Decizia nr. 1406/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 819/2015 a Curții de Apel București

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților la asigurarea către reclamanți a următoarelor medicamente, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală): A. vemurafenibum (denumire comercială H.), B. - vemurafenibum (denumire comercială H.), C. - vemurafenibum (denumire comercială H.), D. - vemurafenibum (denumire comercială H.), E. - ipilimumabum (denumire comercială I.), F. - ipilimumabum (denumire comercială I.), G. – tocilizumabum (denumire comercială J.).

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 819 din 23 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus: - respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, precum și a excepției inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiate; - admiterea acțiunii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate; - obligarea pârâților să asigure reclamanților (potrivit atribuțiilor administrative ale acestora), până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2015 al Curții de Apel București, secția contencios administrativ si fiscal, următoarele medicamente, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), în condițiile art. 996 alin. (3) C. proc. civ., după cum urmează: - vemurafenibum (denumire comercială H.), pentru reclamanții A., B., C. și D.; - ipilimumabum (denumire comercială I.), pentru reclamanții E. și F.; - tocilizumabum (denumire comercială J.), pentru reclamanta G.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 819 din 23 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății. 3.1. În motivarea cererii de recurs, Guvernul României a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susținând că în mod eronat prima instanță a dispus admiterea acțiunii față de Guvernul României, obligând această autoritate la asigurarea către reclamanți a medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%. Recurentul a reiterat faptul că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege. Astfel, executivul nu are competențe efective în cauza dedusă judecății, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul hotărârii atacate nu reiese nicio obligație de îndeplinit în sarcina Guvernului. Pe de altă parte, din dispozitivul hotărârii atacate se deduce faptul că instanța apreciază că Ministerul Sănătății are calitate procesuală pasivă deoarece, conform art. 232 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, lista cu medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, se elaborează de către Ministerului Sănătății și C.N.A.S., cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre de guvern. Așadar, doar Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate dispun, în exercitarea prerogativelor legale, de atribuții și competențe în sensul celor solicitate prin acțiune. 3.2. Recurentul Ministerul Sănătății a criticat hotărârea primei instanțe, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele: În aplicarea prevederilor art. 232 1 din O.U.G. nr. 23/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, a fost aprobat Ordinul Ministerului Sănătății nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor și metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și a căilor de atac, publicat în M. Of. nr. 557/28.07.2014. În conformitate cu prevederile Ordinului MS nr. 861/2014, autoritatea competentă ce implementează mecanismul de evaluare a tehnologiilor medicale în vederea luării deciziei și propune Ministerului Sănătății Lista care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii, este Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. Ministerul Sănătății are competența de a realiza actualizarea Listei doar după ce aceasta este prezentată de către Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale după parcurgerea etapelor legale ale procesului de evaluare a medicamentelor pentru care deținătorii autorizațiilor de punere pe piață au formulat solicitări în acest sens. Rapoartele de evaluare pentru DCI - vemurafenibum , DCI – ipilimumabum , DCI – abirateronum, DCI – everolimus (indicația terapeutică – Carcinom celular renal avansat) elaborate de Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale conform Ordinului MS nr. 861/2014, menționează faptul că aceste medicamente au obținut punctajul de admitere condiționată în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Accesul pacienților la aceste medicamente va fi posibil prin intermediul contractelor de tip cost-volum/cost-volum-rezultat, ce vor fi încheiate între deținătorii autorizațiilor de punere pe piață și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și/sau Ministerul Sănătății. Pentru asigurarea cadrului legislativ care să permită încheierea acestor contracte a fost aprobată O.U.G. nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare și pentru modificarea unor acte normative. În prezent, a fost înaintat spre publicare în Monitorul Oficial Ordinul Ministerului Sănătății și al Președintelui C.N.A.S. privind modelul de contract, metodologia de negociere, încheiere și monitorizare a modului de implementare și derulare a contractelor de tip cost-volum/cost volum-rezultat. În ceea ce privește DCI - tocilizumabum (J.), acest medicament a fost inclus în Listă prin H.G. nr. 996/2016 privind modificarea și completarea H.G. nr. 720/2008, publicată în M. Of. al României nr. 815/07.11.2014. În concluzie, față de motivele expuse, recurentul Ministerului Sănătății a solicitat, cu prioritate, admiterea excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, iar pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, solicitările de finanțare trebuind să realizeze indicatorii și cu încadrarea în limita fondurilor aprobate cu această destinație.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la instanță la data de 23 iunie 2015, intimații K. și L., în calitate de moștenitori ai defunctei A., M. și N., în calitate de moștenitori ai defunctului C., O. și P., în calitate de moștenitori ai defunctei E., Q., R., S. și T., în calitate de moștenitori ai defunctului F., B., D. și G. au solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor reclamanților A. (decedată la data de 28 aprilie 2015), C. (decedată la data de 19 martie 2015), E. (decedată la data de 10 mai 2015) și F. (decedat la data de 28 aprilie 2015). Referitor la recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătății, intimații au solicitat să se constate nulitatea acestuia, în temeiul art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., întrucât recurentul a făcut unele „precizări” ale cadrului legal general în materia medicamentelor compensate, fără să aducă vreo critică specifică sentinței pronunțate. În privința recursului declarat de Guvernul României, intimații au susținut că excepția lipsei calității procesuale invocată de acesta este nefondată, deoarece sunt incidente dispozițiile art. 232 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care prevăd că „lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății Publice și C.N.A.S., cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea din data de 3 noiembrie 2015 s-a dispus în temeiul art. 38 C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de intimați-reclamanți, a moștenitorilor reclamanțiilor A., C., E. și F., astfel cum aceștia au fost indicați în întâmpinare. De asemenea, s-a dispus comunicarea raportului întocmit de magistratul-asistent, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 2 februarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., s-a dispus admiterea în principiu a recursurilor declarate de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 819 din 23 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată următoarele: 1. Referitor la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., C., E. și F. Astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei în recurs, pe parcursul procesului au decedat reclamanții A., C., E. și F. În aceste condiții, instanța a invocat din oficiu, în faza procesuală a recursului, excepția lipsei capacității procesuale, excepție de fond, absolută și peremptorie, ce se impune a fi pusă în discuție și soluționată cu prioritate, în raport de excepția lipsei calității procesuale. Ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, capacitatea procesuală reprezintă reflectarea pe plan procesual a capacității civile din dreptul civil material, implicând aptitudinea unei persoane de a avea și de a exercita drepturi, respectiv de a avea și de a-și exercita obligații pe plan procesual. Potrivit art. 40 alin. (1) teza I C. proc. civ., cererile făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sunt nule sau, după caz, anulabile. Prin urmare, instanța va admite excepția lipsei capacității procesuale și va constata nulitatea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., C., E. și F. 2. Referitor la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B., D., și G. Sub aspectul admisibilității cererii, din analiza recursului declarat de pârâtul Ministerul Sănătății se observă că acesta vizează, cu prioritate, admiterea excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială. Nu este formulată însă nicio critică privind soluția pe care prima instanță a dat-o acestei excepții. În aceste condiții, nu se poate stabili dacă inadmisibilittatea cererii vizează incompatibilitatea ordonanței președințiale cu specificul raporturilor de drept administrativ sau neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 996 C. proc. civ. Pe cale de consecință, se impune a fi menținută dispoziția primei instanțe, în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată. Sub aspectul legalității impunerii în sarcina pârâților a obligației vremelnice de a le asigura reclamanților medicamentele solicitate, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2015 înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Înalta Curte constată că susținerile recurentului Ministerul Sănătății nu sunt de natură să determine casarea hotărârii primei instanțe. Astfel, nu sunt evidențiate acele elemente care, în opinia recurentului, fac dovada neîndeplinirii cerințelor impuse de art. 996 C. proc. civ., respectiv, aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului. În dezvoltarea motivelor de recurs se regăsesc precizări ale cadrului legal general în materia medicamentelor compensate, precum și ale competenței Ministerului Sănătății în procedura de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare, se impun a fi menținute constatările și concluziile primei instanțe, în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 999 C. proc. civ., în cazul cererii de ordonanță președințială promovată de reclamanții B., D. și G. Referitor la recursul declarat de pârâtul Guvernul României, recurs ce vizează exclusiv excepția lipsei calității sale procesuale pasive, Înalta Curte reține, în acord cu prima instanță, dispozițiile art. 232 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, se elaborează de către Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Aceste dispoziții legale conferă legitimare procesuală pasivă Guvernului României, neavând relevanță din perspectiva analizată calitatea de emitent al actului administrativ contestat, atâta vreme cât litigiul dedus judecății nu vizează anularea sau suspendarea executării unui act administrativ unilateral, în accepțiunea Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În concluzie, în limitele și pentru considerentele expuse, Înalta Curte va dispune, în temeiul art. 496 C. proc. civ., admiterea recursurilor declarate de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății, casarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei capacității procesuale a reclamanților A., C., E. și F. și, pe cale de consecință, constatarea nulității cererii de chemare în judecată formulată de aceștia. Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.