ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3115/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 3 octombrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în baza

art. 155

1

C. proc. civ., a fost suspendată judecarea cauzei privind

pe reclamanta M.O. și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

pentru neprecizarea de către reclamantă a actului sau actelor administrative a

căror anulare o solicită.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că deși reclamantei i s-a pus în

vedere să precizeze actele administrative contestate, aceasta nu s-a conformat,

devenind astfel incidente dispozițiile art. 155

1

C. proc. civ., în

temeiul cărora a dispus suspendarea judecării cauzei.

Împotriva încheierii

pronunțate a declarat recurs M.O., criticând soluția pronunțată pentru

netemeinicie și nelegalitate, arătând că, în opinia sa, a făcut toate

precizările privitoare la încălcarea drepturilor și intereselor sale legitime,

respectiv cu referire la:

- decizia de

desfacere a contractului său de muncă, în speță Ordinul nr. 33/1998 emis cu

fraudă la lege, pe perioada cât aceasta se afla în concediul de boală;

- Decizia nr.

1412/1999 a Curții de Apel Bacău prin care, în opinia recurentei, instanța avea

obligația de a anula din oficiu Ordinul nr. 33/1998, hotărâre ce a fost dată

prin abuz de drept;

- îngrădirea

dreptului său la justiție și la repararea unor abuzuri, ca efect al unei norme

neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3)

și art. 124 alin. (2) și alin. (3) din Constituția României, normă prevăzută de

Legea nr. 221/2009, care limitează în mod discriminatoriu abuzurile comuniste

doar la perioada 1945 - 1989.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că, deși recurenta

- M.O. a fost citat cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în

valoare de 4 RON și timbrul judiciar în cuantum de 0,3 RON, conform dovezii

anexate la dosar, acesta nu și-a îndeplinit obligația legală.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 11 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr.

146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru

exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și

prin depunerea timbrului judiciar.

Dovada achitării

taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar se depun la dosarul cauzei, în

momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel

cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

"La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru,

conform legii".

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Astfel fiind, Înalta

Curte, în temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. și

ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului,

ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de reclamanta M.O. împotriva încheierii din 3 octombrie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2013.

Procesat de GGC - CL