Decizia nr. 690/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin Sentința nr. 147 din 13 octombrie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primul Ministru, Guvernul României, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) și Ministerul Economiei suspendarea executării, în parte, până la judecata fondului, a H.G. nr. 1007/2004, numai în partea privitoare la consumatorii casnici, a Deciziei A.N.R.E. nr. 57/1999, numai în partea privitoare la consumatorii casnici, a Ordinului A.N.R.E. nr. 5/2003, numai în partea privitoare la consumatorii casnici, a Ordinului A.N.R.E. nr. 17/2005, numai în partea privitoare la consumatorii casnici, precum și anularea acestor acte.

Hotărârile primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 2 aprilie 2015, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, invocată din oficiu. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1255 din 6 mai 2015, a respins atât excepția tardivității invocată prin întâmpinare, cât și acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiate.

Recursurile exercitate Reclamanta a atacat cu recurs, prin două memorii distincte, Încheierea din 2 aprilie 2015 și Sentința nr. 1255 din 6 mai 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Apărarea intimaților Prin întâmpinări, intimata Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, iar Guvernul României și Primul-ministru al Guvernului României au invocat excepțiile lipsei de obiect, de interes și nulitatea recursului, iar în privința recursului declarat împotriva încheierii, au susținut că este tardiv formulat.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ. în privința sentinței atacate. 5.1. În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii, prin care Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția invocată, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluționarea acestuia în ședință publică, cu citarea părților. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cererile de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. referitor la recursul formulat împotriva încheierii, și a dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același cod, în privința recursului declarat împotriva sentinței. 1. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1. Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 2 aprilie 2015 a Curții de Apel București, Înalta Curte constată că este tardiv formulat. Astfel, recursul formulat de recurentă a fost depus la registratura Curții de Apel București la data de 22 aprilie 2015, în timp ce încheierea recurată a fost pronunțată în data de 2 aprilie 2015, prin urmare termenul de 48 de ore de la pronunțare, prevăzut la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, în care se poate ataca încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, a fost depășit. 1.2. Cu privire la recursul declarat împotriva Sentinței nr. 1255 din 6 mai 2015 a Curții de Apel București Prin rezoluția din data de 24 iunie 2015, s-a stabilit în sarcina recurentei obligația consemnării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, corespunzătoare cererii de recurs formulate împotriva sentinței. Prin Încheierea de ședință din 1 octombrie 2015, Înalta Curte a respins cererea reclamantei privind acordarea ajutorului public judiciar sun forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, soluție atacată cu reexaminare care, la rândul ei, a fost respinsă prin Încheierea de ședință din 13 noiembrie 2015. Se constată că, în cauză, recurenta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, pentru cererea de recurs formulată împotriva sentinței, conform art. 24 din O.U.G nr. 80/2013. Totodată, reține că prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. arată că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e) și art. 486 alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 185 alin. (1) și art. 486 alin. (3)din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat împotriva încheierii, ca tardiv formulat, și va anula, ca netimbrat, recursul declarat împotriva sentinței. Totodată, în temeiul art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, prin încheiere, va sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, art. 14 și 16 din O.U.G. nr. 51/2008, precum și ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., invocate de recurenta-reclamantă.