ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1689/2017

Deliberând, asupra conflictului de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secția I civilă, sub nr. x/107/2016, la data de 22.04.2016, reclamanții și intervenienții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O. și P. și a intervenienților Q., R., S., U., V., W., X. Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., OO., RR., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., EE., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., S., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF. și GGGGG., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, au solicitat:

- obligarea pârâților la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență de salariu ce va fi plătită începând cu 1 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, în cadrul fiecărui pârât.

- obligarea pârâților la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale de la data de 01.12.2012, până la data plății efective.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 253 alin. (2) din C. muncii, art. 1 din Legea nr. 118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri în vederea restabilirii echilibrului bugetar, art. 1 și 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, împreună cu Expunerea de motive aferentă, Decizia nr. 21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, O.U.G. nr. 19/2012, Nota de fundamentare aferentă O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar și art. 1531 C. civ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin AJFP Alba a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

La rândul lor, pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara au solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 342 din 16 februarie 2017, Tribunalul Alba, secția I civilă, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a se hotârî astfel, Tribunalul Alba a reținut că, potrivit art. 269 alin. (1) și (2) C. muncii raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2011, judecarea conflictelor de muncă este de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul, reședința sau locul de muncă reclamantul.

Conform art. 127 C. proc. civ., dacă un judecător, procuror, asistent judiciar și grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Față de dispozițiile legale sus evocate, Tribunalul Alba a constatat că reclamanții nu se află în situația prevăzută de art. 127 C. proc. civ.

În consecință, cum în materia conflictelor de muncă dispozițiile Codului muncii și ale Legii nr. 62/2011 reglementează competența teritorială exclusivă a tribunalului de la domiciliul, reședința sau locul de muncă al reclamanților, Tribunalul Alba a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Prin sentința civilă nr. 590/PI din 03 mai 2017, Tribunalul Timiș, secția civilă, învestit prin declinare de Tribunalul Alba, secția I civilă, a admis excepțiile de necompetență teritorială invocate din oficiu și, în consecință:

- a disjuns acțiunea formulată de reclamanții Q., R., S., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. și GG. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale;

- a declinat acțiunea formulată de reclamanții Q., R., S., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. și GG. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale, în favoarea Tribunalului Suceava;

- a disjuns acțiunea formulată de reclamanții HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., HHHHH., RR., F., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., EE., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG. N., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., S., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO. și GGGGG. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale;

- a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., HHHHH., RR., F., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., EE., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG. N., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., S., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO. și GGGGG. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale, în favoarea Tribunalului Prahova;

- a disjuns acțiunea formulată de reclamanții PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., IIIII., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE. și FFFFF. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale;

- a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate reclamanții PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., IIIII., AAAAA., BBBBB. N., CCCCC., DDDDD., EEEEE. și FFFFF. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata drepturilor salariale, în favoarea Tribunalului București;

- a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A. , B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O. și P. împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, având ca obiect plata diferențelor salariale, în favoarea Tribunalului Alba și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timiș a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., precum și faptul că, prin Decizia nr. 7/2016, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: 1). Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță; 2) Art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești. Or, textele legale menționate nu fac distincție între instanțele de judecată, respectiv parchetele civile și cele militare, și, prin urmare, ele sunt aplicabile și în speța de față.

Totodată, Tribunalul Timiș a avut în vedere faptul că reclamanții din prezenta cauză lucrează la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București și la secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte, în majoritate, apreciază că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Tribunalului Alba, în considerarea dispozițiilor legale și a argumentelor ce succed:

Prin acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O. și P., instanța a fost învestită cu soluționarea unui conflict individual de muncă, de competența tribunalului în a cărui circumscripție teritorială își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamanții funcționează în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara (procurori militari/personal auxiliar de specialitate), care este organizat în circumscripția teritorială a Tribunalul Militar Timișoara, instanță echivalentă în grad tribunalelor conform art. 20 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. Prin urmare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara exercită atribuții în aceeași rază teritorială cu instanța la care litigiul pendinte urmează a fi soluționat în primă instanță.

În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Or, norma legală în cauză reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Înalta Curte consideră că scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței. Prin acest text legal sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete, instanțe/parchete civile ori militare.

Ca atare, în virtutea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, art. 127 C. proc. civ. se aplică în egală măsură tuturor categoriilor mai sus menționate din cadrul instanțelor judecătorești, în condițiile în care, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, justiția se realizează prin: a) Înalta Curte de Casație și Justiție; b) curți de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanțe militare; f) judecătorii.

În acest sens sunt și considerentele deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoare activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță, iar "art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Alba, instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată Curții de Apel Timișoara, în a cărei circumscripție se află Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Timișoara, instanța unde își desfășoară activitatea reclamanții.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2017.

Cu opinia separată a doamnei judecător KKKKK., în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Apreciez că, în speță, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O. și P., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Apărării Naționale, care face obiectul dosar nr. x/2016 aparține Tribunalului Timiș pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții, care au calitatea de procurori militari, personal auxiliar de specialitate și personal contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, au solicitat, în esență, plata unor diferențe de salariu, în temeiul dispozițiilor art. 253 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii și ale Legii nr. 285/2010, cerere care se circumscrie unui conflict individual de muncă și care, potrivit dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, este de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul sau locul de muncă al reclamantului; reclamanții nu au indicat unde domiciliază, menționând doar domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara (în municipiul Timișoara, județul Timiș), așadar la locul de muncă.

Tribunalul Timiș, pe care îl consider a fi competent să soluționeze conflictul individual de muncă, reprezintă instanța în a cărei rază teritorială se află locul de muncă al reclamanților, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Sub acest aspect, care este sursa divergenței de opinii, în opinie minoritară se reține că prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter obligatoriu pentru instanțe, conform dispozițiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., că: "I. Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță. II. Art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești. "

În considerentele acestei decizii s-a reținut: "64. Condiția-premisă de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță. Condiția nu este îndeplinită dacă partea este judecător la o altă instanță decât cea competentă, de același grad, chiar situată în raza aceleiași curți de apel. 65. Intenția legiuitorului la edictarea normei este fără echivoc, reieșind din referirea strictă doar la acea instanță la care partea își desfășoară activitatea ca judecător și căreia îi revine competența de soluționare a cauzei."

Prin urmare, dezlegarea de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul interpretării restrictive a dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., impun ca judecătorul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.

În speță, reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, cu sediul în municipiul Timișoara, județul Timiș; conform dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 255/2013, tribunalele militare sunt echivalente în grad tribunalelor.

Pentru a da eficiență Deciziei nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciez că este necesar a analiza dacă, făcând aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., reclamanții pot fi considerați, ca funcționând la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.

În acest sens consider relevante considerentele cuprinse în decizia sus-menționată prin care s-a arătat că: "81. Dacă la această concluzie se adaugă faptul că în cadrul parchetelor funcționează atât procurori, cât și grefieri, sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier."

Prin urmare, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., este necesar ca reclamanții să aibă calitatea de procuror sau personal auxiliar de specialitate la parchetul de pe lângă instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.

Coroborând dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu normele de organizare judiciară reglementate de Legea nr. 304/2004, republicată, în opinie minoritară se reține că instanțele militare (tribunalele militare și Curtea Militară de Apel București) sunt organizate distinct de instanțele civile.

Potrivit dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 135/2010, tribunalele militare au în competență soluționarea, în primă instanță, a infracțiunilor comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe; de asemenea, tribunalele militare soluționează și alte cauze anume prevăzute de lege.

Soluționarea conflictelor de muncă nu intră în competența tribunalului militar; prin urmare, reclamanții din cererea dedusă judecății, deși funcționează la un parchet de pe lângă o instanță de același grad cu Tribunalul Timiș, în raza teritorială a județului Timiș, nu pot fi considerați, în sensul art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., ca desfășurându-și activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.

Pentru considerentele expuse apreciez că nu operează cazul de prorogare de competență reglementat de art. 127 C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Alba.