ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3432/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatoarea P.G.-C.F.M. din cadrul

Episcopiei Române Unite cu Roma Greco-Catolică, Protopopiatul Greco-Catolic C.,

în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a Imobilelor care au

aparținut Cultelor Religioase au solicitat instanței să dispună:

- obligarea intimatei

la emiterea deciziei motivate - prevăzute de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr.

94/2000 - de soluționare a notificării reclamantei de restituire în natură sau

în echivalent a imobilelor înscrise în C.F. Finteușu Mic, cu numerele

topografice acolo menționate, din care nr. top. X, Y și Z au fost transcrise în

C.F. Satulung nr. cad. 2123 și cărora în natură le corespund terenuri

intravilane și extravilane, precum și casa parohială;

- obligarea intimatei

la plata unor daune cominatorii de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere în

executarea obligației de emitere a deciziei mai sus menționate, plătibile de la

data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că așa cum rezultă din înscrisurile din CF

Finteușu Mic, a fost proprietara respectivelor imobile, printre care și

construcțiile și terenurile identificate cu nr. top Y și Z, cărora le corespund

în natură două case, dintre care una a fost casa parohială.

A mai arătat că, prin

Cererea nr. X/2005 adresată Comisiei Speciale de Retrocedare a averilor

bisericești a solicitat restituirea acestor imobile preluate abuziv de Biserica

Ortodoxă Română și de Statul Român în anul 1948, însă, cererea nu a fost

soluționată până la acest termen de judecată.

Pârâta Comisia

Specială de Retrocedare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței

să pună în vedere reclamantei necesitatea precizării cu exactitate a obiectului

acțiunii, respectiv a numerelor topografice corespunzătoare imobilelor

solicitate.

Prin precizarea

formulată, reclamanta a solicitat următoarele:

- obligarea intimatei

la emiterea deciziei motivate - prevăzute de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr.

94/2000 - de soluționare a notificărilor reclamantei de retrocedare în natură

sau în echivalent a imobilelor transcrise în CF Finteușu Mic după cum urmează:

- nr. top. Y imobil

compus din casă, curte și gradină, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006

conexată cu cererea din 24 februarie 2003.

- nr. top. Z imobil

compus din casă, curte și gradină, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006

conexată cu cererea din 24 februarie 2003.

- nr. top. X gradină

intravilan, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006 (cu mențiunea ca nr.

top. X, Y și Z au fost transcrise în C.F. Satulung).

- nr. top. W gradină

intravilan solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006.

- nr. top. Q arabil

intravilan, solicitat prin cererea din 19 ianuarie 2006.

Își menține

solicitarea de obligare a intimatei la plata unor daune cominatorii de 100 RON

pentru fiecare zi de întârziere, în executarea obligației de emitere a deciziei

mai sus menționate, plătibile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se

va pronunța.

Curtea de Apel Cluj,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 25 din 18 ianuarie 2012 a admis, în parte, acțiunea astfel cum a

fost precizată de contestatoare și a obligat pârâta Comisia Specială de

Retrocedare a Imobilelor care au aparținut Cultelor Religioase să emită decizia

solicitată, prevăzută de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, de

soluționare a notificărilor reclamantei de retrocedare în natură sau în

echivalent a imobilelor înscrise în CF Finteușu Mic, nr. topo Y, Z, X, W, Q.

Totodată, a respins

cererea de obligare la daune cominatorii.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată este

întemeiată, reclamanta fiind lezată în dreptul său de soluționare a cererii de

retrocedare într-un termen rezonabil în cadrul raportului de drept

administrativ născut.

În ceea ce privește

cererea de obligare a pârâtei căzută în pretenții la plata unei sume de 100 RON

pe zi, cu titlu de daune cominatorii, solicitarea este neîntemeiată, întrucât

aplicarea în această fază procesuală a unei amenzi pentru fiecare zi de

întârziere este prematură, deoarece face abstracție de normele speciale din

materia contenciosului administrativ, excluzând dreptul autorității

administrative de a se conforma hotărârii judecătorești în termen de 30 de zile

de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, fără aplicarea unei sancțiuni.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri

Imobile ce au aparținut Cultelor Religioase din România, criticând sentința

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut,

în esență, că în temeiul art. 299 și următoarele, art. 304 pct. 4, art. 304

1

C. proc. civ. sentința recurată este netemeinică și nelegală numai în ceea ce

privește obligarea acesteia la emiterea deciziei de soluționare a cererii de

retrocedare, prin emiterea unei decizii de restituire în natură sau în

echivalent.

Astfel, recurenta

susține că instanța a fost învestită cu o cerere având ca obiect obligația de a

face așa încât, cererea reclamatei de obligare a pârâtei de a emite decizia de

restituire în natură sau în echivalent este inadmisibilă, în cadrul unui

litigiu având ca obiect obligația de a face.

Recursul este

nefondat.

În fapt, prin cererea

introductivă de instanță, reclamanta P.G.-C.F.M. a solicitat în contradictoriu

cu Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut

cultelor religioase din România, obligarea intimatei la emiterea deciziei

motivate, prevăzute de art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, de soluționare

a notificării de restituire în natură sau în echivalent a imobilelor înscrise

în CF Finteușu Mic din care nr. top X, Y și Z au fost transcrise în CF Satulung

și cărora, în natură le corespund terenuri intravilane și extravilane, precum

și casa parohială.

De asemenea,

reclamanta a solicitat și daune cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere de

la data rămânerii definitive a hotărârii precum și cheltuieli de judecată.

Cererea de

retrocedare a fost formulată de reclamantă, avându-se în vedere termenul de 6

luni prevăzut de Legea nr. 247/2005, care prevede că potrivit art. II, termenul

de depunere a cererilor de retrocedare a imobilelor aparținând cultelor

religioase, prevăzut la art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 94/2000 este de 6 luni,

socotit de la intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Din înscrisurile

depuse la dosar rezultă că cererea formulată în baza O.U.G. nr. 94/2000 a fost

înregistrată la Comisie la data de 16 ianuarie 2006 iar prezenta acțiune

judecătorească a fost introdusă la data de 30 septembrie 2011, după un termen

de 5 ani și 9 luni de zile, termen ce nu poate fi socotit în nici un caz ca

fiind un termen rezonabil.

În aceste condiții,

în mod justificat instanța de fond a apreciat că autoritatea pârâtă Comisia

Specială de Retrocedare a avut o atitudine pasivă în soluționarea cererii formulată

de reclamantă în baza O.U.G. nr. 94/2000.

În baza unei

dispoziții exprese referitoare la termenul de soluționare a dosarelor în

temeiul O.U.G. nr. 94/2000, instanța de judecată este datoare să exercite un

control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a

asigura o protecție reală drepturilor fundamentale ale cetățenilor consfințite

de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pentru realizarea

acestui scop instanța trebuie să se raporteze și la "termenul

rezonabil" statuat în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (ratificată

de România prin Legea nr. 30/1994), termen care constituie o componentă

esențială a dreptului consfințit de art. 6 din Convenție, anume dreptul la un

proces echitabil.

Garanția unui proces

echitabil trebuie să fie prezentă nu numai în procedura contencioasă, ci și în

procedura prealabilă celei dintâi și, în acest context, este necesar ca durata

procedurii să fie una rezonabilă.

În opinia Înaltei

Curți de Casație și Justiție argumentele acestei interpretări sunt strict

legate de protecția ce trebuie oferită față de abuzurile de orice fel ce pot

apărea în exercițiul atribuțiilor unei autorități administrative.

Or, în speță, cererea

întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 a fost adresată Comisiei speciale

de retrocedare la data de 16 ianuarie 2006, iar demersul judiciar a fost

întreprins la data de 30 septembrie 2011.

Scopul O.U.G. nr.

94/2000 a fost acela de a se retroceda foștilor proprietari imobilele ce au

aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu

sau fără titlu de către statul român, de organizațiile cooperatiste sau de

orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, act

normativ care a fost emis în aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) din

Constituția României, referitoare la garantarea dreptului de proprietate

privată și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția

proprietății.

Așa fiind, în mod

corect instanța de fond, în aplicarea dispozițiilor art. 18 alin. (1),

coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. g), h) și m) din Legea nr. 554/2004, în

vederea restabilirii dreptului încălcat, a obligat pârâta să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilele înscrise în CF Finteușu

Mic, nr. topo Y, Z, X, W, Q.

Soluția instanței de

fond este corectă și cu privire la daunele cominatorii solicitate de

reclamantă, întrucât fiind vorba de un litigiu de drept administrativ, în

această fază procesuală devin aplicabile, în caz de neexecutare a hotărârilor

judecătorești, dispozițiile speciale ale art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.

554/2004.

Cât privește cererea

recurentei de respingere de către instanța de control judiciar a acțiunii ca

fiind rămasă fără obiect, urmare a emiterii de către pârâtă a Deciziei nr. 2705

din 29 august 2012, urmează să se constate că este neîntemeiată, întrucât

elementele raportului juridic dedus judecății au fost avute în vedere la data introducerii

acțiunii.

Examinând și din

oficiu hotărârea recurată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul declarat în cauză va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Specială de Retrocedare a Imobilelor care au aparținut

Cultelor Religioase împotriva Sentinței civile nr. 25 din 18 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2013.

Procesat de GGC - CL