ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3278/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 203/57/2015, reclamanta S.C. "Agrotransport" S.A. Alba Iulia a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Rutieră Română, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea:

adresei nr. 489 din 07 ianuarie 2015 prin care pârâta i-a respins cererea de înscriere în Registrul vehiculelor și operatorilor economici eligibili în vederea restituirii de accize pentru mijloacele de transport având numerele de înmatriculare în circulație IF-04-EWE; IF-04-EWF; IF-04-EWG; IF-04-FEI; IF-04-FEJ; IF-04-PYC; IF-04-PYD; IF-99-DMO; IF-04-EFL; IF-04-FEG; IF-04-FEH; IF-04-ELR; IF-04-EPD; IF-04-PYB; IF-04-AYL; AB-08-ARC și AB-04-YRV, pentru motivul că acestea nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate, prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 537/2014;

adresei nr. 3021 din 03 martie 2015 prin care pârâta i-a respins contestația administrativă înregistrată în evidențele sale la data de 04.02.2015.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 142 din 10.07.2015, a admis, în parte, acțiunea reclamantei și, în consecință, a obligat pârâta să emită decizia de aprobare a cererii formulată de reclamantă privind înregistrarea în Registrul vehiculelor și al operatorilor economici eligibili în vederea restituirii de accize pentru vehiculele proprietatea acesteia având următoarele numere de înmatriculare în circulație: IF-04-EWE; IF-04-EWF; IF-04-EWG; IF-04-FEI; IF-04-FEJ; IF-04-PYC; IF-04-PYD; IF-99-DMO; IF-04-EFL; IF-04-FEG; IF-04-FEH; IF-04-ELR; IF-04-EPD; IF-04-PYB; IF-04-AYL; AB-08-ARC și AB-04-YRV.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română, care a solicitat casarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantei.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* În mod greșit, prima instanță a considerat că sunt aplicabile în cauză prevederile O.U.G. nr. 14/2014 pentru completarea art. 176 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în condițiile în care aceasta este legea generală, iar H.G. nr. 537/2014 cuprinde norme cu caracter special referitoare la condițiile, procedura și termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferența dintre nivelul standard al accizelor și nivelul accizelor diferențiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor; prin urmare, a fost încălcat principiul specialia generalibus derogant.

* Soluția pronunțată în cauză nu a ținut seama de dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 537/2014 care obliga intimata să dețină, la data formulării cererii către autoritatea competentă, copii conforme ale licențelor comunitare pentru cele 17 vehiculele cerute a fi înregistrate în Registrul vehiculelor eligibile pentru restituirea de accize; în plus, nu au fost avute în vedere nici prevederile art. 9 alin. (2) din actul normativ anterior nominalizat.

Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că prima instanță a avut vedere atât normele de drept material incidente în cauză cât și probatoriul administrat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 02.03.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 08.06.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de intimata-reclamantă, în baza art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, are ca obiect verificarea legalității adresei nr. 489 din 07 ianuarie 2015 prin care recurenta-pârâtă i-a respins cererea de înscriere în Registrul vehiculelor și operatorilor economici eligibili în vederea restituirii de accize pentru mijloacele de transport având numerele de înmatriculare în circulație IF-04-EWE; IF-04-EWF; IF-04-EWG; IF-04-FEI; IF-04-FEJ; IF-04-PYC; IF-04-PYD; IF-99-DMO; IF-04-EFL; IF-04-FEG; IF-04-FEH; IF-04-ELR; IF-04-EPD; IF-04-PYB; IF-04-AYL; AB-08-ARC și AB-04-YRV.

Prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâta să procedeze la înregistrarea celor 17 vehicule deținute de reclamantă în Registrul vehiculelor și operatorilor economici eligibili, apreciind că partea respectă cerințele de eligibilitate impuse de art. 5 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 537/2014, la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 14/2014, respectiv 04.04.2014.

Înalta Curte nu poate împărtăși această soluție, întrucât a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a cadrului normativ aplicabil.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în art. 2 alin. (1) lit. i), definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

Adresa nr. 489 din 07 ianuarie 2015 a fost motivată de recurentă pe neîndeplinirea de către intimată a condițiilor de eligibilitate reglementate de art. 5 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 537/2014 privind condițiile, procedura și termenele de restituire ca ajutor de stat a sumelor reprezentând diferența dintre nivelul standard al accizelor și nivelul accizelor diferențiat pentru motorina utilizată drept combustibil pentru motor.

Conform acestei dispoziții normative: "Sunt considerate eligibile în sensul prezentei hotărâri vehiculele prevăzute la art. 1 alin. (3) lit. a) care sunt efectiv utilizate pentru transportul de mărfuri și care dețin documentele prevăzute de lege pentru efectuarea transportului rutier de marfă, după cum urmează (…) c) în cazul vehiculelor deținute de operatorii economici licențiați în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene care acționează pentru alte persoane, copie conformă a licenței comunitare, definită la art. 3 pct. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2011, cu modificările și completările ulterioare."

Așadar, pot fi înscrise în Registrul vehiculelor și al operatorilor economici eligibili pentru restituirea de accize vehiculele care sunt efectiv utilizate de solicitant în baza copiei conforme a licenței comunitare.

Înalta Curte apreciază că este fundamentată critica recurentei în sensul că solicitantul trebuie să facă dovada îndeplinirii condițiilor de eligibilitate aflate în discuție la momentul depunerii cererii la administratorul schemei de ajutor de stat.

Or, din actele dosarului, rezultă în mod indubitabil faptul că intimata-reclamantă nu avea copii conforme ale licențelor comunitare pentru cele 17 vehicule nominalizate în acțiunea dedusă judecății la data de 11.12.2014, dată la care a formulat cererea de înscriere.

În atare situație, nu se poate reține refuzul nejustificat al autorității recurente de a soluționa cererea intimatei, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ.

În consecință, instanța de control judiciar reține că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Rutieră Română împotriva Sentinței nr. 142/2015 din 10 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantei S.C. A. S.A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2017.