ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1405/2016

Decizia nr.

1405/2016

chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de

evaluare din 6 noiembrie 2015, întocmit de către A.N.I.

Prin

răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 6, 8, 10 și 11 din Legea nr. 176/2010.

2.

Soluția instanței de fond

Prin

Sentința nr. 259 din 1 februarie 2016, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta

A.N.I., ca inadmisibilă.

Totodată,

Curtea de Apel a respins ca inadmisibilă, sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

recurs

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs A., solicitând casarea sentinței

și în rejudecare, admiterea excepției de neconstituționalitate,

iar pe fond admiterea acțiunii și anularea Raportului de evaluare din

6 noiembrie 2015.

În

susținerea motivelor recursului declarat împotriva soluției de

respingere a excepției de neconstituționalitate dispusă prin

Sentința nr. 259 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

recurentul-reclamant a arătat că textele art. 6, 8, 10 și 11 din

Legea nr. 176/2010 sunt neconstituționale, întrucât încalcă

dispozițiile art. 21 alin. (3), teza a II-a din Constituția României.

În

esență, recurentul a susținut că în mod greșit s-a

respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 6,

8, 10 și 11 din Legea nr. 176/2010, având în vedere că această

excepție a fost invocată în Dosarul nr. x/2/2015, iar Curtea

Constituțională nu s-a mai pronunțat cu privire la

neconstituționalitatea acestor dispoziții.

4.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs formulată de reclamant în privința

soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate

constată următoarele:

Conform art.

29 alin. (5) tezele I și II din Legea nr. 47/1992, care prevede că

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere

motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat

superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare".

În

cauză, sentința a fost pronunțată la data de 1 februarie

2016, iar cererea de recurs a fost transmisă prin e-mail, la data de 3

februarie 2016, recursul fiind declarat în termenul de 48 de ore prevăzut

de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce

privește excepția nulității recursului, formulată de

intimata-pârâtă în ședința publică din 10 mai 2016, Înalta

Curte constată că această excepție este neîntemeiată,

constatând că în cauză sunt incidente prevederile art. 485 alin. (2)

C. proc. civ., potrivit cărora dacă intimatul nu a invocat prin

întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen,

el se va socoti exercitat cu respectarea termenului legal.

Examinând

recursul formulat împotriva soluției de respingere a excepției de

neconstituționalitate, Înalta Curte constată că acesta este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza

actelor aflate la dosar, rezultă că prin Raportul de evaluare ce face

obiectul prezentului litigiu, s-a dispus clasarea lucrării din 28

noiembrie 2012 și sesizarea D.N.A. în vederea efectuării

verificărilor cu privire la existența indiciilor referitoare la

săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese și a

infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție.

Înalta Curte

constată că prevederile art. 6, 8, 10 și 11 din Legea nr.

176/2010, criticate pentru neconstituționalitate vizează procedura

emiterii raportului de evaluare, însă în cauză nu a fost emis un act

administrativ de constatare a unui conflict administrativ de interese, ci doar

un act de sesizare penală.

Înalta Curte

reține, contrar celor susținute de recurentul-reclamant, că dat

fiind rezultatul verificărilor inspectorilor de integritate, respectiv

constatarea unor indicii privind săvârșirea unei fapte penale, în

cauză nu a fost emis un act administrativ de constatare a unui conflict

administrativ de interese.

Prin urmare,

Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului, că în

cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulativ

prevăzute de art. 29 alin (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căruia

"Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate

în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial

privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care

are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a

litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", respectiv nu este

îndeplinită condiția legăturii dintre textul criticat pentru

neconstituționalitate și obiectul litigiului, având în vedere natura

juridică a actului contestat.

În concluzie,

Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., respinge ca nefondat, recursul

formulat de reclamantul A. împotriva soluției de respingere a

excepției de neconstituționalitate dispusă prin Sentința

nr. 259 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Referitor la

fondul cauzei, Înalta Curte constată că se impune continuarea

procedurii de filtru prevăzută de art. 493 C. proc. civ., în ceea ce

privește recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 259

din 1 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, cât privește soluția

dată asupra cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția nulității recursului, invocată de intimata A.N.I.

Respinge

recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluției de respingere a

excepției de neconstituționalitate dispusă prin Sentința

nr. 259 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Dispune

continuarea procedurii de filtru prevăzută de art. 493 C. proc. civ.,

în ceea ce privește recursul declarat de reclamantul A. împotriva

Sentinței civile nr. 259 din 1 februarie 2016 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

cât privește soluția dată asupra cererii de chemare în

judecată.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 10 mai 2016.

Procesat de

GGC - N