ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1795/2017

Asupra cauzei de fața, constată următoarele:

Dosarul are ca obiect acțiunea în pretenții (daune materiale și daune morale), formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâții C., SC D. SA Cluj, A. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 46/2003 privind drepturile pacienților și Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Acțiunea a fost înregistrată ia data de 18 decembrie 2012 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă.

Prin sentința nr. 9208/2016 din 28.10.2016, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, a respins acțiunea împotriva SC D. SA Cluj, ca fiind introdusă față de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

A admis în parte acțiunea formulată și extinsă de reclamantă și a obligat în solidar pârâții C. și SC D. SA să plătească reclamantei suma de 470 lei cu titlu de daune materiale și suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale,

A obligat în solidar pârâții A. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj să plătească reclamantei suma de 923 lei cu titlu de daune materiale și suma de 18.000 lei cu titlu de daune morale.

A respins în rest acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul C., pârâții A. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, precum și pârâta SC D. SA

Prin decizia nr. 533/A/2017 din 3 mai 2017, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către pârâți împotriva sentinței civile nr. 9208/2016, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca.

împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul C., pârâții A. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj și pârâta SC D. SA, dosarul fiind înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 20 septembrie 2017, de către Tribunalul Cluj, pentru soluționarea cererilor de recurs.

În ședința publică din data de 15 noiembrie 2017, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursurilor, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.:

În prealabil este de reținut că, față de prevederile art. 24 din C. proc. civ., în vigoare de la 15.02.2013, în cauză, sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, aplicabil la momentul înregistrării pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B., respectiv, 18 decembrie 2012.

Pârâții C., SC D. SA, A. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj au declarat recurs împotriva deciziei nr. 533/A din 3 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă "ca instanțe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Totodată, conform prevederilor art. 4 pct. I C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilește competența Secțiilor I civilă, a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel.

Din aceste dispoziții legaie rezulta că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar facându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar.

Totodată, organizarea ierarhică a instanțelor într-un sistem piramidal rezultă în mod evident atât din dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, dar și din cele ale art. 1-4 din C. proc. civ. și presupune că instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac pot infirma soluțiile pronunțate, realizând astfel controlul judiciar.

Din interpretarea sistematică și logică a textelor legale menționate și a principiilor dreptului procesual civil și ale organizării judiciare, rezultă fără echivoc că, în speță, recursurile declarate împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în apel nu pot fi analizate decât de instanța ierarhic superioară celei care a judecat apelul, respectiv curtea de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de pârâții C., SC D. SA, A. și Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj împotriva deciziei nr. 533/A din 3 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.