ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3428/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 6 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare a executării deciziei de impunere din 30 aprilie 2010. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta SC R.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Călărași, anularea deciziei de soluționare a contestației din 21 decembrie 2010, a deciziei de impunere din 30 aprilie 2010, a raportului de inspecție fiscală din 30 aprilie 2010, a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere din 30 aprilie 2010 și a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală din 30 aprilie 2010, precum și suspendarea executării deciziei de impunere.

S-a mai reținut că în cuprinsul cererii introductive de instanță și al notelor de ședință depuse la dosar la termenul de judecată cu ocazia dezbaterilor asupra cererii de suspendare, reclamanta nu a invocat motive de fapt și de drept în susținerea cererii de suspendare, ci a criticat măsurile dispuse prin decizia de impunere contestată, prin care s-au stabilit obligații suplimentare de plată în sarcina societății în sumă de 93.913 RON, reprezentând TVA aferent achiziționării unor servicii. Reclamanta a depus concluzii scrise după rămânerea în pronunțare asupra cererii de suspendare a executării deciziei de impunere, în care a prezentat ample considerații teoretice cu privire la instituția suspendării executării actului administrativ și la condițiile prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 - paguba iminentă și cazul bine justificat.

Prima instanță a constatat că în speță primele două condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite, decizia de impunere contestată fiind, în mod indiscutabil, în raport de conținutul său, un act administrativ fiscal, împotriva căruia reclamanta a formulat acțiune în anulare. De asemenea, s-a reținut îndeplinită condiția consemnării cauțiunii. Judecătorul fondului a apreciat neîndeplinită însă condiția existenței unui caz bine justificat, reținând că argumentele invocate de reclamantă în sprijinul cererii de suspendare, identice cu cele invocate în susținerea acțiunii în anulare, nu sunt de natură a crea, la o analiză sumară a actului contestat și a împrejurărilor în care a fost adoptat, o îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ci presupun cercetarea aprofundată a fondului cauzei.

În ceea ce privește paguba iminentă, s-a constatat că reclamanta nu a invocat, în concret, un prejudiciu material viitor sigur, previzibil și dificil de reparat pe care urmează să-l suporte ca efect al punerii în executare a actului contestat și nici nu a dovedit îndeplinirea în speță a acestei condiții prevăzute de lege, ci s-a limitat, în cuprinsul concluziilor scrise, la afirmații cu caracter general privind dificultățile financiare pe care le-ar genera executarea actului pentru societate, în relațiile cu salariații și cocontractanții. Împotriva încheierii din data 6 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 6051/2/2011 prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei din 30 aprilie 2010, a formulat recurs reclamanta SC R.S.

SRL, criticând-o ca nelegală și netemeinică, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod nelegal instanța de judecată deși a constatat că sunt îndeplinite cumulativ în totalitate condițiile instituite de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a respins cererea de suspendare a executării deciziei din 30 aprilie 2010. Astfel, susține recurenta că în cauză este îndeplinită condiția premiză reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în sensul că s-a formulat contestație pe cale administrativă conform dispozițiilor art. 205-209 C. proc. fisc., iar executarea imediată a deciziei ar conduce la falimentarea societății și imposibilitatea onorării contractelor asumate și a disponibilizării personalului angajat.

În mod neîntemeiat s-a reținut de către instanța de fond că nu s-a dovedit existența unui caz bine justificat deși s-a demonstrat punctual că actul de control a reținut eronat ca fiind imputabile, sume deductibile. Totodată, recurenta a criticat soluția instanței de fond, apreciind că în mod eronat nu s-a reținut ca fiind îndeplinită și condiția pagubei iminente deși împotriva acesteia s-a început executarea silită, ceea ce ar putea conduce la blocarea activității societății. În temeiul art. 137 C. proc. civ. Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității formulării recursului invocată de intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, excepție care va fi respinsă ca nefondată, întrucât astfel cum rezultă din documentul aflat la dosarul de recurs, recursul a fost formulat în termenul legal de 5 zile, conform art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, de la data comunicării încheierii atacate.

Examinând încheierea atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ”. Noțiune de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași Lege ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Instanța de recurs reține din textul legal mai sus menționat, că este vorba de împrejurări vădite care pot fi observate de instanța de contencios administrativ, fără cercetarea fondului cauzei, cum ar fi încălcarea procedurii de emitere, adoptarea actului cu încălcarea regulilor de competență, lipsa evidentă a unui temei legal, etc. Ori, în cauză susținerile recurentei-reclamante vizând în fapt nelegalitatea actului fiscal contestat nu puteau fi examinate decât cu ocazia soluționării fondului cauzei, instanța de fond fiind obligată să verifice susținerile făcute fără a se antepronunța cu privire la legalitatea actului atacat.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, astfel cum este aceasta definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond neîndeplinirea acesteia, în cauză nefiind invocat în concret un prejudiciu material viitor, sigur, previzibil și greu de reparat. Susținerile recurentei privind imposibilitatea desfășurării activității, a neîndeplinirii obligațiilor contractuale ca și a eventualelor disponibilizări nu sunt de natură a concluziona că în cauză ar fi îndeplinită această condiție legală prevăzută de dispozițiile art. 14 din Lege. Având în vedere aceste considerente, apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru suspendarea deciziei de impunere din 30 aprilie 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului. Respinge recursul declarat de SC R.S. SRL împotriva încheierii din 06 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2012.