ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3054/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, a solicitat obligarea pârâților, pe calea ordonanței președințiale, fără somație și fără trecerea unui termen, să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală și în regim de compensare 100%, medicamentul x (DCI Everolimus), până la data soluționării definitive a Dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 3780 din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății și a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate;

- a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București;

- a obligat pârâții, fără somație și fără trecerea unui termen, să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală și în regim de compensare 100%, medicamentul x (DCI Everolimus), până la data soluționării definitive a Dosarului nr. x/2016, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva Sentinței civile nr. 3780 din 29 noiembrie 2016 a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă a solicitat și suspendarea executării dispozițiilor sentinței recurate, în temeiul art. 999 alin. (2) C. proc. civ., până la pronunțarea instanței de recurs.

În susținerea cererii de suspendare, s-a arătat că medicamentul solicitat de intimatul-reclamant, deși inclus în Lista denumirilor comune internaționale (DCI) corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate curative în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, nu poate fi prescris, respectiv nu poate fi decontat din FNUASS, având în vedere că Ministerul Sănătății nu a elaborat protocolul terapeutic.

Prin admiterea cererii reclamantului, instanța de fond obligă recurenta-pârâtă să încalce dispozițiile legale aplicabile în materie și să exercite prerogative ce aparțin, legal, caselor de asigurări de sănătate și furnizorilor de medicamente.

În privința obligației de plată a unei cauțiuni aferentă cererii de suspendare, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, apreciind că este scutită de la plata cauțiunii.

Pe fondul cauzei, printr-un prim set de motive, recurenta-pârâtă critică soluția acordată excepției lipsei calității sale procesuale pasive, invocând dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006 și susținând că decontarea medicamentelor din FNUASS se realizează doar după elaborarea protocolului terapeutic de către Ministerul Sănătății, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu are competențe legale privind elaborarea acestor protocoale.

Recurenta-pârâtă critică hotărârea de fond și sub aspectul neîntrunirii condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale, susținând, în esență, că:

- medicamentul solicitat de reclamant nu poate fi prescris, respectiv nu poate fi decontat din FNUASS, având în vedere că Ministerul Sănătății nu a elaborat protocolul terapeutic;

- medicamentul nu se acordă, în prezent, niciunui asigurat din România;

- C.N.A.S. nu are competența elaborării protocoalelor terapeutice;

- legislația specifică, respectiv H.G. nr. 720/2008, este de strictă interpretare și aplicare, nefiind posibilă eludarea acesteia;

- C.N.A.S. nu încheie contracte cu furnizorii de medicamente în vederea eliberării și decontării acestora către asigurații din sistemul de asigurări de sănătate.

Prin Rezoluția din data de 21 decembrie 2016 s-a fixat termen de judecată la data de 5 ianuarie 2017, în cameră de consiliu, pentru discutarea cererii de suspendare formulată de recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, aceasta fiind citată cu mențiunea consemnării cauțiunii în cuantum de 1000 de RON. Totodată, s-a dispus comunicarea cererii de suspendare celorlalte părți ale cauzei

Prin încheierea de ședință din data de 5 ianuarie 2017, Înalta Curte, constatând că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul-reclamant A. a fost restituită instanței cu mențiunea "destinatar decedat", iar la dosarul cauzei nu a fost depusă o copie a certificatului de deces, a amânat judecarea cererii de suspendare la data de 25 ianuarie 2017, punând în vedere reprezentantului recurentei-pârâte C.N.A.S. să depună la dosarul cauzei note scrise cu privire la interesul în susținerea recursului și a cererii de suspendare, iar reprezentantului intimatei-pârâte C.A.S.M.B. să depună o copie a certificatului de deces al intimatului-reclamant.

Prin încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2017, instanța de recurs a încuviințat cererea de amânare formulată de recurenta-pârâtă C.N.A.S., acordând termen de judecată la data de 22 februarie 2017, în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor intimatului-reclamant A..

Prin încheierea de ședință din data de 22 februarie 2017, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., constatând că nu au putut fi identificați moștenitorii intimatului-reclamant A., în vederea introducerii în cauză.

În cauză s-a fixat un nou termen de judecată la data de 18 octombrie 2017, conform referatului întocmit la data de 15 septembrie 2017, pentru verificarea împlinirii termenului de perimare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Corelând aceste dispoziții normative cu actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2017, intimata-pârâtă C.A.S.M.B. a depus la dosar copia certificatului de deces al intimatului-reclamant A. . Prin încheierea de ședință, la solicitarea recurentei-pârâte C.N.A.S., instanța a acordat un nou termen de judecată, la data de 22 februarie 2017, în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor defunctului.

La termenul de judecată astfel acordat, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului, reținând susținerile reprezentanților convenționali ai recurentei-pârâte C.N.A.S. și intimatei-pârâte C.A.S.M.B. în sensul că, în urma demersurilor efectuate, nu au putut identifica moștenitorii intimatului-reclamant A. și nu sunt în măsură să-i indice în vederea introducerii lor în cauză.

Încheierea de ședință din data de 22 februarie 2017 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 22 august 2017.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a dus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimat recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 3780 din 29 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM