ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1802/2017

Decizia nr. 1802/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2015 din 27.08.2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, obligarea pârâților la asigurarea, pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentelor B. și C., până la soluționarea dosarului de fond cu același obiect.

Prin sentința civilă nr. 2335 din 23 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a respins excepția inadmisibilității, a admis, în parte, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a obligat pârâții, să asigure reclamantului, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, medicamentul B., pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală și a respins, în rest, cererea, în ceea ce privește asigurarea medicamentului C., ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul A. și de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raport s-a menționat că recursurile îndeplinesc condițiile de admisibilitate, sub rezerva completării taxelor judiciare de timbru de către recurentul-reclamantul A. și pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Nu au fost depuse puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurentul-reclamantul A. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 200 lei și pârâtul Ministerul Sănătății dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 100 lei.

Prin rezoluția de la data 26 octombrie 2015 completul filtru a stabilit termen la data de 16 mai 2017, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea examinării recursurilor în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Față de acestea, având în vedere și faptul că din raport nu rezultă că ar exista o jurisprudență constantă, conturată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, care să dezlege unitar problema de drept dedusă judecății, completul de filtru constată că cererile de recurs formulate de recurentul-reclamantul A. și recurentul-pârât Ministerul Sănătății nu poate fi soluționate potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau alin. (6) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, va admite în principiu recursul și va fixa termen de judecată pe fond a recursului, la data de 13 iunie 2017, cu citarea părților.

În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) și art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât recurenta nu a depus dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul datorat conform O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularității căii de atac exercitate.

Înalta Curte constată că, deși i s-a comunicat la data de 10 octombrie 2016, prin raport, obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei, conform dovezii anexate la dosar, recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, „dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței”, iar art. 32 din același act normativ prevede că „taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege”.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca netimbrat, potrivit art. 499 din același act normativ, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în principiu recursurile formulate de reclamantul A. și pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 2335 din 23 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și fixează termen de judecată pe fond a recursurilor, la data de 13 iunie 2017, cu citarea părților.

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 2335 din 23 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac împotriva soluției de anulare a recursului formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2017.