ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3432/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatoarea P.G.-C.F.M. din cadrul Episcopiei Române Unite cu Roma Greco-Catolică, Protopopiatul Greco-Catolic C., în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a Imobilelor care au aparținut Cultelor Religioase au solicitat instanței să dispună: - obligarea intimatei la emiterea deciziei motivate - prevăzute de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 - de soluționare a notificării reclamantei de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor înscrise în C.F. Finteușu Mic, cu numerele topografice acolo menționate, din care nr. top. X, Y și Z au fost transcrise în C.F. Satulung nr. cad.

2123 și cărora în natură le corespund terenuri intravilane și extravilane, precum și casa parohială; - obligarea intimatei la plata unor daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligației de emitere a deciziei mai sus menționate, plătibile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că așa cum rezultă din înscrisurile din CF Finteușu Mic, a fost proprietara respectivelor imobile, printre care și construcțiile și terenurile identificate cu nr. top Y și Z, cărora le corespund în natură două case, dintre care una a fost casa parohială. A mai arătat că, prin Cererea nr. X/2005 adresată Comisiei Speciale de Retrocedare a averilor bisericești a solicitat restituirea acestor imobile preluate abuziv de Biserica Ortodoxă Română și de Statul Român în anul 1948, însă, cererea nu a fost soluționată până la acest termen de judecată.

Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței să pună în vedere reclamantei necesitatea precizării cu exactitate a obiectului acțiunii, respectiv a numerelor topografice corespunzătoare imobilelor solicitate. Prin precizarea formulată, reclamanta a solicitat următoarele: - obligarea intimatei la emiterea deciziei motivate - prevăzute de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 - de soluționare a notificărilor reclamantei de retrocedare în natură sau în echivalent a imobilelor transcrise în CF Finteușu Mic după cum urmează: - nr. top. Y imobil compus din casă, curte și gradină, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006 conexată cu cererea din 24 februarie 2003. - nr. top.

Z imobil compus din casă, curte și gradină, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006 conexată cu cererea din 24 februarie 2003. - nr. top. X gradină intravilan, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006 (cu mențiunea ca nr. top. X, Y și Z au fost transcrise în C.F. Satulung). - nr. top. W gradină intravilan solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006. - nr. top. Q arabil intravilan, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006. Își menține solicitarea de obligare a intimatei la plata unor daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, în executarea obligației de emitere a deciziei mai sus menționate, plătibile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 25 din 18 ianuarie 2012 a admis, în parte, acțiunea astfel cum a fost precizată de contestatoare și a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Imobilelor care au aparținut Cultelor Religioase să emită decizia solicitată, prevăzută de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, de soluționare a notificărilor reclamantei de retrocedare în natură sau în echivalent a imobilelor înscrise în CF Finteușu Mic, nr. topo Y, Z, X, W, Q. Totodată, a respins cererea de obligare la daune cominatorii. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată este întemeiată, reclamanta fiind lezată în dreptul său de soluționare a cererii de retrocedare într-un termen rezonabil în cadrul raportului de drept administrativ născut.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei căzută în pretenții la plata unei sume de 100 RON pe zi, cu titlu de daune cominatorii, solicitarea este neîntemeiată, întrucât aplicarea în această fază procesuală a unei amenzi pentru fiecare zi de întârziere este prematură, deoarece face abstracție de normele speciale din materia contenciosului administrativ, excluzând dreptul autorității administrative de a se conforma hotărârii judecătorești în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, fără aplicarea unei sancțiuni. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile ce au aparținut Cultelor Religioase din România, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că în temeiul art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 4, art. 304 1 C. proc. civ. sentința recurată este netemeinică și nelegală numai în ceea ce privește obligarea acesteia la emiterea deciziei de soluționare a cererii de retrocedare, prin emiterea unei decizii de restituire în natură sau în echivalent. Astfel, recurenta susține că instanța a fost învestită cu o cerere având ca obiect obligația de a face așa încât, cererea reclamatei de obligare a pârâtei de a emite decizia de restituire în natură sau în echivalent este inadmisibilă, în cadrul unui litigiu având ca obiect obligația de a face. Recursul este nefondat. În fapt, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta P.G.-C.F.M.

a solicitat în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, obligarea intimatei la emiterea deciziei motivate, prevăzute de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, de soluționare a notificării de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor înscrise în CF Finteușu Mic din care nr. top X, Y și Z au fost transcrise în CF Satulung și cărora, în natură le corespund terenuri intravilane și extravilane, precum și casa parohială. De asemenea, reclamanta a solicitat și daune cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii precum și cheltuieli de judecată. Cererea de retrocedare a fost formulată de reclamantă, avându-se în vedere termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 247/2005, care prevede că potrivit art. II, termenul de depunere a cererilor de retrocedare a imobilelor aparținând cultelor religioase, prevăzut la art. 1 alin. (5) din O.U.G.

nr. 94/2000 este de 6 luni, socotit de la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că cererea formulată în baza O.U.G. nr. 94/2000 a fost înregistrată la Comisie la data de 16 ianuarie 2006 iar prezenta acțiune judecătorească a fost introdusă la data de 30 septembrie 2011, după un termen de 5 ani și 9 luni de zile, termen ce nu poate fi socotit în nici un caz ca fiind un termen rezonabil. În aceste condiții, în mod justificat instanța de fond a apreciat că autoritatea pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a avut o atitudine pasivă în soluționarea cererii formulată de reclamantă în baza O.U.G. nr. 94/2000. În baza unei dispoziții exprese referitoare la termenul de soluționare a dosarelor în temeiul O.U.G.

nr. 94/2000, instanța de judecată este datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a asigura o protecție reală drepturilor fundamentale ale cetățenilor consfințite de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pentru realizarea acestui scop instanța trebuie să se raporteze și la "termenul rezonabil" statuat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994), termen care constituie o componentă esențială a dreptului consfințit de art. 6 din Convenție, anume dreptul la un proces echitabil. Garanția unui proces echitabil trebuie să fie prezentă nu numai în procedura contencioasă, ci și în procedura prealabilă celei dintâi și, în acest context, este necesar ca durata procedurii să fie una rezonabilă.

În opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție argumentele acestei interpretări sunt strict legate de protecția ce trebuie oferită față de abuzurile de orice fel ce pot apărea în exercițiul atribuțiilor unei autorități administrative. Or, în speță, cererea întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 a fost adresată Comisiei speciale de retrocedare la data de 16 ianuarie 2006, iar demersul judiciar a fost întreprins la data de 30 septembrie 2011. Scopul O.U.G.

nr. 94/2000 a fost acela de a se retroceda foștilor proprietari imobilele ce au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu de către statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, act normativ care a fost emis în aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituția României, referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond, în aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1), coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. g), h) și m) din Legea nr. 554/2004, în vederea restabilirii dreptului încălcat, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilele înscrise în CF Finteușu Mic, nr. topo Y, Z, X, W, Q. Soluția instanței de fond este corectă și cu privire la daunele cominatorii solicitate de reclamantă, întrucât fiind vorba de un litigiu de drept administrativ, în această fază procesuală devin aplicabile, în caz de neexecutare a hotărârilor judecătorești, dispozițiile speciale ale art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Cât privește cererea recurentei de respingere de către instanța de control judiciar a acțiunii ca fiind rămasă fără obiect, urmare a emiterii de către pârâtă a Deciziei nr. 2705 din 29 august 2012, urmează să se constate că este neîntemeiată, întrucât elementele raportului juridic dedus judecății au fost avute în vedere la data introducerii acțiunii. Examinând și din oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Specială de Retrocedare a Imobilelor care au aparținut Cultelor Religioase împotriva Sentinței civile nr. 25 din 18 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2013. Procesat de GGC - CL