ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.12.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2016

HOTĂRÂRE
07.12.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate solicitând pe calea ordonanței președințiale, să se dispună obligarea pârâților să asigure reclamantei medicamentul Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf), pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2304 din 09 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de inadmisibilitate și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat apel reclamanta A., solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, admiterii cererii de chemare în judecată.

Având în vedere dispozițiile art. 1000 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte a calificat prezenta cale de atac intitulată "apel", ca fiind "recurs".

În raport cu dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă A., nu a indicat expres vreunul din cazurile de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., însă motivele formulate pot fi încadrate în cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În argumentele prezentate în susținerea motivelor de recurs, reclamanta reluând susținerile de fond, a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea greșită a legii, având în vedere că sunt îndeplinite în cauză prevederile art. 966 C. proc. civ.

În acest sens a susținut că a solicitat instanței includerea medicamentului Vemurafenibum pe lista medicamentelor compensate, pe calea ordonanței președințiale și în niciun caz obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ.

A mai susținut recurenta că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 C. proc. civ. întrucât există aparența unui drept în favoarea sa, măsura cerută este provizorie cererea de emitere a ordonanței președințiale având un caracter temporar, există un caz grabnic.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru continuarea judecării cauzei.

Apărările formulate în cauză

Intima-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, în termen de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs, prin care a solicitat respingere recursului, ca nefondat.

În esență, a arătat că în mod corect instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 C. proc. civ.

De asemenea și intimatul Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Procedura derulată în recurs

Prin încheierea pronunțată la data de 15 noiembrie 2016, instanța a stabilit ca soluționarea căii de atac să se realizeze în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând criticile formulate de reclamanta A., în raport cu motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Așa cum reiese din practicaua prezentei decizii, recurenta-reclamantă A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, pentru a sigura reclamantei medicamentul Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf), pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) precum și obligarea acestor pârâți la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 din C. proc. civ.

Față de solicitarea reclamantei, instanța de fond a reținut în mod corect, așa cum reiese din considerentele sentinței că pentru a obliga pârâții să asigure reclamantei medicamentul Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf), pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), trebuie implicit să se constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a include în Lista medicamentelor compensate acest medicament, în regim de compensare 100%, aprobată prin H.G. nr. 720/2008.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzute de art. 996 C. proc. civ. (în prezent art. 996C. proc. civ.) potrivit cărora "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Astfel, așa cum a arătat Curtea de Apel București, urgența invocată de reclamanta - recurentă (cazul grabnic) se întemeiază pe un eveniment viitor, respectiv includerea în Lista medicamentelor compensate acest medicament, Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf), în regim de compensare 100%, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, ceea ce s-a solicitat practic prin acțiunea de fond.

Ceea ce înseamnă că, raportat la data formulării cererii dată în raport cu care se analizează îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii), condiția urgenței nu era îndeplinită deoarece evenimentul pretins nu era realizat.

În ipoteza în care, acest medicament s-ar fi aflat pe Lista medicamentelor compensate, în regim de compensare 100%, iar pârâte refuzau punerea lui la dispoziție a reclamantei, ar fi putut fi luată în discuție o analiză a condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 996 și urm. din C. proc. civ.

Distinct de cele de mai sus, acțiunea este inadmisibilă și pentru alt considerent.

Așa cum se arată explicit în cerea de chemare în judecată precum și în cererea de recurs, prin intermediul ordonanței președințiale recurenta-reclamanta urmărește la data formulării cererii,(introducerea pe Lista medicamentelor compensate acest medicament, Vemurafenibum până la data la care instanța se va pronunța asupra acțiunii de fond (dosar nr. x/2014 aflat pe rolul Curții de Apel București).

Or, admiterea acestei cereri ar însemna o prejudecare a fondului și din perspectiva faptului că potrivit adresei nr. P67396 din 28 august 2014 emisă de Ministerul Sănătății există medicamente citotoxice care pot înlocui medicamentul Zelboraf solicitat de reclamantă, ceea ce presupune o analiză pe fondul lipsei oportunității sau, a refuzului apreciat a fi nejustificat al pârâtului Guvernului României de a include pe Lista medicamentelor compensate acest medicament, în regim de compensare 100% acest medicament.

Așa fiind, instanța de control judiciar nu poate primi criticile recurentei -reclamante, iar în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., pentru toate argumentele expuse, va respinge ca nefondat recursul declarate în cauză.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2304 din 09 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 decembrie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-09-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2923/2015
Decizia nr. 2923/2015 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 7210/2/20
ÎCCJ 2018-03-22
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1255/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII
ÎCCJ 2016-11-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3020/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios admini
ÎCCJ 2019-02-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 491/2019
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17 no
ÎCCJ 2017-03-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1232/2017
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s
Sursă