ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1405/2016

Decizia nr. 1405/2016 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare din 6 noiembrie 2015, întocmit de către A.N.I. Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6, 8, 10 și 11 din Legea nr. 176/2010. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 259 din 1 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., ca inadmisibilă.

Totodată, Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs A., solicitând casarea sentinței și în rejudecare, admiterea excepției de neconstituționalitate, iar pe fond admiterea acțiunii și anularea Raportului de evaluare din 6 noiembrie 2015. În susținerea motivelor recursului declarat împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate dispusă prin Sentința nr. 259 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant a arătat că textele art. 6, 8, 10 și 11 din Legea nr. 176/2010 sunt neconstituționale, întrucât încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3), teza a II-a din Constituția României.

În esență, recurentul a susținut că în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 6, 8, 10 și 11 din Legea nr. 176/2010, având în vedere că această excepție a fost invocată în Dosarul nr. x/2/2015, iar Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat cu privire la neconstituționalitatea acestor dispoziții. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de reclamant în privința soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate constată următoarele: Conform art. 29 alin. (5) tezele I și II din Legea nr. 47/1992, care prevede că "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare". În cauză, sentința a fost pronunțată la data de 1 februarie 2016, iar cererea de recurs a fost transmisă prin e-mail, la data de 3 februarie 2016, recursul fiind declarat în termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. În ceea ce privește excepția nulității recursului, formulată de intimata-pârâtă în ședința publică din 10 mai 2016, Înalta Curte constată că această excepție este neîntemeiată, constatând că în cauză sunt incidente prevederile art. 485 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti exercitat cu respectarea termenului legal.

Examinând recursul formulat împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Din analiza actelor aflate la dosar, rezultă că prin Raportul de evaluare ce face obiectul prezentului litigiu, s-a dispus clasarea lucrării din 28 noiembrie 2012 și sesizarea D.N.A. în vederea efectuării verificărilor cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese și a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție. Înalta Curte constată că prevederile art. 6, 8, 10 și 11 din Legea nr. 176/2010, criticate pentru neconstituționalitate vizează procedura emiterii raportului de evaluare, însă în cauză nu a fost emis un act administrativ de constatare a unui conflict administrativ de interese, ci doar un act de sesizare penală.

Înalta Curte reține, contrar celor susținute de recurentul-reclamant, că dat fiind rezultatul verificărilor inspectorilor de integritate, respectiv constatarea unor indicii privind săvârșirea unei fapte penale, în cauză nu a fost emis un act administrativ de constatare a unui conflict administrativ de interese.

Prin urmare, Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului, că în cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulativ prevăzute de art. 29 alin (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", respectiv nu este îndeplinită condiția legăturii dintre textul criticat pentru neconstituționalitate și obiectul litigiului, având în vedere natura juridică a actului contestat.

În concluzie, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respinge ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate dispusă prin Sentința nr. 259 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Referitor la fondul cauzei, Înalta Curte constată că se impune continuarea procedurii de filtru prevăzută de art. 493 C. proc. civ., în ceea ce privește recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 259 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cât privește soluția dată asupra cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata A.N.I. Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate dispusă prin Sentința nr. 259 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Dispune continuarea procedurii de filtru prevăzută de art. 493 C. proc. civ., în ceea ce privește recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 259 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cât privește soluția dată asupra cererii de chemare în judecată. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2016. Procesat de GGC - N