ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1803/2017

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 10.06.2016, sub nr. x/3/2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției din 05 mai 2016, emisă în baza Legii nr. 10/2001 de către pârât.

Prin sentința civilă nr. 1445 din 10 noiembrie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A., prin procurator B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A.

În apel, prin cererea înregistrată îa data de 27.06.2017, reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013 susținând că acestea sunt constituționale numai în măsura în care nu se aplică situației în care instanța de judecată, prin hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă, a admis acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 797 din 05 octombrie 2017, Curtea de Apel București, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a 2 a din Lege anr. 165/2013, și ca nefondat apelul exercitat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1445 din 10 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

În ceea ce privește excepția neconstituționaiității dispozițiilor art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013, instanța a constatat că aceasta este inadmisibilă întrucât Curtea Constituțională s-a mai pronunțat deja asupra acesteia prin mai multe decizii, (deciziile nr. 269/2014 și nr. 210/2014), fiind admisă deja această excepție.

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a curții constituționale, a formulat recurs reclamanta A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 octombrie 2017 și repartizată completului CF1.0 NCPC care, prin rezoluția din 27 octombrie 2017, a acordat termen la 15 noiembrie 2017.

Prin cererea de recurs, recurenta reclamantă a solicitat "casarea în tot a deciziei curții de apel, rejudecarea cauzei cu trimitere ori cu reținere"

În susținerea cererii de recurs, a criticat soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la verificarea constituționalității prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, invocând următoarele argumente:

Instanța a încălcat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru că a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate și astfel și-a arogat dreptul de instanță de contencios constituțional pe care îl are numai Curtea Constituțională, aceasta din urmă fiind singura care are dreptul să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Prin aceeași hotărâre nr. 797 din 05 octombrie 2017, instanța de apel a soluționat atât cererea de sesizare a Curții Constituționale, cât și apelul; drept urmare a încălcat prevederile art. 29 din Legea nr. 1992 potrivit cărora cererea de sesizare a Curții Constituționale se soluționează numai prin încheiere. De asemenea, în cuprinsul dispozitivului hotărârii recurate nu este menționată calea de atac ce poate fi exercitată împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Cur ții Constituționale, contrar prevederilor art. 425 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Instanța de apel nu a motivat soluția de respingere ca inadmisibila a excepției de neconstituționalitate.

În mod greșit, instanța de apel a respins excepția de neconstituțîonalitate, având în vedere că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Analizând recursul, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Prioritar, Înalta Curte reține că, așa cum a statuat Curtea Constituțională în considerentele deciziei nr. 321 din 09 mai 2017, în cadrul procedurii reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța imediat superioară celei care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale are o competență specială, limitată exclusiv la examinarea legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recursul exercitat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale reprezentând un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Așadar, în cadrul prezentului recurs, instanța va supune verificării aprecierea instanței de apel cu privire la soluția pe care aceasta a adoptat-o de respingere "a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013", invocată de A., prin prisma prevederilor din Legea nr. 47/1992, tară a se impune încadrarea criticilor în dispozițiile art. 48S din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Unul dintre argumentele invocate în susținerea cererii de recurs a vizat nemenționarea în cuprinsul dispozitivului a căii de atac ce poate fi exercitată împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Lipsa din conținutul dispozitivului a mențiunii privind caîea de atac ce poate fi exercitată împotriva soluției de sesizare a Curții Constituționale și termenul de exercitare a acesteia, nu exclude și nu poate priva părțile de dreptul de exercitare a căii de atac reglementate legal, în termenul prevăzut de lege, conform art. 457 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Un alt argument în susținerea recursului a vizat faptul ca instanța de apel s-a subrogat Curții Constituționale, în sensul că s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a II-a din Legea nr. 363/2013, deși acesta este atributul exclusiv al instanței de contencios constituțional.

Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconsiituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța dejudecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicata de procuror în fața instanței dejudecată, în cauzele la care participă

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Daca excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivata, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale șl numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Din interpretarea literală a textului legal redat, reiese că legiuitorul român a recunoscut exclusiv Curții Constituționale competența materială și funcțională de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.

Împrejurarea că, în cuprinsul aceluiași articol, legea reglementează o procedură de filtrare a cererilor de sesizare ale Curții Constituționale, formulate în fața instanțelor judecătorești, în raport de condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, nu înseamnă că instanțele judecătorești au însăși competența de a tranșa asupra neconstituționalității unui text legal.

În cauza de față, se reține că în cursul judecării apelului exercitat împotriva sentinței civile nr. 1445 din 10 noiembrie 2016 a Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanta A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013.

Cu această ocazie, curtea de apel, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, a respins "excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a II-a din Legea nr. 165/2013", apreciind că aceasta este inadmisibilă față de împrejurarea că textui legal pretins a fi neconstituțional a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate prin deciziile nr. 269/2014 și decizia nr. 210/2014.

Or, respingând însăși excepția de neconstituționalitate, instanța de apel s-a substituit Curții Constituționale, pronunțând o hotărâre cu încălcarea competențelor materiale și funcționale a instanțelor judecătorești, așa cum sunî reglementate de dispozițiile din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și cu eludarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, depășind atribuțiile recunoscute de lege, curtea de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, motiv pentru care se impune, în temeiul dispozițiilor art. 497 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate de reclamanta A.

Celelalte aspecte invocate prin cererea de recurs, urmează a fi avute în vedere de instanța de apel cu ocazia soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale, ocazie cu care instanța va avea în vedere dispozițiile ari. 29 din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 797/A din data de 5 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, va casa, în parte, decizia rec urată și va trimite cauza, spre rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate de reclamanta A., Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 797/A din data de 5 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează, în parte, decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale formulate de reclamanta A., Curții de Apel București.

Decizia este definitivă și se va comunica părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.