ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2960/2016

Ședința publică de la 3 noiembrie 2016

Asupra recursului de față;

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.04.2015, reclamanții F., B., A., E., D., G., C. și H. au solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, obligarea pârâților la asigurarea către reclamanți a următoarelor medicamente, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%:

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamanții F., B., A., E., D., G.

- M. (denumire comercială J.) pentru reclamantul C.

- N. (denumire comercială K.) pentru reclamantul H.

Prin Sentința nr. 1222 din 29 aprilie 2015, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a respins excepția inadmisibilității.

A admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanți și a obligat pârâții să asigure reclamanților, până la soluționarea definitivă a Dosar nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, următoarele medicamente pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală):

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamantul F.

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamanta B.

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamanta A.

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamantul E.

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamantul D.

- L. (denumire comercială I.) pentru reclamanta G.

- M. (denumire comercială J.) pentru reclamantul C.

- N. (denumire comercială K.) pentru reclamantul H.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României.

Prin recursul său, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat suspendarea executării dispozițiilor Sentinței nr. 1222 din 29 aprilie 2015 până la pronunțarea instanței de recurs. Pe fond, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii ordonanței președințiale, ca neîntemeiată.

Pe cererea de suspendare a executării sentinței recurate, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de judecată a dispus acordarea unor medicamente care nu pot fi suportate de la bugetul Fondului național unic de asigurări de sănătate, neaflându-se în Lista Denumirilor Comune Internaționale (DCI). Astfel, neexistând temei legal de acordare a acestora, s-a realizat o încălcare flagrantă a prevederilor legale speciale în materia asigurărilor sociale de sănătate și, totodată, o situație de contradicție între obligația sa, de a pune în executare hotărârea judecătorească, și lipsa prevederilor legale care să completeze cadrul legal, neexistând un preț de decontare a medicamentelor.

Pe recurs, recurenta a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea ordonanței președințiale.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, a motivat că nu există identitate între persoana chemată în judecată și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, neavând competențe legale în ceea ce privește elaborarea criteriilor medicale de includere/excludere în tratament, de monitorizare și întrerupere a terapiei și evaluare a medicamentelor acordate pacienților. A precizat că Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale are competențe în vederea introducerii pe listă a unui nou medicament, pe baza metodologiei stabilite prin ordin al ministrului Sănătății și aprobat prin hotărâre de Guvern.

A susținut recurenta, criticând admiterea ordonanței președințiale, că reclamanții nu au dovedit că există o aparență a dreptului, cu atât mai mult cu cât există tratamente alternative cu privire la care legiuitorul prevede decontare 100%. Instanța nu a avut în vedere faptul că medicamentele solicitate de reclamanți nu se află în Lista denumirilor internaționale, că medicamentele nu se acordă niciunui asigurat din România, că nu există un preț de decontare stabilit de Ministerul Sănătății și că există tratamente alternative cu medicamente compensate 100%.

Prin recursul său, pârâtul Guvernul României a susținut, în esență, că este lipsit de calitate procesuală pasivă, neavând atribuții și competențe în sensul solicitat de reclamanți. Astfel, nu poate asigura plata medicamentelor către reclamanți, neavând pârghiile necesare pentru executarea acesteia.

Apărările intimaților

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de suspendare a executării sentinței civile recurate, suspendarea tratamentului medical punându-le viața în pericol. Pe fond, au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de ședință din 29 iunie 2016, Înalta Curte a respins cererea recurentei-pârâte Casa Națională de Asigurări de Sănătate de suspendare a executării sentinței recurate.

Prin încheierea din 22 septembrie 2016, Completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursurile sunt nefondate.

În ceea ce privește recursul pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate, motivul de recurs vizând lipsa calității procesuale pasive nu se mai impune a fi analizat, recurenta-pârâtă precizând că nu mai susține această excepție.

Pe fondul acțiunii, sub aspectul legalității impunerii în sarcina pârâților a obligației vremelnice de a asigura reclamanților medicamentele solicitate, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, până la soluționarea definitivă a Dosar nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că susținerile recurentei-pârâte nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii primei instanțe.

Astfel, nu sunt evidențiate acele elemente care în opinia acesteia fac dovada neîndeplinirii cerințelor impuse de art. 997 C. proc. civ., respectiv, aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se regăsesc precizări ale cadrului legal general în materia medicamentelor compensate, precum și ale competențelor recurenților în procedura de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Prin urmare, se impune a fi menținute concluziile primei instanțe, în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor legale citate, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, sunt reglementate trei condiții cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială, și anume urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.

Condiția urgenței este pe deplin dovedită având în vedere înscrisurile medicale pe care reclamanții le-au depus la dosar și din care rezultă bolile cronice pentru tratarea cărora medicamentele solicitate sunt necesare și au efecte pozitive.

Totodată prețul ridicat al medicamentelor solicitate și procedura îndelungată necesară includerii acestora în lista medicamentelor compensate sunt de natură a justifica urgența emiterii unei ordonanțe prin care să fie asigurate medicamentele respective în regim de compensare 100%.

În raport de gravitatea bolilor de care suferă reclamanții, "dreptul care s-ar păgubi prin întârziere", la care se referă dispozițiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ. este dreptul la viață, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituția României și de art. 2 pct. 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În ceea ce privește condiția caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată că este, de asemenea, îndeplinită, măsura fiind dispusă de instanța de fond până la soluționarea definitivă a dosar nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Condiția de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului presupune o examinare a existenței dreptului și a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparență de legalitate și temeinicie.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține susținerile reclamanților în sensul că statul român, prin autoritățile sale cu atribuții în domeniul sănătății, nu a luat măsuri pentru transpunerea obligației prevăzute de art. 6 din Directiva 89/105/CEE din 12.12.1988, de a adopta un act normativ care să prevadă criteriile pe baza cărora un medicament nou este inclus în lista de medicamente suportate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, dar și un termen de maximum 180 de zile în care să analizeze solicitările de includere a unor medicamente în această listă.

Această susținere are o aparență de temeinicie luând în considerare faptul că pârâții nu au indicat actul normativ care a transpus art. 6 din Directivă, iar, în Referatul ce a stat la baza emiterii Ordinului ministrului sănătății nr. 519/2014, care a abrogat Ordinul nr. 724/2013, care prevede criteriile de includere a medicamentelor în Listă, se menționează că a fost abrogat pentru că nu transpune în mod corect Directiva. Ulterior abrogării acestui ordin nu a fost emis un altul care să stabilească aceste criterii de includere a medicamentelor în listă, astfel că aparența dreptului este în favoarea reclamanților.

În ceea ce privește precizările recurentei-pârâte că au fost demarate negocieri pentru introducerea medicamentelor în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, instanța constată că recurenta-pârâtă nu a făcut dovada includerii tuturor medicamentelor ce fac obiectul cauzei de față.

Referitor la recursul formulat de pârâtul Guvernul României, recurs ce se referă exclusiv la lipsa calității sale procesule pasive, cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite cerințele răspunderii juridice administrative a Guvernului, referitoare la emiterea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, Înalta Curte reține că este nefondat.

Conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Aceste dispoziții legale conferă legitimare procesuală pasivă Guvernului României, neavând relevanță din perspectiva analizată calitatea de emitent al actului administrativ contestat, atât vreme cât litigiul dedus judecății nu vizează anularea sau suspendarea executării unui act administrativ unilateral, în accepțiunea Legii nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

4.2.2 Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Guvernul României și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 1222 din 29 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2016.