ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 491/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 noiembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanții Asociația "A.", B., C. și D., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf).

Prin Sentința civilă nr. 1516 din 27 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația "A.", excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, precum și excepția lipsei de interes invocată cu privire la reclamanta Asociația "A."

- a respins cererea reclamanților de sesizare a CJUE și suspendarea judecății cauzei, ca neîntemeiată;

- a admis excepția prematurității capătului principal al cererii precizatoare privind obligarea pârâților la includerea medicamentului Vemurafenibum pe Sublista C"DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații în regim de compensare 100%, Secțiunea C2, C. pen. 3 din Anexa la H.G. nr. 720/2008 și a respins acest capăt de cerere ca prematur formulat;

- a admis excepția lipsei de interes a acțiunii formulată de reclamanta D. și continuată de E., în calitate de moștenitor și a respins acțiunea formulată de acest reclamant, ca lipsită de interes;

- a luat act de renunțarea la judecată de către reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate;

- a admis în parte acțiunea precizată de reclamanții Asociația "A." și C., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și

- a obligat pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate să emită decizia finală privind includerea/neincluderea medicamentului Vemurafenibum, în Lista reglementată prin H.G. nr. 720/2008, în 90 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei, iar în măsura în care decizia finală este de includere în această listă, să comunice această Decizie finală pârâtului Guvernul României, iar pârâtul Guvernul României, în această ipoteză, să emită o hotărâre prin care să aprobe această Listă, în termen de 30 de zile de la data comunicării Deciziei finale de includere a medicamentului în această Listă.

La data de 15 iulie 2015, pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 1516 din 27 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 18 octombrie 2017, pronunțată în cameră de consiliu, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți. Totodată, s-a constatat că reclamantul B. (decedat) nu face parte din cadrul procesual în calea de atac a recursului și s-a emis o adresă către intimata-reclamantă C., pe numele moștenirii, la domiciliul ales al Cabinetului de avocat F., cu mențiunea de a depune dovada calității de moștenitor pentru G. și, eventual, să precizeze dacă acesta este singurul moștenitor al reclamantei.

Prin încheierea din data de 28 martie 2018, pronunțată în cameră de consiliu, completul de filtru a admis excepția nulității recursului declarat de pârâtul Ministerul Sănătății, a admis în principiu recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, fixând termen pentru judecata pe fond a recursului declarat de această pârâtă la data de 6 iunie 2018, dispunându-se, totodată, să se revină cu adresă către intimata-reclamantă C., pe numele moștenirii, la domiciliul ales al Cabinetului de avocat F., cu mențiunea de a depune dovada calității de moștenitor pentru G. și, eventual, să precizeze dacă acesta este singurul moștenitor al reclamantei.

La termenul din 6 iunie 2018, Înalta Curte a dispus suspendarea de drept a recursurilor declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 1516 din 27 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În baza referatului întocmit la data de 17 decembrie 2018, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., în vederea discutării excepției de perimare, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., acordându-se termen de judecată la 6 februarie 2019, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului (...), în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 - 6", formulată de partea interesată în continuarea judecății.

Încheierea de ședință din data de 6 iunie 2018, prin care s-a dispus suspendarea judecății, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 6 decembrie 2018.

În cauză, se constată că părțile interesate în continuarea judecății nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ. și nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, se va constata, din oficiu, perimarea recursului, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimate recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 1516 din 27 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM