ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2923/2015

Decizia nr. 2923/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 7210/2/2014 din 04 decembrie 2014, reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâților la asigurarea către reclamanți a următoarelor medicamente, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală): A. - Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf), B. - Vemurafenibum (denumirea comercială Zelboraf) și Ipilimumab (denumire comercială Yervoy) - C. - Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf), D. - Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf) și E. - Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf).

Prin Sentința nr. 3.482 din 16 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiate; a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată; a admis cererea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a obligat pârâții să asigure reclamanților, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, următoarele medicamente, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală):

- Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf) pentru reclamanții A., B., C., D. și E.; - Ipilimumab (denumire comercială Yervoy) pentru reclamanta B.

Împotriva acestei sentinței au declarat recurs, în termen motivate, autoritățile pârâte pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. criticându-se soluția recurată atât în ceea ce privește soluționarea excepțiilor invocate care au fost respinse cât și soluția de admitere a cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată.

Recursurile au fost declarate admisibile în raport de dispozițiile art. 486 - 487 C. proc. civ., fiind admise în principiu recursurile prin încheierea din 15 iulie 2015.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind soluționarea excepțiilor invocate recurenții Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate critică respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestor autorități și toți recurenții critică soluția respingerii excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială în raport de obiectul prezentei cauze și de obiectul dosarului de fond în raport de dispozițiile art. 997 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 7 și 18 din Legea nr. 554/2004.

Astfel recurenții-pârâți Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate arată că, în raport de obiectul prezentei cauze - obligația de face în sarcina anumitor autorității de a asigura recurenților - intimați anumite medicamente și regim de compensare 100%, fără contribuție personală, atât Guvernul României cât și Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu au calitate procesuală pasivă deoarece nu au în sfera lor de competență directă și imediată asigurarea unor mandate solicitate de către reclamanți, care nu figurează în lista medicamentelor compensate aprobată prin H.G. nr. 720/2008.

În ceea ce privește soluționare excepției inadmisibilității, respinsă de prima instanță se critică de autorității recurente respingerea excepției atât în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cât și în raport de dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 și de dispozițiile art. 997 C. proc. civ.

Recurenții arată că autoritatea competentă, care propune Ministerului Sănătății Lista medicamentelor compensate care se aprobă prin hotărâre a Guvernului României în condițiile legii este Agenția Națională a Medicamentului și Dispozițiilor Medicale, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială se arată că aceasta este inadmisibilă în raport de obiect în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1), 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, neputând forma obiectul unei acțiunii formulate în baza Legii nr. 554/2004, iar soluția pe care a pronunțat-o prima instanță este inadmisibilă în raport de soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ în raport de dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, apreciindu-se că nu este administrată în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 o cerere de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată întemeiată pe dispozițiile art. 997 C. proc. civ.

În ceea ce privește soluția de admitere a cererii de ordonanță președințială aceasta este criticată de toți recurenții ca fiind nelegală în raport de dispozițiile art. 997 C. proc. civ. apreciindu-se că în mod nelegal prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 997 C. proc. civ. invocându-se faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unei "aparențe de drept" în favoarea reclamanților - intimați și condiția neprejudecării fondului cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2/2014 al Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Aceasta deoarece reclamanții-intimați nu au dreptul în temeiul legii de a beneficia de compensarea în procent de 100% pentru achiziționarea medicamentelor solicitate prin cererea de chemare în judecată deoarece aceste medicamente nu figurează în Lista medicamentelor compensate în cadrul programelor naționale de sănătate lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, iar pe de altă parte cererea de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată și admisă în mod nelegal de prima instanță a presupus o prejudecare a fondului cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2/2014. Aceasta deoarece obligarea autorităților pârâte de a asigura reclamanților anumite medicamente în regim de compensare, care nu sunt incluse în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, presupune o analiză a refuzului pretins nejustificat al recurenților - pârâți de a modifica un act administrativ cu caracter normativ, respectiv de a include în Lista medicamentelor compensate, medicamentele solicitate de către reclamanți în regim de compensare 100%, iar acest fapt presupune o prejudecare a dosarului de fond care are ca obiect compensarea refuzului nejustificat al autorităților recurente de modifica (completa) H.G. nr. 720/2008 în sensul de a include pe lista medicamentelor compensate integral și acordate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate a medicamentelor solicitate de reclamanți și pentru care s-a dispus admiterea cererii de ordonanță președințială.

La dosar reclamanții-intimați au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând practică judecătorească în susținerea întâmpinărilor formulate.

Pe parcursul soluționării cauzei în recurs, a decedat reclamantul C. fiind citată în cauză moștenitoarea sa numita F. față de care s-a invocat excepția lipsei de interes în raport de obiectul cauzei.

La dosar recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus concluzii scrise în termenul de amânare a pronunțării.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerentele, comune tuturor recursurilor, că în parte, în ceea ce privește soluția dispusă asupra acțiunii cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată, sentința este nelegală, fiind îndeplinite condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Soluția de respingere a excepțiilor invocate este apreciată de Curte ca fiind corectă, soluția instanței de fond urmând a fi menținută sub acest aspect, neputând fi reținute aspectele de nelegalitate invocate de recurenți.

Astfel, prin sentința atacată au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-recurenți Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și excepția inadmisibilității acțiunii având ca obiect cererea de ordonanță președințială întemeiată pe dispozițiile art. 996 C. proc. civ.

În cauză recurenții-pârâți au calitate procesuală pasivă determinată de codul procesual stabilit de către reclamanții-intimați în dosarul de fond nr. x/2/2014 în care este contestat refuzul pretins nejustificat al autorităților-recurente de a-și îndeplini anumite atribuții legale în ceea ce privește emiterea hotărârii de guvern pentru modificarea și completarea H.G. nr. 720/2008 în sensul includerii în Lista medicamentelor compensate 100% fără contribuție personală a unor medicamente solicitate de reclamanți, care nu sunt incluse în Listă și care nu au fost compensate de la bugetul general al asigurărilor sociale de sănătate.

Investită cu soluționarea cererii de ordonanță președințială ținând cont de caracterul său vremelnic, în mod corect prima instanță a menționat același cadru procesul și a respins excepția lipsei calității procesuale invocată de recurenții-pârâți.

Excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială în mod corect a fost respinsă de prima instanță.

În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nefiind necesară procedura prealabilă sesizării instanței având în vedere obiectul cauzei art. 997 C. proc. civ. și obiectul litigiului de fond având ca obiect constatare refuz nejustificat de soluționare a cererii de modificare completare a listei medicamentelor contestate în proporție de 100% ca medicamentele solicitate de către reclamanții din prezenta cauză.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială sun aspectul compatibilității procedurii ordonanței președințială cu procedura de contencios administrativ, Curtea apreciază că în mod corect s-a apreciat că acesta nu este inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cele ale Codului de procedură civilă în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

În consecință Curtea apreciază că în lipsa unei reglementări exprese care să excludă procedura prevăzută de art. 997 C. proc. civ. respectiv cazul cererilor de suspendare formulate după caz în baza art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cererea de ordonanță președințială formulată în prezenta cauză este admisibilă urmând a fi analizată îndeplinirea "pe fond" a condițiilor cumulative prevăzute de art. 997 C. proc. civ. Aceasta în condițiile în care dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu prevăd o procedură echivalentă și pentru ipoteza cererilor de tipul celei în litigiu prin care se pun în discuție raporturile de putere dintre părți în cadrul obiectului cauzei în care reclamanții-intimați contestă refuzul nejustificat al autorităților de a include pe lista medicamentelor compensate, medicamentele solicitate de către reclamanți susținându-se încălcarea dreptului la viață prin această conduită a autorităților calificată ca un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "i" din Legea nr. 554/2004.

Față de motivele expuse Curtea apreciază în mod legal au fost respinse excepțiile invocate de recurenții - pârâți.

Pentru următoarele considerente, soluția dată pe fond, prin sentința atacată, acțiunii având ca obiect cererea de ordonanță președințială este apreciată de Curte ca nelegală, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aplicarea greșită a normelor de drept material deoarece în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi admisă acțiunea de ordonanța președințială.

Pentru același raționament aplicabil cererilor de suspendare formulate în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 acțiunea având ca obiect cererea de ordonanță președințială este apreciată de Curte ca nefondată, pentru neîndeplinirea condițiilor cumulate prevăzute de art. 997 C. proc. civ.

În opinia Curți, ca instanță de recurs, în cauză, contrar celor reținute de prima instanță, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative de art. 997 C. proc. civ. și anume condițiile existenței în favoarea reclamanților unei aparențe a dreptului pretins vătămat în sensul dispozițiilor art. 2 alin (1) lit. "o" din Legea nr. 554/2004 și condiția neprejudecării fondului cauzei în sensul art. 997 alin. (5) C. proc. civ.

Conform art. 997 alin. (5) "Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt".

Curtea apreciază prin "pipăirea fondului" că în prezenta cauză că reclamanții nu au în favoarea lor o apartenență a dreptului raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială.

Acesta deoarece la nivel de apartenență reclamanții-intimați nu au dreptul în temeiul legii de a beneficia de compensarea în proporție de 100% pentru achiziționarea medicamentelor solicitate conform art. 231 și 232 din Legea nr. 95/2006 în calitate de asigurați. Aceasta deoarece medicamentele solicitate nu figurează la data solicitării și soluționării prezentului recurs, potrivit H.G. nr. 720/2008, pe lista anexă corespunzătoare medicamentelor compensate, de care pot beneficia reclamanții-recurenți în calitate de asigurați.

În cauza de față nu este îndeplinită condiția neprejudecării fondului cauzei. În mod greșit prima instanță a apreciat această condiție ca fiind îndeplinită apreciind asupra greșitei interpretări în dreptul intern a dreptului Uniunii Europene respectiv a Directivei nr. 89/105/CEE.

Aceasta au legătură cu fondul cauzei și nu pot constitui temei pentru aprecierea ca fondată a cererii de ordonanță președințială.

În cazul în speță este vorba de o solicitare făcută instanței de contencios administrativ, pentru ca în condițiile art. 997 C. proc. civ. să exercite la nivel de apartenență și de urgență un control de legalitate cu privire la refuzul pretins nejustificat al recurenților la a include în Lista medicamentelor compensate integral, medicamentele solicitate de reclamanți. Aceasta solicitare și analiză reprezintă o prejudecare a fondului și o soluționare în fapt a dosarului de fond nr. x/2/2014 în care s-a solicitat obligarea recurenților-pârâți de a include în Lista medicamentelor compensate a medicamentelor solicitate, în regim de compensare 100%.

Dar această solicitare din prezenta acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 997 C. proc. civ. presupune implicit ca instanța să constate, la nivel de apartenență refuzul nejustificat al autorităților pârâte de a completa (modifica) H.G. nr. 720/2008, ceea ce antamează fondul cauzei, deoarece obiectul indirect constă în ceea ce s-a solicitat în dosarul de fond.

În cauză soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală în raport de dispozițiile art. 997 alin. (5) C. proc. civ. deoarece măsura dispusă a prejudecat fondul cauzei pentru că a presupus o analiză a refuzului de reglementare a Guvernului României, în forma emiterii unui act administrativ normativ de completare a Listei medicamentelor compensate 100% cu medicamentele solicitate de reclamanții-intimați. Iar analizarea refuzului nejustificat al autorităților recurente este contrar dispozițiilor art. 997 alin. (5) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul și va casa în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea, respectiv cererea de ordonanță președințială pentru neîndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 997 C. proc. civ., formulată de reclamanții-intimați A., B., D. și E. și ca lipsită de interes față de F., în calitate de moștenitor al reclamantului C.

Față de reclamanta F., în calitate de moștenitor al reclamantului C. cererea de ordonanță președințială va fi apreciată ca lipsită de interes și respinsă ca atare avându-se în vedere caracterul personal al obligației solicitate prin prezenta acțiune.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind soluționarea excepțiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 3.482 din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte Sentința nr. 3.482 din 16 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și rejudecând;

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții A., B., D. și E. și ca lipsită de interes față de F., în calitate de moștenitor al reclamantului C.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate cu privire la soluționarea excepțiilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2015

Procesat de GGC - ED