ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4747/2019

Ședința publică din data de 15 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 4 decembrie 2014 nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții Asociația "Alianța Pacienților Cronici din România", A., B., C., D., E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF) și IPILIMUMAB (denumire comercială YERVOY).

Prin sentința nr. 2949 pronunțată în data de 10 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes a cererii formulate de reclamanta C. și respins cererea în consecință, ca lipsită de interes.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții A., B., D., E. și Asociația Alianța Pacienților Cronici din România, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs reclamanții A., B., D., E. și Asociația Alianța Pacienților Cronici din România, care au solicitat admiterea recursului.

Intimații-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății au depus întâmpinări și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului declarat de reclamanții A., B., D., E. și Asociatia Alianța Pacienților Cronici din România invocată din oficiu de instanță, asupra cărora trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În speță, cererea de recurs formulată de reclamanții reclamanții A., B., D., E. și Asociația Alianța Pacienților Cronici din România nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., întrucât nu au depus dovada achitării în integralitate a taxei de timbru în cuantum de 100 RON, datorat conform O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularității căii de atac exercitate.

Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței(...)", iar art. 32 din același act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Verificând actele și lucrările dosarului se constată că anexată cererii de recurs se află chitanța nr. x/04.10.2016 în cuantum de 50 de RON, purtând mențiunea taxa juridică de timbru pe numele Cab. Av. F..

Înalta Curte constată că, deși le-a fost comunicată obligația de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON, la data de 18 octombrie 2016 (conform dovezilor aflate la dosar), recurenții-reclamanți nu și-au îndeplinit această obligație legală.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept anterior indicate, Înalta Curte va dispune anularea, ca insuficient timbrat, a recursului formulat de reclamanții A., B., E. și Asociatia Alianța Pacienților Cronici din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții A., B., E. și ASOCIATIA ALIANȚA PACIENȚILOR CRONICI DIN ROMÂNIA împotriva sentinței nr. 2949 din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2019.