând altor ramuri stabilite de guvern.

- art. 3. Regiile autonome sunt persoane juridice și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară."

În această ordine de idei, Înalta Curte observă că potrivit art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen. este inclusă în conținutul noțiunii de funcționar public, în sensul legii penale, persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație exercită atribuții, în cadrul unei regii autonome.

Astfel, în raport cu cele menționate mai sus, se constată, din acest punct de vedere că "Registrul Auto Român" - R.A. se organizează și funcționează conform Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților de stat ca regie autonomă.

Referitor la cealaltă cerință a art. 175 alin. (1) lit. c) din C. pen., respectiv că persoana trebuie să exercite în cadrul unei regii autonome atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia, Înalta Curte reține că inculpatul A. ocupa la data comiterii infracțiunilor calitatea de inginer auto în cadrul Registrului Auto Român - reprezentanța Tulcea.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în baza Contractului individual de muncă nr. 2560/27.10.2008, inculpatul A. desfășura activitatea de inginer în cadrul Registrului Auto Român - reprezentanța Tulcea, având următoarele atribuții, potrivit fișei postului:

- efectuează activitatea de inspecție tehnică periodică, de redobândire certificat înmatriculare, de verificare, eliberare a certificatelor de agreare și vizarea lor periodică, după caz, pentru autovehicule utilizate în regim de taxi sau destinate învățării conducerii auto,

- efectuează verificările necesare înscrierii în CIV a sistemelor de alimentare cu combustibil alternativ,

- eliberează duplicate pe baza înregistrărilor din sistemul informatic RAR,

- efectuează activitatea de verificare, eliberare a certificatelor de agreare și de prelungire a valabilității acestora pentru vehicule care transportă mărfuri periculoase,

- efectuează activitatea de certificare a autenticității vehiculelor, de eliberare și modificare CIV și de omologare individuală, ș.a.m.d.

- exercită și alte atribuții care decurg din actele normative în vigoare sau sunt dispuse oficial de conducerea RAR.

În acest context, Înalta Curte constată că, în raport cu cele prezentate, în mod corect, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a reținut că inculpatul A. are calitatea de funcționar public în cadrul regiei autonome, în sensul art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și nu funcționar, astfel încât nu sunt incidente prevederile de reducere a limitelor legale ale pedepsei prevăzută de art. 308 C. pen.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1053/A din data de 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1053/A din data de 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă recurentul - inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 aprilie 2018.

Procesat de GGC - NN