ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor declarate de părțile civile A., B., C., D. și E. și de inculpații F. și G. împotriva Sentinței penale nr. 83 din 4 aprilie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 83 din 4 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/54/2015, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., acesta din urma constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., acesta din urma constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale.

În baza art. 23 alin. (1) din O.U.G. 77/2009, art. 35 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpata G. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., rap. la art. 39 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., acesta din urma constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., acesta din urmă constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., acesta din urmă constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., acesta din urmă constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale.

În baza art. 23 alin. (1) din O.U.G. 77/2009, art. 35 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., rap. la art. 39 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele în pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., acesta din urma constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale, pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., acesta din urmă constând în dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale.

În temeiul art. 19 și 347 C. proc. pen. a respins acțiunile civile exercitate de părțile civile.

În baza art. 112 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 78.847 lei, reprezentând suma de bani obținută prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009.

În baza art. 112 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 738 lei consemnată la H. conform recipisei de consemnare din 15 iulie 2014.

În temeiul art. 112 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea celor cinci aparate slot-machine prevăzute în procesul-verbal de lăsare în custodie din data de 28 iulie 2014.

În baza art. 112 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 37.410 lei, reprezentând dobânda încasată prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 351 C. pen.

În baza art. 112 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 485.651,75 lei.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății în prima instanță.

În baza art. 275 alin. 6 C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu în cursul procedurii de cameră preliminară, al cercetării judecătorești s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

S-au reținut, în esență, următoarele:

S-a reținut că dovezile în acest sens rezidă din succesiunea și conținutul actelor juridice încheiate între părți, a căror semnificație este pe deplin stabilită prin raportare și la conținutul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate. În condițiile în care se încheie în mod succesiv două contracte de vânzare-cumpărare ale aceluiași autoturism, între aceleași subiecte ale raportului juridic obligațional, la un interval scurt de timp și anume, mai puțin de o lună de zile, și apoi după două luni se încheie un contract de împrumut cu instituirea unui gaj mobiliar asupra aceluiași vehicul - prin contractul de împrumut din data de 22 august 2012, s-a reținut că intenția inculpaților în calitate de creditori a fost aceea de a lua toate măsurile, sub aparența unei haine juridice, astfel încât părțile civile debitoare să achite împrumuturile și dobânzile. Nu se pot reține apărările inculpaților prin care justifică încheierea succesivă a contractelor de vânzare prin imposibilitatea obținerii certificatului fiscal de către debitorul vânzător, întrucât nimic nu îi obliga la încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare, în lipsa actelor fiscale. Trebuia să aștepte că vânzătorul să îndeplinească toate cerințele pentru înstrăinarea bunului și apoi să încheie contractual de vânzare-cumpărare, iar nu să inverseze operațiunile.

Potrivit art. 113 alin. (5) C. proc. fisc. , actele prin care se înstrăinează mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor alin. (4), adică fără certificat de atestare fiscală, prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate autorității administrației publice locale, în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, sunt nule de drept. Inculpata era obligată să depună demersuri în vederea respectării legii la momentul efectuării actelor juridice, întrucât în virtutea profesiei de avocat, avea îndatorirea și posibilitatea de a asigura respectarea legalității în operațiunile la care lua parte.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării, a fostului proprietar, iar pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Persoana vătămată D. a încheiat un contract de împrumut cu garanție mobiliară, autentificat cu nr. 1129 din 22 august 2012. În cuprinsul acestui contract de împrumut cu garanție mobiliară se atestă faptul că inculpata G. - în calitate de creditoare, împrumuta partea civilă D., în calitate de debitoare, cu suma de 40.000 lei, care urma să îi fie restituită integral la data de 22 noiembrie 2012, în schimbul unei garanții constituite asupra autoturismului proprietatea sa, marca (...).

Suma de 8.000 euro, menționată în cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, avea un echivalent în lei inferior sumei de 40.000 lei, menționată în cuprinsul contractului de împrumut și garanție mobiliară, ceea ce conduce la concluzia că suma împrumutată includea și dobânzi. Data încheierii acestui contract este la doar două luni de la data încheierii ultimului contract de vânzare-cumpărare, astfel încât dacă intenția reală a inculpaților ar fi fost să achiziționeze acest autoturism, nu există nicio explicație pentru acceptarea instituirii unei garanții mobiliare asupra bunului. În fapt, inculpații au acceptat să instituie o garanție mobiliară asupra unui bun care nu le aparținea și pe care nici nu intenționau să îl achiziționeze conform contractelor, dar pe care îl foloseau cu diverse titluri, în contractele de împrumut simulate sub forma unor contracte de vânzare-cumpărare.

Diferența dintre suma de 25.000 lei împrumutată de părțile civile și suma de 40.000 lei care a fost înscrisă cu titlul de împrumut în cadrul contractului de împrumut cu garanție mobiliară autentificat cu nr. 1129 din 22 august 2012 reprezenta dobânda ilegală percepută de inculpați și care va fi supusă măsurii de siguranță a confiscării special conform art. 112 lit. e) C. pen. (suma de 15.000 lei).

Pe toată perioada de timp, până la data achitării împrumutului, persoana vătămată B. a folosit în continuare autoturismul marca (...), ceea ce denotă lipsa intenției inculpaților în calitate de creditori, de a se comporta ca fiind adevărați proprietari în urma unei reale vânzări. Posesia continua exercitată de persoana vătămată B. asupra autoturismului este confirmată prin declarațiile martorului I.

În luna octombrie 2012, inculpații F. și G. au acordat persoanelor vătămate B. și D. un alt împrumut în sumă de 30.000 lei, cu o dobândă lunară de 15%, dobândă care, dacă nu era achitată în fiecare lună, se adăuga la suma împrumutată, iar dobânzile pe lunile următoare se calculau, raportându-se la noul debit. S-a achitat efectiv suma de 9000 lei, cu titlu de dobânda aferentă a două luni, această sumă urmând a fi supusă măsurii de siguranță a confiscării speciale conform art. 112 lit. e) C. pen.

S-a încheiat pentru garantarea acestui împrumut, la data de 04 octombrie 2012, contractul de vânzare-cumpărare din 04 octombrie 2012, în cuprinsul căreia se menționa că persoana vătămată D. vindea lui J., fratele inculpatei G., imobilul proprietatea sa, situat în orașul Strehaia, la prețul de 26.240 lei.

Convorbirile telefonice purtate intre inculpați și partea civilă B. pe de o parte și respectiv între fratele inculpatei și partea civilă B., pe de altă parte, care era concubinul debitoarei D., aflate în vol. I al dosarului de urmărire penală, și a căror legalitate din punct de vedere procedural s-a constatat prin încheierea de camera preliminară, atestă existența unor relații tensionate între cei doi, pe fondul multiplelor relații de creditare și garantare.

Contractul de vânzare-cumpărare din 04 octombrie 2012 a fost încheiat în succesiunea actelor juridice anterioare, respectiv după doar două luni în care se încheiase contractul de împrumut cu garanție mobiliară din 22 august 2012. De asemenea, o altă dovadă a lipsei intenției parților de a vinde și respective a cumpăra imobilul rezulta din dată recentă de la care imobilul a fost achiziționat de către vânzătoare, și anume prin contractual din 23 decembrie 2011. Suma menționată în contract nu reprezenta valoarea reală a imobilului format din teren intravilan și construcție, formată din parter și etaj, întrucât prețul vânzării era de 26.240 lei. În fapt între părți s-a și desfășurat un litigiu civil având ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare din 04 octombrie 2012, fiind pronunțată o hotărâre în prima instanță, respectiv Sentința civilă nr. 346/2015 a Judecătoriei Strehaia, nedefinitivă. Acest imobil nu a intrat niciodată în posesia inculpaților G., F., fiind folosit tot timpul de persoanele vătămate B. și D. împreună cu familia.

La datele de 10 mai 2012 și 04 octombrie 2012, K., fratele persoanei vătămate B., a virat prin L., către SC M. SA, sumele de 400.000 lei și 132.500 lei, reprezentând acoperire pagubă constatată printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-o cauză penală prin care K. a fost obligat la despăgubiri. Perioada achitării despăgubirilor a fost în lunile mai, iunie și octombrie 2012 corespunzând cu cele în care au fost încheiate contractele succesive de vânzare a autoturismului și ulterior de vânzare a imobilului, între inculpații G. și J., pe de o parte, și persoana vătămată D., pe de altă parte.

S-a reținut că intenția reală cu care au acționat inculpații rezultă în mod neechivoc din convorbirea purtată la data de 04 mai 2014, între persoana vătămată B. și inculpata G. Deși au negat implicarea în formalitățile de vânzare-cumpărare a imobilului, în favoarea fratelui inculpatei, nu există nicio explicație juridică pentru modul în care inculpata a discutat telefonic cu persoana vătămată B., întrucât pretinsa calitate de terț nu o îndreptățea pe inculpata să o întrebe pe persoana vătămată dacă mai dorește preluarea înapoi a imobilului. Astfel, a reieșit că intenția părților, care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 04 octombrie 2012 nu a fost vânzarea imobilului situat în orașul Strehaia, județul Mehedinți, ci garantarea restituirii împrumutului, pe care inculpații G. și F. l-au acordat persoanei vătămate B.: "Eu am crezut că vrei să cumperi casa înapoi de la mine, da tu chiar vrei să mi-o lași, văd. - Păi, da, ce să facem, asta e. Dacă nu vrei să o mai cumperi, las-o așa, mă mut acolo, eu (...); chiar dacă m-am mutat eu aicea la Timișoara, nu pot să îți las casa, că râd țiganii de mine, înțelegiș"

Din ansamblul convorbirilor telefonice s-a reținut că inculpata vorbește despre persoana sa în calitate de beneficiar al imobilului, în situația în care persoana vătămată-vânzator nu mai dorește preluarea casei. Ori, având în vedere clauzele publice ale contractului de vânzare-cumpărare din care se reține că fratele său este cumpărătorul, nu se justifica atitudinea inculpatei de a insista să se restituie imobilul și respectiv de a se manifesta ca fiind adevăratul beneficiar al acestuia. Conținutul acestor convorbiri telefonice confirmă susținerile persoanei vătămate B., care la data de 10 septembrie 2014, a precizat că suma de 30.000 lei i-a fost împrumutată de soții G. și F., iar contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat, la solicitarea inculpatei G., cu fratele acesteia, inculpatul J.

Declarațiile persoanei vătămate D. au confirmat producerea evenimentelor, în sensul că au fost încheiate cele două contracte de vânzare în mod succesiv asupra aceluiași autoturism, pentru obținerea unui împrumut necesar pentru achitarea unui prejudiciu la care a fost obligat fratele lui B. Reînnoirea contractului de vânzare-cumpărare a vehiculului a avut loc. în aceleași perioade de timp în care au fost achitate transele din prejudiciu, conform și ordinelor de plată aflate în vol. I al dosarului de urmărire penală. Ulterior, pentru contractarea împrumutului de 30.000 lei în luna octombrie 2012, când a fost achitată o altă tranșă a prejudiciului datorat de fratele persoanei vătămate, a trebuit să se încheie un contract de vânzare-cumpărare asupra unui imobil, în favoarea fratelui inculpatei, simulându-se astfel și persoana cumpărătorului, deși din convorbirile telefonice interceptate a rezultat în mod evident reprezentarea inculpatei de adevărat beneficiar, cu drept de dispoziție asupra respectivului imobil.

Declarația formulată în cursul cercetării judecătorești de către partea civilă D., este consecventă sub aspectul faptelor și împrejurărilor care au caracterizat raporturile juridice patrimoniale cu inculpații, întrucât partea este consecventă sub aspectul naturii juridice reale a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, în sensul de garanție simulată cu privire la un împrumut acordat de inculpați în folosul părții civile K. Partea civilă a precizat motivele care au determinat-o să apeleze la inculpați: imposibilitatea garantării cu mașini sau imobile la alte societăți de amanet, precum și notorietatea inculpaților în acordarea unor astfel de împrumuturi, și prietenia dintre părți. Modul în care inculpații preconstituiau probe privind împrumuturile acordate se regăsește și în conținutul declarației acestei părți civile, care astfel are valoare probatorie prin coroborare cu faptele și împrejurările susținute și declarate de celelalte părți civile și de martorii audiați în cauză.

Astfel, D. a reiterat fapta inculpatului de a nota într-o agendă datele împrumutului, persoana debitorului și bijuteriile amanetate, precum și mediul în care se petreceau astfel de operațiuni - în principiu, nu era o persoană străină prezentă la încheierea contractului ci numai membrii familiei. Conform depoziției părții civile, impozitul aferent imobilului înstrăinat în favoarea fratelui inculpatei, era achitat de acesta din urmă în calitate de cumpărător și proprietar, neexistând posibilitatea ca numele ei să fie înscris în chitanțele de plată a impozitului pe proprietate.

Notificarea nr. 14 din 17 septembrie 2014 adresată de J., fratele inculpatei, către vânzătoarea D., de a proceda la evacuarea imobilului, obiect al contractului de vânzare-cumpărare din 04 octombrie 2012 are caracter pro causa, întrucât a fost emisă după un interval de doi ani de la data încheierii contractului, în condițiile în care cumpărătorul nu a locuit până atunci în imobilului pe care susține că l-ar fi achiziționat în mod real, și nu a întreprins niciun demers pentru intrarea în posesie. De asemenea, a fost emisă după o săptămână de la data de 10 septembrie 2014 la care persoanele vătămate B. și D. au fost audiate de către procuror în cursul urmăririi penale.

Declarațiile martorului I. au conținut referiri la demersurile întreprinse de persoana vătămată B. pentru a obține suma de bani necesară pentru acoperirea prejudiciului cauzat de fratele său. Referirea acestui martor la dorința persoanelor vătămate B. și D. de a înstrăina imobilul trebuie interpretate în contextul ansamblului probator, deoarece s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a imobilului aparținând lui D., însă declarația martorului nu conține și alte elemente necesare în susținerea naturii juridice de act de înstrăinare real, a actului de dispoziție. Dimpotrivă, martorul a declarat că a fost prezent și chiar l-a ajutat pe B. să vireze în anul 2013 în contul inculpatului F. suma de 5000 lei. Această declarație a confirmat existența raporturilor juridice patrimoniale cu executare succesivă între părți, martorul confirmând că persoana vătămată l-a contactat telefonic pe inculpat imediat după efectuarea operațiunii bancare în folosul acestuia din urmă.

Referirile efectuate de martor la presiunile exercitate de partea civilă B. nu înlătură temeinicia declarațiilor martorului cu privire la tranșa de 5000 lei achitată pe numele său dar cu banii plătiți de B. și virați în contul inculpatului, deoarece aceste împrejurări le-a reiterat și în declarația din cursul cercetării judecătorești în primă instanță. Totodată, martorul susține că a primit oferte de bani de la familia părții civile pentru retractarea unor declarații, dar nu poate preciza dacă s-au avut în vedere declarațiile din această cauză sau din alte cauze penale, deoarece martorul are această calitate de subiect procesual în mai multe cauze penale în care partea civilă este cercetată.

Declarațiile persoanelor vătămate cu privire la împrejurările și condițiile acordării împrumuturilor bănești de către inculpați au fost susținute și prin declarațiile martorului N. Acesta a declarat în cursul urmăririi penale referitor la dorința sa de a se împrumuta de la cei doi inculpați, în aprilie 2014, cu o sumă de bani, oferind garanție autoturismul sau. Inculpatul F. l-a refuzat, invocând împrejurarea că are deja mai multe autoturisme primite garanție mobiliară. Martorul a susținut că cei doi inculpați erau cunoscuți în localitate ocupându-se cu acordarea împrumuturilor cu o dobândă în cuantum de 20 - 25% lunar, dar a făcut referiri și la relațiile avute cu persoana vătămată B., căruia inculpații i-au solicitat garanții și o dobândă lunară în același cuantum. O. ar fi împrumutat o sumă de bani și a constituit o garanție mobiliară asupra unui autoturism, însă fără întocmirea documentelor legale. P. a procedat în aceeași modalitate. Q., fiul martorului a apelat și el la practicile comerciale ale inculpaților, cărora le-a oferit bijuterii și a plătit o dobândă de 15 - 20%.

Martorul K. a făcut referiri în depoziția dată la existența multor momente la care a perceput în mod direct cum inculpații l-au sunat pe B. pentru a-i solicita să plătească dobânda, iar în caz contrar urma ca aceasta să se cumuleze cu împrumutul. Același martor a precizat că a fost prezent la București când fratele său B. a efectuat o plată în sumă de 5000 lei în contul inculpatului. Calitatea de frate al părții civile pe care o are acest martor nu înlătură valoarea probatorie a depoziției sale, întrucât sunt îndeplinite dispozițiile art. 103 C. proc. pen.-privind coroborarea faptelor și împrejurărilor relatate cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, inclusiv cu declarațiile martorului I. și cu declarațiile părților civile.

Martorul O. a declarat în cursul urmăririi penale că are cunoștință despre împrumutul pe care B. l-a contractat de la inculpați și pentru garantarea restituirii căruia, debitorul a trebuit să procedeze la vânzarea locuinței sale.

Existența unor raporturi patrimoniale specifice unui contract de împrumut rezulta din convorbirile telefonice consemnate în procesele-verbale, care atestau relații apropiate între părți - în data de 28 mai 2014 partea civilă B. a susținut că nu dispune de banii necesari restituirii unui împrumut, iar replica inculpatei a fost: "de aia nu îmi place mie să mă încurc cu tine". Data acestei convorbiri este ulterioara perioadei în care între părți s-au desfășurat raporturile de împrumut cu camăta deduse judecății, dar fac dovada unei relații de colaborare, apropiată și de durată. Aceleași împrejurări privind restituirea împrumuturilor rezultă și din convorbirile telefonice succesive purtate între părți - la data de 29 aprilie 2014, când partea civilă susține că va trimite "niște bani" sau la data de 04 mai 2014. Multitudinea și perioada apropiată între convorbirile telefonice relevă relații apropiate între partea civilă și inculpați, pe fondul cărora s-a grefat înțelegerea patrimonială prin care s-au acordat împrumuturi cămătărești. Nu a rezultat caracterul hilar al discuțiilor telefonice, așa cum au susținut inculpații. Dimpotrivă, repetabilitatea temei privitoare la achitarea împrumuturilor de către partea civilă în favoarea inculpaților induce ideea verosimilității susținerilor părții civile privind natura juridică reală a raporturilor dintre părți și conferă discuțiilor purtate un caracter serios, temeinic.

Martorul K. a confirmat notorietatea pe care cei doi inculpați o aveau în orașul Strehaia, în sensul că acordau împrumuturi, cu o dobândă de 15 - 20 % lunar, primind cu titlu de garanție autoturisme și imobile. Martorului îi este cunoscută și relația care există între inculpați și partea civilă B., care este fratele sau în sensul că inculpații au acordat împrumutul părții civile și au constituit o garanție sub forma unui contract simulat de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul aparținând concubinei inculpatului, partea civilă D.

Martorul K. a declarat în cursul cercetării judecătorești existența mai multor raporturi patrimoniale stabilite cu inculpații, inclusiv între fratele său B. și aceștia din urmă. Totodată, a precizat că tratativele pentru obținerea împrumutului de 6000 lei le-a purtat cu inculpatul și cu fratele inculpatei, iar înțelegerea a fost condiționarea împrumutului de încheierea actelor de proprietate asupra unui autoturism.

E. a declarat că i-a lăsat garanție, în aceeași zi, inculpatei G. și un colier din aur, pentru care a mai primit un împrumut în sumă de 3.000 lei, urmând să îi achite lunar, pentru cele două sume împrumutate, o dobândă de 2.000 lei (20% din suma totală de 10.000 lei împrumutată), aspecte confirmate și de partea civilă A.

Conform susținerilor martorei E., în decurs de o săptămână a mai împrumutat de la inculpata G. suma de 15.000 lei, cu o dobândă lunară de 20%, lăsându-i garanție o salbă din aur cu 12 galbeni mici, pe un lanț din aur, o pereche de cercei din aur cu perle, trei coliere din aur, o brățară din aur și un lanț din aur, în greutate totală de 500 grame, achitând mai multe luni dobânzi la sumele împrumutate.

În cursul lunii iunie 2014, fiind cercetată într-un dosar de evaziune fiscală și având nevoie de bani, a luat din nou legătura cu inculpata G. de la care a obținut un împrumut în sumă totală de 40.000 lei, cu o dobândă lunară de 20%, pentru care i-a lăsat garanție bijuterii din aur, în greutate de 1,5 kg.

E. a arătat că a achitat suma totală de 40.000 lei, reprezentând împrumuturi și dobânzi aferente pe mai multe luni, iar, în momentul în care a achitat o sumă de 5.000 euro, a recuperat autoturismul marca "(...)", aflat în proprietatea concubinei fiului său, A., mai rămânând să achite suma de 9.000 lei din dobândă.

E. nu a mai restituit suma de 9.000 lei, iar în urma cererii formulate de inculpata G., s-a deschis Dosarul de executare nr. x/E/2013. A arătat partea civilă E. că în urma unei somații primite în luna decembrie 2013, de la un executor judecătoresc, de a preda autoturismul marca (...), a mai achitat suma de 1.000 lei dobânda, iar ulterior nu a mai achitat vreo sumă de bani, astfel încât nu și-a mai recuperat bijuteriile înmânate inculpatei G. în cursul anului 2013.

Din suma împrumutată în cursul lunii iunie 2014 și dobânzile aferente, martora E. a arătat că a achitat suma de 48.000 lei, iar, ulterior, nemaiachitând diferența de dobândă, nu și-a mai recuperat nici bijuteriile înmânate inculpatei G. în luna iunie 2014.

Sumele de 1000 lei plătită cu titlu de dobândă către inculpați și respectiv de 8000 lei, care reprezintă diferența dintre împrumutul de 40.000 lei încasat de la inculpați și suma de 48.000 lei restituită acestora, vor fi supuse confiscării speciale conform art. 112 lit. e) C. pen., reprezentând sume obținute în urma săvârșirii infracțiunii.

Partea civilă E. nu a putut identifica bijuteriile pe care le-a înmânat celor doi inculpați, din ansamblul celor pe care aceștia din urmă le-au amanetat la două societăți de amanet din Craiova.

Prin declarația din cursul cercetării judecătorești partea civilă a detaliat modul în care a împrumutat sume de bani în mod repetat de la inculpați, ea acționând laolaltă cu partea civilă A. în calitate de debitori, fără încheierea în formă scrisă a unui contract semnat și cu perceperea unei dobânzi de peste 20% lunar. Depoziția părții civile oferă ample detalii despre modul în care inculpații desfășurau activitatea de împrumut cu garanții mobiliare, fără încheierea în formă scrisă a contractelor, precum și despre alte persoane care au apelat în același scop la inculpați - partea civilă nominalizând pe N., R., C., dar și despre modul în care a ajuns să încheie astfel de afaceri - fiind un oraș mic, s-a vorbit despre persoana inculpaților de la care se puteau lua împrumuturi, iar dobânda auzită de partea civilă era de 10%, părțile civile având nevoie de bani într-un termen scurt, inculpații furnizându-le resursele bănești repede, spre deosebire de alte societăți de amanet care, necunoscând părțile, nu le acordau împrumuturi.

Împrumuturile încheiate cu diverse persoane nu prezentau elementele de stabilitate și de caracterizare specifice unui act juridic bilateral, întrucât inculpații nu fixau o durată de timp în care bijuteriile puteau fi păstrate, ci susțineau că debitorii puteau aduce banii când dispuneau de resurse financiare. Cu toate acestea, părțile constatau după un interval de o săptămână, o lună, că bijuteriile nu se mai aflau în detenția inculpaților.

Continuarea executării silite în baza Contractului de împrumut nr. 75/2013, în folosul creditoarei inculpate și încetarea executării silite prin încheierea din 1 august 2016, reprezintă demersuri efectuate de inculpată în cursul desfășurării prezentului proces penal, astfel încât întreaga operațiune nu poate reprezenta o cauză de legitimare a acesteia în acordarea împrumuturilor bănești către diverse persoane fizice. Continuarea executării silite și încetarea acesteia au avut loc în anul 2016, în timpul cercetării judecătorești din prezența cauză, deși cererea de executare silită a fost admisă prin încheierea din 28 octombrie 2013, emisă de executorul judecătoresc, deci cu 3 ani în urmă.

Încheierea de către partea civilă A. a unui contract de comodat din 22 mai 2014 și ulterior al unui contract de vânzare-cumpărare asupra autoturismului constituit garanție în folosul inculpaților, nu înlătură faptele și împrejurările stabilite în sarcina inculpaților, deoarece contractul de vânzare a avut loc. la data de 30 iunie 2014, deci ulterior constituirii garanției prin contractul de împrumut din 20 aprilie 2013 și, respectiv, recuperării autoturismului din posesia inculpatului.

Prin declarația formulată în cursul cercetării judecătorești, partea civilă A. a indicat un cuantum al dobânzii care se regăsește și în declarațiile altor părți civile, a precizat că nu s-a încheiat contract de împrumut și nu era nici o persoană prezentă în momentul contractării.

Similar declarației părții civile R., și A. a făcut referire la notorietatea pe care o avea inculpatul în acordarea împrumuturilor cămătărești, aceasta luând cunoștință despre activitatea inculpaților în urmă cu 8 - 9 ani, iar relația cu inculpații a presupus cunoaștere, înțelegere și încredere în persoana lor, cu privire la păstrarea bijuteriilor. Partea civilă nu a putut identifica bijuteriile care îi aparțin din totalul celor aflate în detenția inculpaților și amanetate ulterior, spunând că are nevoie de planșe fotografice, care nu există, necesitate decurgând din existența mai multor bijuterii din aceeași categorie, cu greutate asemănătoare, și trăsături similare.

Partea civilă a explicat că motivul încheierii contractului de împrumut din 20 aprilie 2013 având ca obiect suma de 9000 lei, cu garanție mobiliară asupra autoturismul marca "(...)", proprietatea sa, este distinct de alte împrumuturi obținute tot de la persoana inculpaților și garantate cu bijuterii lăsate în amanet și ulterior nerestituite părții civile ca urmare a neachitării în integralitate a împrumuturilor și dobânzilor cuantificate de inculpați.

C. în cursul anului 2013 a mers împreună cu nepotul său S. la familia inculpaților, stabilind să-i dea în schimbul dobânzilor 4 galbeni mari, cu o greutate totală de 50 grame, iar suma împrumutată să rămână aceeași și să nu-i mai fie adăugată dobândă la dobândă.

După aproximativ o lună, martora C. a mers din nou la familia F. și a împrumutat suma de 30.000 lei, cu o dobândă de 1.200 lei pe lună, pentru care i-a lăsat în garanție inculpatului alte bijuterii. Inculpatul nu a încheiat vreun document, cu privire la împrumutul acordat și obiectele din aur care i-au fost lăsate în garanție de C., făcând consemnări despre acordarea acestui împrumut într-o agendă.

Partea civilă a arătat că în vara anului 2014 i-a achitat inculpatului F. o parte din împrumut, și anume: suma de 25.000 lei, constând în 2.000 lei dobânda și 23.000 lei o parte din suma împrumutată, ocazie cu care acesta i-a restituit numai cei 17 galbeni mari, comunicându-i că restul obiectelor din aur i le va restitui când îi va achita suma de 60.000 lei, însă, în toamna anului 2014, când inculpații F. și G. au venit la locuința sa, deși le-a mai achitat acestora suma de 45.000 lei, nu i-a mai fost restituită niciuna dintre bijuterii, cei doi solicitându-i să le mai achite diferența de 15.000 lei până la suma de 60.000 lei și încă 10.000 lei, reprezentând o nouă dobândă, bani pe care nu i-a mai achitat ulterior, iar cei doi inculpați nu i-au mai restituit niciuna dintre bijuterii.

A rezultat astfel că partea civilă a achitat sumele de 25.000 lei și 45.000 lei (70.000 lei total achitat), deși a împrumutat sumele de 20.000 lei și respectiv 30.000 lei (50.000 lei total împrumutați), astfel cum a declarat și în cursul cercetării judecătorești. Diferența de 20.000 lei va avea valoarea de dobândă percepută nelegal, camăta și va constitui obiectul măsurii de siguranță a confiscării speciale prev de art 112 lit. e) C. pen.

Având în vedere că partea civilă nu a putut identifica în mod cert bijuteriile amanetate în favoarea inculpaților, din ansamblul celor aflate în posesia lor, și pe care aceștia ulterior le-au transformat în instrumente de comerț, cu titlu de amanet la alte societăți din Craiova, cererea părții civile de restituire a contravalorii bijuteriilor date inculpaților nu poate avea o rezolvare favorabilă. Partea civilă a dovedit deținerea în proprietate a bijuteriilor din aur, respectiv monede din aur (astfel cum rezultă din înscrisurile emise de Banca Națională a României), însă identificarea acestora în ansamblul bijuteriilor amanetate ulterior de inculpați se impunea în considerarea numărului mare de monede predate de mai multe părți și martori, și ulterior valorificate de inculpați. Identificarea de către partea civilă a bijuteriilor, prin elementele esențiale - gramaj, descriere - reprezenta o operațiune necesară pentru stabilirea valorii de amanetare a acestora, întrucât sunt foarte multe bijuterii de același fel și astfel nu se poate proceda la identificare și delimitare clare.

S-a reținut că declarațiile persoanei vătămate C. sunt verosimile întrucât oferă multe detalii cu privire la împrejurările în care a împrumutat bani de la inculpați, partea civilă explicând cum a mers la domiciliul inculpaților, a pătruns într-o cameră unde a tratat cu inculpatul. Declarațiile parții civile au fost consecvente și în cursul cercetării judecătorești, cu privire la suma totală împrumutată și bijuteriile amanetate. Cu toate acestea, nu a putut să identifice în mod categoric care sunt bijuteriile sale, din totalul bijuteriilor amanetate a doua oară de către inculpați, operațiune necesară pentru evaluarea bijuteriilor proprii.

S-a reținut că susținerile inculpaților G. și F. în sensul că au acționat în calitate de mandatari ai parții civile C., și amanetau bijuteriile acesteia la SC Ș. SRL din mun. Craiova, iar sumele de bani astfel obținute i le-au înmânat acesteia nu sunt confirmate de înseși persoana vătămată, indicată de inculpați în calitate de pretins mandant. Totodată, în contractele de amanet încheiate de inculpați la cele două societăți din Craiova nu era menționata calitatea inculpaților de mandatari ai părții civile, ci de debitori, deși aceste contracte încheiate aveau și rubrica de "împuternicit". Aceste susțineri ale inculpaților sunt de natură să confirme posesia exercitată de ei asupra bijuteriilor părții civile, dar titlul juridic pe care ei îl invocă nu este dovedit prin niciun mijloc de probă. Dimpotrivă, înscrisurile reprezentând contractele de amanet în care ei sunt menționați în calitate de debitori, deci deținători pretinși legali ai bijuteriilor amanetate, iar nu de împuterniciți ai debitorului, deși contractele cuprindeau și o astfel de rubrica, fac dovada modului în care inculpații au înțeles să intervertească titlul pe care îl aveau asupra bijuteriilor - erau primite ca și garanție mobiliară, însă ei le-au amanetat la rândul lor, pentru obținerea unor sume de bani mai mari.

Comunicările făcute de către SC Ș. SRL și SC T. SRL, societăți la care inculpații au amanetat obiecte din aur, în perioada anilor 2012 - 2015, au atestat că aceștia au restituit banii primiți, în baza contractelor de amanet încheiate cu aceste societăți, deși inculpații au susținut prin declarațiile formulate că au fost și cazuri în care părțile civile nu au achitat împrumuturile și astfel au pierdut obiectele amanetate.

Aceștia nu au putut însă identifica bijuteriile amanetate în favoarea inculpaților, din ansamblul tuturor celor care au fost în posesia inculpaților și care la rândul lor le-au amanetat la două societăți de profil. O asemenea operațiune de identificare era necesară pentru delimitarea fără echivoc a bijuteriilor ce aparțin părții civile C., întrucât inculpații au efectuat operațiuni de amanet cu foarte multe bijuterii, dintre care unele erau similare, se repetau cele din aceeași categorie.

Contravaloarea bijuteriilor amanetate de partea civilă C. atât direct, cât și prin intermediul nepotului său S., neputând fi stabilită fără o prealabilă identificare și delimitare de restul bijuteriilor aflate în detenția inculpaților, cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata contravalorii bijuteriilor amanetate nu poate fi admisă, ci dimpotrivă această valoare va forma obiectul măsurii de siguranță a confiscării speciale, conform art. 112 lit. e) C. pen.

S-a reținut că declarațiile martorului S. în sensul că, de fiecare dată, când lăsa în garanție bijuterii sau alte bunuri soților G. și F., pentru garantarea restituirii împrumuturilor, inculpatul F. notă pe filele unei agende data acordării sumei împrumutate, gramajul bijuteriilor, obiectele din aur lăsate cu titlu de garanție, sumele pe care le împrumuta și datele la care trebuia să i se plătească dobânzile, fiindu-i înmânate și lui, de fiecare dată când împrumuta bani, sunt susținute prin înscrisurile administrate în faza de urmărire penală, respectiv file din respectiva agendă, martorul depunând la dosarul cauzei două file de agendă, completate de inculpatul F., pe care apar următoarele mențiuni: 15 ianuarie 2014 - 44.000, martorul S. arătând că reprezintă suma pe care a împrumutat-o în luna ianuarie 2014 de la inculpatul F.; 28 martie 2014 - 56.250, martorul arătând că reprezintă suma împrumutată și dobânda pe care o avea de restituit, după achitarea la această dată a unei dobânzi de 7.000 lei; 28.03 achitat 7.000, martorul arătând că reprezintă dobânda de 7.000 lei pe care a achitat-o inculpatului F. la această dată; lanț - 59,81; salba (50 poli) - 114,34; 2 lanțuri; 1 salbă coroane.

Prima instanță a reținut că fiind nefondate apărările formulate de inculpați potrivit cărora aceste consemnări reprezentau un calcul făcut de inculpatul F., la rugămintea lui S., cu privire la alte contracte de amanet, pe care martorul le avea încheiate cu o altă societate, deoarece nu sunt confirmate prin probele administrate în cauză. Dimpotrivă, se constată că aceste mențiuni sunt efectuate în mod succesiv, în perioade de timp diferite, corespunzătoare susținerilor martorului privind achitarea periodică a sumelor împrumutate și a dobânzilor.

Prin declarația formulată în cursul cercetării judecătorești, martorul a detaliat modalitatea în care s-au desfășurat raporturile juridice patrimoniale cu persoana inculpaților, modul în care aceștia acționau - notau într-o agendă împrumutul, persoana debitorului, cantitatea bijuteriilor amanetate, ansamblul datelor de fapt precizate prin declarația acestui martor, concordând cu declarațiile celorlalți martori care au indicat aceeași modalitate de lucru adoptată de inculpați. Și acest martor a precizat că factorul determinant în obținerea de împrumuturi de la inculpați a constituit libertatea acordată debitorilor cu privire la data achitării împrumutului, concesiile acordate sub aspectul onorării debitului și dobânzilor peste termenul stabilit de părți.

Sumele de bani împrumutate de bunica martorului, C., precum și bijuteriile amanetate au fost confirmate prin declarația martorului S. care a menționat că nici el nici partea civilă C. nu i-a mandatat pe inculpați să amaneteze în folosul lor diverse bijuterii la case de amanet din Craiova. Martorul a declarat că a perceput de la alte persoane date privitoare la împrumuturile obținute de la persoana inculpaților pentru care se admiteau cu titlu de garanții, bunuri mobile și imobile, cunoscând inclusiv situația părții civile B., care a trebuit să instituie o garanție asupra locuinței pentru obținerea unui împrumut de la inculpați.

Acest martor a precizat că a primit adresa instanței pentru a preciza dacă se constituie parte civilă în prezența cauză, dar nu a răspuns acesteia.

Conform declarației din cursul cercetării judecătorești, a achitat timp de aproximativ patru luni dobândă la suma împrumutată, 400 de lei lunar, însă ulterior, când a restituit suma împrumutată de 4.000 lei, nu a reușit să-și recupereze nici lanțul, nici banul din aur, deoarece inculpatul a condiționat restituirea acestora de achitarea unor dobânzi, al căror cuantum se ridica la suma de 3.000 - 3.500 lei. Dobânda percepută nelegal, în sumă de 1600 lei, aferentă celor patru luni a câte 400 lei lunar, a fost supusă măsurii de siguranță a confiscării speciale prev de art. 112 lit. e) C. pen., fiind obținută din săvârșirea unei infracțiuni.

Partea civilă a explicat rațiunea apelării la persoana inculpaților pentru obținerea de împrumuturi și anume, îi cunoștea puțin pe inculpați, a auzit de persoana lor și de asemenea, cunoștea și părțile din acest dosar, care au contractat împrumuturi similare de la inculpați.

Totodată, partea civilă a indicat o modalitate de a acționa din partea inculpatului, care se regăsește și în declarațiile celorlalte părți: inculpatul nota într-o agendă suma împrumutată și garanțiile primite, debitorii fiind cei care indicau greutatea acestora.

În cursul aceluiași an 2013, inculpații l-au împrumutat pe martorul Ț. cu suma de 10.000 lei, pe o perioadă de 2 luni, cu o dobândă de 7200 lei, fiindu-le lăsate garanție o salbă din aur cu 10 galbeni, o iconiță din aur, un lanț din aur, de 46 grame, și un ban din aur, de 41 grame; aceste bunuri nu au putut fi identificate de către martor, prin recunoaștere din ansamblul bijuteriilor aflate în posesia inculpaților și amanetate ulterior la firmele de profil din Craiova.

Apărările inculpaților, în sensul că inculpatul F. ar fi cumpărat de la martorul Ț. un autoturism marca "(...)", cu suma de 8.000 lei, iar ulterior, constatând era necesar să efectueze mai multe reparații, i-a restituit martorului respectivul autoturism, urmând să-i fie înapoiată suma de 8.000 lei, însă i-a fost restituită numai suma de 5.000 lei, au fost apreciate ca neverosimile, întrucât nu exista un contract de vânzare-cumpărare încheiat între părți având ca obiect acest autoturism, astfel cum au procedat inculpații și în trecut cu alte persoane. Astfel, s-a constatat că au procedat total diferit față de cazul cu A., când au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în forma scrisă și au manifestat interes față de formalitățile scrise. Prin aceste apărări, în fapt inculpații au recunoscut primirea sumei de bani, declarație care reprezintă o recunoaștere parțială a aspectelor materiale ce intră în conținutul raporturilor juridice patrimoniale dintre părți.

Martorul O., a declarat că inculpații împrumutau periodic diferite sume de bani în favoarea altor debitori, în schimbul unor dobânzi și a unor garanții constituite asupra autoturismelor și imobilelor. Martorul a confirmat raporturile existente între inculpați și Ț., fratele său, în sensul că autoturismul predat de acesta a constituit garanția mobiliară accesorie unui împrumut, iar nu obiectul unui contract de vânzare-cumpărare. Față de refuzul inculpaților de a restitui autoturismul, manifestat în mod nemijlocit față de martor, acesta a promis că va plăti el personal suma de 3500 lei, pentru a evita vânzarea autoturismului amanetat.

S-a reținut că în raporturile dintre martorul și inculpați se regăsesc multe acte materiale specifice infracțiunii de cămătărie săvârșite de inculpați, martorul susținând că la indicația inculpaților a luat mai multe bijuterii constituite amanet în cadrul unei societății în Craiova și le-a predat inculpaților cu titlu de garanție mobiliară, amanet, pentru împrumuturile obținute de la ei. Prin declarația formulată în cursul cercetării judecătorești, martorul Ț. a dezvoltat împrejurările succesive în care a obținut cu titlu de împrumut diverse sume de bani de la inculpați, în contul cărora a constituit garanții, respectiv a amanetat mai multe bijuterii, pe care ulterior nu le-a mai recuperat, întrucât nu a achitat integral sumele de bani solicitate de inculpați. Depoziția acestui martor indică o modalitate de a proceda la acordarea împrumutului regăsită și în declarațiile altor părți din cauză - inculpata nota împrumutul într-o agendă, făcând mențiuni despre persoana debitorului, suma împrumutată și bijuteriile amanetate. Similar declarației părții civile C., și martorul Ț. a precizat că factorul determinant în apelarea la împrumuturile acordate de inculpați l-a constituit promisiunea inculpaților că bijuteriile pot sta în detenția lor mai mult timp până când debitorii procură resurse financiare necesare achitării împrumuturilor.

S-a constatat astfel că modul de acțiune adoptat de inculpați era apt de a câștiga încrederea persoanelor aflate în stare de nevoie financiară, declarațiile părților civile și ale martorilor audiați fiind concordante sub aspectul coordonatelor activității infracționale: deși dobânda percepută era mare, libertatea pe care inculpații o promiteau debitorilor în ceea ce privește durata împrumutului și data restituirii bijuteriilor, a căror posesie o promiteau ca fiind de încredere, reprezenta un argument solid pentru persoanele debitoare, care considerau că factorul de constrângere la achitarea împrumuturilor dispărea în raporturile cu inculpații.

Declarațiile martorului Ț. au fost confirmate prin declarațiile mamei sale, C., care a precizat că notorietatea inculpaților în oraș, în acordarea împrumuturilor cu dobândă și garanții l-au determinat pe Ț. să apeleze la aceștia. Martorul Ț. a achitat dobânzile, însă a pierdut bijuteriile.

Conform susținerilor martorului U.